112 matches
-
inserează aspecte de la procesul I. L. Caragiale-Caion, se reproduc versuri de Mihai Eminescu, N. N. Beldiceanu, Fatma (Elena Farago), Florian I. Becescu. Epigrame dau Cridim (Christea N. Dimitrescu), Cincinat Pavelescu și Const. Graur. Apare, în foileton, romanul de senzație Tragediile adulterului, gen parodiat în fragmentul O crimă de la miezul nopții. Scrisoarea fatală („roman fără poze”). M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290725_a_292054]
-
Rodica Zafiu Tiparul sintagmei mare bal mare, în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
lor prin cîteva exemple. Vrednic de notat este și faptul că elanul teoretic al tezei nu ancorează în uscăciune, ci îmbracă o expresie alertă și sugestivă: "Topîrceanu se ascunde atît de dibaci în hățișul imaginilor, formulelor, expresiilor curente ale autorului parodiat încît de la o vreme ești cît pe ce să-i pierzi urma. Dar tocmai atunci cînd socoți că ai pierdut-o definitiv, parodistul scoate pe neașteptate capul dindărătul unui copac gros, dă cu tifla și apoi se ascunde iar. Și
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
echilibrul și unitatea. Exemplificările sînt la îndemînă, atît din proza cît și din poezie. Din volumul de debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica și Hamlet, "infelicele prinț al Danemarcei" nu se încheagă, deși el o salvează de la înec prin "tracțiuni
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
vede singură, după atîta timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului, care perturbă liniștea scriitorului poet, întîi de toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
populară, muzica abundă în contraste care șochează, e compusă cu mauvaise conscience, și e autoironică (după spusele compozitorului). Prin trăsăturile specifice de stil și prin conținut, lucrarea dă seama despre ceea ce filosoful C. Noica a numit, cu o sintagmă îndelung parodiată și comentată, „sentimentul românesc al ființei”. Atmosfera pendulează permanent între gravitate, solemnitate și atmosfera de chermeză populară. Din această perspectivă, putem vedea Frenesia lui Dan Dediu ca o contrapondere, într-un arc peste timp, după 112 ani, față de cele
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
să nu lunece în sentimentalism, păstrîndu-se în granula sa imagistică. Prin intermediul unui ritual ușor glumeț, apare insinuată emoția care, în afara unei tehnici stilistice, s-ar altera precum un film în contact cu lumina diurnă. Developată în condițiile unei convenții fin parodiate (ceea ce conduce însă automat la o altă convenție!), profesia de credință a poetului sună astfel: "Eu sînt în slujba Domnului, întunericul nu are ce să ia/ de la mine! Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
căutarea propriului destin eliminîndu-și pe parcurs toate neclaritățile. Cu o memorie mecanică Jorj Iordache pleacă la Paris în căutarea lui Solange și se întoarce satisfăcut din această aventură ca și cum locul lui în lume ar fi dinainte și pentru eternitate stabilit. Parodiate, aventurile eșuate ca și cererile în căsătorie ale personajelor nu umbresc spațiul de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd de gradul doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de năzbîtii, de farse, altfel spus de carnavalesc arhaic, îmbogățit iar nu inovat de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
să îl înghită și să îl uzurpe. New Orleans este paradisul carnavalescului, carne vale, spre a-l cîtă pe Codrescu, lumea ispitirii și mortificării carnalului, a poftei și a dezgustului, ambele personificate de tensiunile erotice dintre personaje, fie ele și parodiate, precum în cazul lui Felicity, care e lesbiana, si a polițistului Joe, un ins cu ambiții modeste și o viziune modestă asupra vieții, care pune senin laolaltă ură împotriva homosexualilor cu o stranie toleranță rasială. Însăși identitatea lui Felicity, creola
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
arse pe dinlăuntru de nerăbdare - / un aer cît se poate de războinic respiră iarba și gardul / viu dincolo de care se bănuiește că freamătă spectatorii" (Pariind pe gonaci imberbi). Ambițios, poetul se joacă de-a gravitatea fără a o părăsi. Chiar parodiată, bravura disciplinei se menține: "se zîmbește / �nainte marș / stîng drept stîng drept/ stîngul stîngul / stîng drept stîngul // ce-ți închipuiai/ că-n text se intră oricum (...) ce fac poeții de toate calibrele / pe care criticii îi descarcă în ținte inefabile
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
rând, modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu, în Fericirea (Das Glück), dictoanele ,citate" constituie o glumă: toate (cu excepția ultimului) fiind de fapt inventate, dacă nu chiar parodiate de autor. Însă spiritul lor e atât de apropiat de al ,parodiaților" (amintind, de exemplu, de concepția despre timp din Confesiunile lui Augustin, sau de o poezie de bun-venit a lui Goethe către oaspeții care așteptau să intre pe poarta casei sale de la Weimar), încât pot fi induși în eroare chiar și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
