112 matches
-
textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici teferi.// hai mințile să ni le pierdem/ măcar huiduind/ dinții lor de aur și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din moment ce, singur, talentul nativ nu o poate produce, în lipsa unui exercițiu îndelungat cât o inteligență ascuțită, pliată pe o empatie nu numai literară. Cum am mai afirmat și cu alte prilejuri, parodia nu este doar o simplă rescriere a modelului parodiat (rescriere, ea însăși, foarte dificilă), ci și o meditație asupra felului în care autorul vizat vede și gândește lumea. Pretextul parodiilor semnate de Dumitru Spătaru este, natural, fie livresc, fie biografic: Promisa călătorie "spre fericitul nicăieri" a lui Daniel Corbu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
servicii telefonice, utilizatorii au fost asaltați de o mulțime de numere începând toate cu 118, urmate de alte trei cifre. Numărul 118.712 al France Telecom a înlocuit numărul inițial de Informații, 12, numărul 118.218 a lansat o versiune parodiată a două staruri de aerobic din anii 1980, 118.000 a propus niște desene animate al căror erou este o mare cifră zero care caută numărul de telefon al unei discoteci din Bretania... Numerele s-au înmulțit: cu te poți
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe de altă parte, tragicul poate fi minimalizat, relativizat, parodiat, caricaturizat, luat în râs, într-o formă apropiată de grotesc. Societatea modernă suferă de ,,moartea tragediei"28, de păcatul deriziunii, de dezagregare sub impulsul unor forțe necontrolabile care reduc omul la statutul de instrument, de număr într-o serie, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
definirii și pe cea a delimitării vecinătăților și a interferențelor cu celelalte moduri ale comicului. Pentru definirea adecvată și cât mai cuprinzătoare a parodiei se impune luarea în considerare a multitudinii de elemente constitutive ale formulei sale hipotextul, hipertextul, autorul parodiat, parodistul, lectorul și interacțiunile dintre acestea precum și a factorului diacronic în funcție de care se poate determina și statutul acestui gen literar în diferite etape culturale. Din aceste motive s-a putut constata că atât definițiile formale, de tipul "formă de dialogism
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
crede că șanse există numai pentru o Europă americanizată, o Europă capabilă să se lepede de sine, de creștinismul ei milenar, de marile tradiții culturale. Mozart, Tolstoi, Balzac, Beethoven, Michelangelo, Eminescu se cuvin uitați sau, în cel mai fericit caz, parodiați. Dacă în secolul al XIX-lea Eminescu întrevedea o primejdie a "americanizării" României (America dunăreană), acum, se pare, proiectul e să se realizeze o Americă europeană. Mircea Cărtărescu (înainte de a-și anunța renunțarea la postmodernism) credea serios, în 1998, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inserează aspecte de la procesul I. L. Caragiale-Caion, se reproduc versuri de Mihai Eminescu, N. N. Beldiceanu, Fatma (Elena Farago), Florian I. Becescu. Epigrame dau Cridim (Christea N. Dimitrescu), Cincinat Pavelescu și Const. Graur. Apare, în foileton, romanul de senzație Tragediile adulterului, gen parodiat în fragmentul O crimă de la miezul nopții. Scrisoarea fatală („roman fără poze”). M. Pp.
ZEFLEMEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290725_a_292054]
-
Woodstockul a avut șansa unui cineast inspirat, Michael Wadleigh, secondat de un viitor maestru, Martin Scorsese. Filmul aparține patrimoniului cultural universal. Festivalul aparține mitologiei secolului XX. Filmul despre festival e tot un mit, un punct de referință copiat, citat sau parodiat. El descrie fenomenul și-i analizează implicațiile sociale simultan. Realizatorul face asta oarecum simplist, dar nu didactic, teoretic, plicticos. Nu. El dă cuvântul participanților și privitorilor. Muzicienilor - prin ceea ce cântă pe scenă; publicului - prin ceea ce face (de la mâncare, gimnastică yoga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă duplicitatea acestui tip de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui text sau a unui gen de discurs în altul: captare și subminare. Metafora financiară a "reinvestirii" permite sublinierea faptului că un text sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în același timp, cititorului îi sunt adresate indicii la diverse nivele: exacerbarea minunii: muntele văzut ca un om; trecerea burlescă de la nobil la trivial (vehiculul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe negură, pe noapte, pe întuneric e mai degrabă o replică ironică dată romantismului decât o prelucrare a lui. Imaginea spânzuraților a stat, probabil, printre altele, la baza apropierii de Villon, dar la Tonegaru e un villonism jucat, mimat și parodiat ca și restul literaturii. E mai aproape de conștiința postmodernilor decât de epigonism. Structura ironică și parodică e mult mai evidentă în penultima strofă, "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mercurul, Adrian Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literaturi americane, o literatură fără urmă de rușine și convenții; s-ar întâlni cu Oamenii și le-ar spune Adevărul lui Dumnezeu, așa cum Zola a definit Adevărul, deoarece Oamenii erau nerăbdători să îl afle. "În mare... Oamenii, în ciuda artistului huiduit, parodiat și umilit, rămân totuși adevărații căutători de Adevăr." Acest grup a reprezentat un fenomen trecător. Mulți dintre membrii săi au murit... iar ceilalți, cum ar fi R. H. Davis, de exemplu, s-au îndreptat spre aventurile istorice și alte domenii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
după cum am văzut, a primit critici importante plecând chiar de legile logicii modale și în special axioma S5 din logica modală, care susține că dacă o propoziție este posibil necesară, atunci aceasta este necesară. Argumentul său a fost de asemenea parodiat, iar Plantinga a recunoscut că pot fi făcute paralele cu argumentul său în favoarea existenței lui Dumnezeu. Cea mai mare contribuție a lui Plantinga în ceea ce privește argumentul ontologic a fost susținerea cu succes a modalităților de re în fața unor filosofi importanți precum
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
au luat hotărârea eroică de a traversa satul În vârful picioarelor, ca să nu Îi simtă câinii <endnote id="(184, p. 50)"/>. În 1891, Theodor Speranția a versificat o asemenea „anecdotă populară”, intitulând-o Jidanii la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de poezie. Trecerea la Arghezi s-a făcut apoi neîntârziat ; am găsit în casă Poarta neagră, pe care am devorat-o. Lectură dezvirginatoare, decisivă nu numai pentru formarea gustului meu literar, ci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost reputat ministru, de origine socială neclară, iar filogermanii se întrunesc vinerea la nu mai puțin distinsa doamnă Angèle Mischianu, născută prințesa Baroni, nepoată a lui Talleyrand. În obiectiv e ținut mai mult primul salon, frecventat de fruntașii unor societăți parodiate chiar onomastic: Viitorul Latin, Protecția Maternală, Azilul Bătrânilor, Energia Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în realitate, reuniuni mondene, prilejuri de taifas, șuete frivole, bârfă și un paravan pentru idile deșucheate. Doamna Mihailidis
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
sisteme comuniste realizându-se astfel în cunoștință de cauză. De un cu totul alt nivel sunt câteva proze ale volumului De la potop încoace (1958). Farsa ...ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea titulară din culegerea A cincea roată la căruță (1962) își depășește condiția prin abilitatea de a contura câteva personaje cât se poate de
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
decembrie 1989 - Introducere în psihologia socială de Mihai Ralea și Traian Herseni (1966) -, susținând că este „aproape ilizibil”. Nu-i nimic nou sub soare: și existența lui Homer este contestată - din alte rațiuni decât ideologice, firește - și opera lui este parodiată - cu mult talent, trebuie să recunoaștem. Urmând dictonul filozofului „șlefuitor de lentile”, Baruch Spinoza (1632-1677), să ne străduim să înțelegem oamenii, cu atât mai mult pe cei fără de care știința și cultura românească ar fi fost mai sărace. Îmi exprim
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
să îl înghită și să îl uzurpe. New Orleans este paradisul carnavalescului, carne vale, spre a-l cîtă pe Codrescu, lumea ispitirii și mortificării carnalului, a poftei și a dezgustului, ambele personificate de tensiunile erotice dintre personaje, fie ele și parodiate, precum în cazul lui Felicity, care e lesbiana, si a polițistului Joe, un ins cu ambiții modeste și o viziune modestă asupra vieții, care pune senin laolaltă ură împotriva homosexualilor cu o stranie toleranță rasială. Însăși identitatea lui Felicity, creola
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
(original Pieter Cornelis Mondriaan, 7 martie 1872-1 februarie 1944) a fost un pictor olandez care a avut importante contribuții la mișcarea artistică de Stijl, fondată de Theo van Doesburg. Deși bine cunoscute, des parodiate și chiar trivializate, picturile lui Mondrian arată o complexitate mult mai adâncă decât simplitatea lor aparentă. Picturile netradiționale pentru care este cel mai bine cunoscut, alcătuite din forme rectangulare roșii, galbene, albastre și negre, separate de linii groase, negre, sunt
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]