248 matches
-
b) inversarea hainelor Între sexe sau purtarea unor măști care sugerează chipul și atributele sexului opus; c) parodierea acțiunilor puterii sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
despre care, ca toți oamenii acelor timpuri, învățase din Viețile paralele ale lui Plutarh. Mereu, deci, revoluțiile încearcă restaurarea unei situații imaginate ca primordiale, considerată benefică, și care, desigur, este în fiecare caz, diferită și plasată în alt moment. Mascaradă, parodiere ridicolă a trecutului? Câtuși de puțin, măcar din punctul de vedere al revoluționarilor înșiși. Un Hérault de Séchelles, redactorul principal al Constituției din 1793, nu juca câtuși de puțin teatru când se adresa Bibliotecii Naționale, cerând de urgență ca sursă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în Legea timidității universale (1985), roman în care sunt preluate clișee curente într-o astfel de literatură (intriga polițistă, consecuția plină de suspans a unor evenimente misterioase ori senzaționale) sau aiurea (povestirea în ramă) pentru a le resemnifica ironic prin parodiere. Textul abundă în trimiteri de tip intertextual, prelucrarea unor surse sobre făcându-se în aceeași cheie parodică, eficientă din punctul de vedere al comicului vizat. Performanța într-o astfel de combinație între literatura de gradul al doilea și literatura de
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
sau în monotonie. Lucidă, inteligentă, plină de asocieri imagistice insolite, lirica pe care o scrie I. conține aluzii fine, subtile. Procedeul constant folosit este simularea, mimarea folclorului infantil, a stilului epic, a cadrelor basmului, a romanului de aventuri etc. Această parodiere, intenționat ludică, ascunde o durere abia percepută. Poeta va trece granița tristeții în versurile din Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Inima ca un pumn de boxeur (1982), pentru că „mutarea mitologiei în cotidianul contemporan”, remarcată
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
unul dintre cei mai buni autori specializați în literatura pentru copii, J. îmbină în chip fericit instructivul cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulților, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
publicație apărută la Iași, lunar, între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc, ca la Cervantes. Și ca romancieră, R. își asumă o miză dificilă. Timpul celor aleși (1999), varianta necenzurată a romanului Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca un interesant potpuriu de formule romanești și ca aglomerare, uneori fastidioasă, de
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
aproape orice se poate întâmpla. Dacă prima jumătate a narațiunii trimite direct la realitatea politică, spre final atmosfera amintește scenariile americane de spionaj, cu gangsteri, agenți acoperiți și mafioți locali, încât textul dobândește treptat un aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
ajunul Anului Nou, Testamentul și memorialul unui nebun), prin viziunea „corpului subtil” din magnetism, în metamorfozele karmice ( În vis și aievea) sau chiar prin explorarea credințelor budiste (Îngerul verde). Ironică și fantezistă, Istoria unui țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
curent scenete și versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis realistă, parodierea romanului polițist, recursul la arsenalul mitului modern despre extratereștri și OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de totdeauna, înscrise sub semnul postmodernismului radical. Deși
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de ludicul lexical barbian, fără să cadă sub limitele artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
unui cablu de care alții uitaseră. Presupusele mișcări, fizice și sufletești, sunt notate meticulos. Un capitol, fără nici un raport de substanță cu precedenta „cronică”, îl arată pe „eroul din conductă” în tren, cu câțiva tineri. Principalul obiectiv al prozatorului este parodierea falsei literaturi a șantierelor socialiste, ceea ce învederează implicit deplina stăpânire a unei diversități de mijloace. Porțile serii (1987) e un roman de tip flaubertian, cu două secțiuni: în Terente și Didina șlagărul cu acest titlu punctează o zi din viața