și nu au ratat ocazia să-și arunce vorbe grele. Invitat la Adevărul Live, actorul a spus că - în ciuda tuturor atacurilor dintre ei - îl stimează foarte mult pe Mircea Badea, prezentatorul de la Antena 3 fiind parte din adolescența sa. „Personajele parodiate nu au avut o reacție până acum. Mie nu mi-e teamă de absolut nimic. Așa cum am spus, orice s-ar întâmpla nu o să-mi schimb anumite trăiri pentru anumiți oameni. Mircea Badea face parte din copilăria mea, mă trezeam
Bendeac, despre Mircea Badea: Nu mi-e teamă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34905_a_36230]
-
Stănescu, și cealaltă după Melcul, de Marin Sorescu, nelipsind autoparodia Ciber-Pegas; dar mai bine să lăsăm articolul pachiescian din dicționar să ne lămurească: «Parodia Note pentru un plural, după poetul francez, Alain Bosquet, are drept motto un vers din textul parodiat, „Un chêne allait se souvenir“: Un brontozaur era gata să-și aducă aminte. Un măgar se visa călare pe filosof, / între două căpițe egale, de iarbă. Un ocean iubea o balenă albastră / mai tare de cât e voie să iubești
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb câtă lume mai știe ce, cum și cât va fi fost surfilat, inter textuat, pastișat și parodiat la MC din arsenalul lui Bolintineanu, Alecsandri, Alexandrescu, Conachi, Heliade, Anton Pann, Eminescu, Macedonski, Coșbuc, Văcărești (bașca Barthes, Greimas, diegesis, actanți & Co), într-o ramă țintuită de Dimov, Brumaru, Foarță. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenții de azi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Woodstockul a avut șansa unui cineast inspirat, Michael Wadleigh, secondat de un viitor maestru, Martin Scorsese. Filmul aparține patrimoniului cultural universal. Festivalul aparține mitologiei secolului XX. Filmul despre festival e tot un mit, un punct de referință copiat, citat sau parodiat. El descrie fenomenul și-i analizează implicațiile sociale simultan. Realizatorul face asta oarecum simplist, dar nu didactic, teoretic, plicticos. Nu. El dă cuvântul participanților și privitorilor. Muzicienilor - prin ceea ce cântă pe scenă; publicului - prin ceea ce face (de la mâncare, gimnastică yoga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cu cinci piese no, punctează trecerea de la o piesă la alta, ca și cum ar ține să arate astfel că, în teatru, credința în invizibil coexistă cu posibila ei deriziune, într-o alternanță exemplară a „miracolului” văzut ca manifestare supranaturală cu „miracolul” parodiat și ridiculizat. Iată-l, de pildă, pe regele Emma, marele judecător din Infern, prezent deseori în aceste interludii. Puternicul și temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lui Pavel Coruț. Pretenția sa nu poate decât să ne amuze, întrucât literatura lui Pavel Coruț este ea însăși o parodie involuntară, și anume o parodie de literatură. Parodiind o parodie, Pavel Căruț scrie, din nefericire, la fel de prost ca autorul parodiat. (Râde-un ciob de-o oală spartă...) Imaginația sa este șchioapă și caraghioasă, iar umorul - de bâlci. În volumul pe care îl avem în vedere (Eclipsa și octogonul sau Cum și-au ucis personajele autorul, Paralela 45, Pitești, 2000), el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al doilea Luceafăr al poeziei românești.“ Aceste rânduri însoțesc volumul Luceafărul (Olimpiada, Brăila, 2008), care mi-a sosit de curând prin poștă. Deși profesor de filozofie, expeditorul ignoră o calitate fundamentală a creației literare: unicitatea. Un text poate fi parafrazat, parodiat, citat, combinat cu alte texte, dar în fiecare caz rezultă o nouă operă. Teoretic, nu poate exista un al doilea Luceafăr al poeziei românești. Dacă ar exista, ar însemna că Ion Valentin este, la rândul lui, Eminescu II, iar eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental. Teatralitatea și stilizarea expresionistă caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ea atunci. Vizibil afectat de această confesiune emoționantă, Hugo își scosese limba și se schimonosise de parcă i s-ar fi făcut greață. Nu l-am băgat în seamă, dându-mi seama că era un fel de comportament de macho parodiat: ia uitați colea, mie de fapt nu mi-e frică! Hugo nu se putea abține să nu facă pe nebunul nici când se afla în pericol de moarte. Dar voia să te avertizeze în legătură cu mine, deci cred că ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un cimitir din S.U.A., evocat în finalul poemului, îi amintește propria tinerețe, Când eram / mai tânăr și eram / un cimitir de poeme încă nenăscute... În spirit ludic, aglutinând sacrul cu profanul, apelând la ironie și la autoironie, sunt parafrazate sau parodiate mituri ale culturii universale sau ale celei autohtone. Rescriind, de pildă, Geneza - pe care o definește: ... Geneza fiind / abso/ LUTUL / pe care l-a frământat / între degete / DUMNEZEU... -, poetul imaginează un adamism rusesc, cu întâiul om, adresându-se lui Dumnezeu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]