127 matches
-
în postură de poet național, accentuarea spiritualității, ortodoxismul. Malec - eșantion de literatură "eroică", sau "imperialistă", sau "étalage de la nation"148 este cel de-al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele caragialiene sunt mai pronunțate. O bună parte dintre clișeele literaturii eroice, gândiriste sunt ironizate: Malec are ochii verzi, ochi a căror vedere determină poetul să-i asocieze cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și alții care își bagă coada. După spusele lui Woodrow Wilson, ,,principala neplăcere în a discuta despre funcția [vicepreședintelui] este că, explicând cât de puține lucruri sunt de spus, s-a spus, evident, tot ce este de spus"14. Pentru parodistul John Peter Dunne, vicepreședinția ,,nu este tocmai o crimă. Nu poți fi trimis în închisoare pentru ea, ci este un fel de dizgrație [...]. În timpul campaniei [...] candidatul la vicepreședinție [...] merge la toate târgurile și hramurile bisericești și este prezent la întâlnirile
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Sîrbu. Jertfe. Petroșani: Editura Fundației Culturale, 2009. SOROHAN, Elvira. Jocul și etica ironiei în nuvela lui Petru Cimpoeșu. În: Convorbiri literare, 143, sept. 2009, nr. 9, p. 36-39. Petru Cimpoeșu. Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. SOROHAN, Elvira. Petru Cimpoeșu un parodist ignorat. În: Convorbiri literare, 143, oct. 2009, nr. 10, p. 46-48. Petru Cimpoeșu. Un regat pentru o muscă. Botoșani: Axa, 1995. SOROHAN, Elvira. Reabilitarea personalizată a romanului psihologic. În: Convorbiri literare, 142, ian. 2009, nr. 1, p. 24-28. Amélie Nothomb
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
jazzman care pornește de la o temă principală sau clasică (povestea cu Angelina vs Sistemul) și de la un punct încolo se lansează în improvizații. Nu vreau să spun că secvențele de la casa de nebuni sînt intenționat proaste ; el nu e un parodist. Nu cred că gîndește în termeni de ăștia literar dramaturgici (nu-i exclus să fie lipsit de discernămînt literar-dramaturgic), ci în termeni muzicali în combinații intuitive, uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se ocupă, cu ieșirea din mit și cu căderea în lume, și de unul Pultman, un neamț care face demitologizarea Bibliei, ce-o mai fi și asta...” (p. 61). Și așa mai departe, întro manieră ce trădează mai degrabă un parodist nu tocmai necultivat decât un elev ușuratic. Elaborate, controlate (nici un anacolut !), frazele sunt primele care-l dau de gol pe autor. Spuneam însă că romanul mai are un palier: cel din perspectiva căruia putem privi această poveste ca pe un
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
comunicând mult, în cuvinte puține, poetul a dat o probă a virtuților sale nu numai în privința tehnicii pure, ci și în aceea a gândirii asupra moravurilor dintotdeauna". În capitolele următoare este analizat, pe rând, criticul și polemistul, apoi umoristul și parodistul, unde i se recunoaște dexteritatea unică, în epocă devenind un model, un punct de reper și mai târziu; poezia socială are, din punctul de vedere al exegetului, resurse "insuficient exploatate". Un capitol pe care insistă dl Liviu Grăsoiu este proza
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte/ Și fiece clipă devenea poem." - p. 34). Și exmplele ar putea continua, de la Eminescu, pînă la Șerban Foarță. Cristian Bădiliță nu este, așa cum s-ar putea crede un simplu parodist care scrie ŕ la maničre de... Chiar dacă folosește ingredientele altora, poezia sa este pe deplin originală dezvoltarea ei ulterioară desprinzîndu-se decisiv de modelul inițial. În mod paradoxal, poemele lui Cristian Bădiliță se umplu de seva creațiilor poetice la care fac
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
cu care N. Steinhardt a venit în contact de la începutul până la sfârșitul vieții sale pământești și-n toate ipostazele sale: copilul unei familii bogate, înrudite cu Freud pe care-l vizitează la Viena, tânărul dandy ironist, jovial, sarcastic, polemistul înverșunat, parodistul, negaționistul, zeflemistul față de admiratorii "Fetei Morgana", doctorul în drept constituțional devenit inculpat politic în "era suspiciunii" muncitorul necalificat, "samuraiul" neînfrânt, criticul literar hedonist, pedagogul care predă gramatica românească și engleza într-o mănăstire din Nord, soldatul lui Hristos trăgând clopotele
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
alertă și sugestivă: "Topîrceanu se ascunde atît de dibaci în hățișul imaginilor, formulelor, expresiilor curente ale autorului parodiat încît de la o vreme ești cît pe ce să-i pierzi urma. Dar tocmai atunci cînd socoți că ai pierdut-o definitiv, parodistul scoate pe neașteptate capul dindărătul unui copac gros, dă cu tifla și apoi se ascunde iar. Și jocul se repetă de mai multe ori pe parcursul întregii parodii. îndrumătorul tezei considera "nu prea ingenioasă" parodia după Topîrceanu intercalată în corpul ei
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
zice, postmodernă avant la lettre, ce a făcut din fiecare generație o arhivă mobilă de teme și stiluri, modele actualizate și modele latente. La fel se întâmplă și cu lirica "optzeciștilor": lângă citadini pot apărea și rurali, lângă ironici și parodiști descoperim post-expresioniști, ba chiar și metafizici deghizați. Care anume este, pentru Al. Cistelecan, nucleul tare al generației, componenta forte, nu aflăm din aceste pagini de (meta)critică; răspunsul se află, la vedere, în critica lui de poezie, în care Ion