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
ca moarte ori moartea ca viață, prizonieratul în timp și spațiu, într-o ereditate întunecată, și e, paradoxal, plină de sevă vitală, are consistența unei realități și dimensiunea unei etici și a unei metafizici. Ceea ce pare construit nu este decât parodiere a practicilor poetice și a obișnuințelor de limbaj, o încercare de izolare a limbii comune, pentru a ieși din „fundătura vorbirii noastre.” Pentru că este nevoie de un alt limbaj, pentru o altă lume și o altă cunoaștere: „înaintez prin dosul
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
O seară de noiembrie anunță cealaltă axă de evoluție a prozatorului, care se va orienta către satira corozivă și sabotarea sistematică a clișeului, concretizate deocamdată prin persiflarea zeloșilor agenți ai regimului (în fapt, măcinați de frustrări și resentimente) sau prin parodierea poncifelor realist-socialiste. Probând afinități vădite cu scrierile lui Teodor Mazilu sau ale lui I. D. Sârbu, această componentă caricaturală atinge un nivel superior în culegerea de schițe Făpturi neînsemnate (1978) și în romanul Micelii (1981), din care cenzura a suprimat un
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând în ruperea și redispunerea tipografică a versului clasic, ca vers liber), este un tip de exercițiu care a deschis calea celui veritabil în poezia română
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
nuvelele din Abecedar de povestiri populare (1930), după cum revin, în mai mare sau în mai mică măsură, și în romane. Totodată, în multe proze atmosfera este invadată de oniricul îmbinat cu semne, revelări ale sacrului, deseori putându-se observa chiar parodierea vechilor scrieri biblice. Textul nuvelelor este concentrat, iar personajele sunt încercate parcă de convulsii aflate la granița normalității, experimentând neîncetat, și pervers uneori, în zona unei sexualități atotstăpânitoare. Pe de altă parte, tot în acest spațiu se regăsesc și elementele
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
emisiunile noi. Cele mai frumoase melodii din iarna aceea fuseseră: Sing something simple, Singsong girl și Little White Lies. Domnul Frazer considera că nici o altă melodie nu era la fel de satisfăcătoare. Betty Co-ed era iarăși o piesă foarte frumoasă, dar cum parodierea ultimelor cuvinte Îi venea-n minte automat și devenea tot mai obscenă, fără a fi cineva pe-acolo care s-o fi apreciat dacă i-ar fi Împărtășit-o, domnul Frazer alese să renunțe la acest cântec În favoarea fotbalului. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Iar când e vorba de inutilitatea lumii în întregul ei, te poți gândi, simplu, la gratuitatea frumoasă a celor ce nu țin de nici un calcul omenesc. Nu ar trebui căutate motivații ascunse celor spuse de Urmuz, să zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Iar când e vorba de inutilitatea lumii în întregul ei, te poți gândi, simplu, la gratuitatea frumoasă a celor ce nu țin de nici un calcul omenesc. Nu ar trebui căutate motivații ascunse celor spuse de Urmuz, să zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai bune gânduri, A dvs. ALEXANDRA MCCAFFREY Tonul scrisorii nu fusese o problemă; răspunsul ei trebuia să fie cel puțin tot atât de rece ca și cererea lui. Era nesigură numai în ce privește „Cu cele mai bune gânduri“. Putea să sune ca o parodiere ironică? Să încheie cu „Calde salutări“? Categoric, nu. „Aștept cu nerăbdare să vă revăd“? Nu. Închise plicul, ieși și puse scrisoarea la cutie. Se făcuse marți; a doua zi avea să-l vadă pe John Robert Rozanov. Acum, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care îi întoarse lui Maggie stomacul pe dos. Odată scos, putu auzi pe cineva rupând materialul sutienului, ca și cum s-ar fi așteptat să cadă ceva dintr-un compartiment ascuns. Pe urmă trecură la ultimul lucru rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că procedăm prin asocieri necuvenite, scurtcircuite extraordinare, cărora ne-ar fi fost rușine să le acordăm credit dacă cineva ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături, legături, legături Între un lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Aderca („Scrisoare disperată. Din carnetul intim al d-lui Aurel“), Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]