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
care o pune în pagină, Ion Petrovai e moralmente cel mai "vechi" dintre poeții aci comentați. * Aparent o specie minoră, parodia e în realitate o probă dificilă atît a recepției textelor poetice ilustrînd diverse registre, cît și a scriiturii proprii. Parodistul își asumă modelele printr-un dublu proces, al asimilării și al "refuzului", al apropierii și al distanțării contopite în același act expresiv. L-am putea asemui cu un clovn care, în ciuda indisciplinei sale hazlii, trebuie să posede o dotare multiplă
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al întreprinderii). Cu toate acestea aproape nimic pedant nu se strecoară în paginile în cauză, susținute de-o remarcabilă vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
culcat/ Și-o tăcere de cazarmă/ E în sat.// Doar șeful de post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
răspunsul poate fi găsit. Dar de ce să instrumentăm șarade? Nu mai bine citim? Mai ales că prima parte nu e foarte convingătoare. Mă refer în special la ciclul rigor vortex, care deschide cu adevărat volumul. Aici, Gherguț e mai degrabă parodist decât poet. Unul interesant, nu spun nu, dar tributar modelului mai peste marginile iertate: „e ușor a scrie primul vers/ a scrie versul al doilea e floare la ureche/ a scrie versul trei e nimica toată/ mai greu e să
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
Topârceanu la Marin Sorescu și de la acesta la infatigabilul Lucian Perța se întinde un lanț cu puține verigi ale modalității ironice în cauză care presupune o dublă disimulare, a valorii autorului abordat (evident, atunci cînd aceasta există!) și a personalității parodistului. E un omagiu sau o defăimare? Echivocul ce ia naștere e unul care reflectă raportul incert, melanjul echivoc dintre aparență și esență. Constantin Ardeleanu vădește tactul de a-i lua în colimator pe autorii cunoscuți, începînd cu cei „mari” ai
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
în numele artei lor, într-o cheie în care liniile caricate nu exclud o aderență sensibilă. Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă B. Fundoianu (Pastel), a sta cot la cot cu avangarda practicată de Ilarie
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
și Academiei Române. Micu a fost, totodată, președintele Fundației Internaționale pentru Cultură, Artă și Morală Civică "Mihai Eminescu". Mircea Micu este, printre altele, autorul romanului "Patima", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al volumelor de memorialistică "Întâmplări cu scriitori". Parodist remarcabil, el și-a adunat volumele tipărite în antologia "La munte și la mare... parodii". După 1990, Micu a fost redactor-șef al publicației Viața Capitalei, director al revistei Românul și al ziarului Cronica Română și redactor-șef al publicației
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
literare insolite), ca să înțelegem cât de poliedric înțelegea autorul lui investigația monografică. Trecuseră numai cinci ani de la debutul lui Sorescu, iar Dinu Pillat deja îl privea ca pe un mare scriitor. (Asumându-și astfel destule riscuri). Despre o metafizică a parodistului din Singur printre poeți nu vorbise, încă, nimeni. Fără a se lăsa tentat de exaltări, criticul vede dintrunceput metalul prețios în minereu. Timpul și restul comentatorilor, unii de prim-rang, îi vor da dreptate, cum știm. Numai că, în loc să-și
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
Pseudokinegetikos se naște din negații juxtapuse, cu liant sigur în divagația eseistică. Iar eseul fiind, în accepția lui T. Vianu "poezia ideilor", nimic nu pare mai adevărat în cazul de față. Ar mai fi de amintit, în încheiere, că și parodiștii pot găsi în Odobescu un inițiator. Pasionat de gastronomie (nu-i lipsea din bibliotecă volumul lui Brillat-Savarin), el tranșează problema latinismului exacerbat printr-un celebru prînz academic, Prandiulu academicu. Dintre numeroasele sortimente ale menu-ului nu lipsesc " Vinu albicante perenniu alutense
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a vrea numaidecât să avem dreptate. Lucruri datând nu din anii deplinei solidarități a deceniului al nouălea, ci de estimp. Nu multe pagini mai încolo, harnicul parodist care e Lucian Perța pune în chingi amicale câteva poeme aparținând unor poeți de toată mâna, poate chiar un pic cam numeroși, după gustul Cronicarului. Fiindcă, nu-i așa, de când lumea, anvergura unei asemenea rescrieri ironice e - cumva anume - susținută
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
Ivănescu, Leonid Dimov sau Emil Brumaru nu sînt deloc mai prejos de optzeciștii consacrați! Ignorarea compactă a limbii de lemn a putut constitui, în anume circumstanțe, o modalitate de-a o combate implicit. "Mulți optzeciști sînt niște deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Fără îndoială că scrierea cea mai importantă rămâne Jurnalul fericirii. O surpriză a fost descoperirea a două pseudonime sub care a semnat. Era îndeobște cunoscut pseudonimul Anthistius cu care semnase în 1934 volumul de debut În genul...tinerilor, gluma unui parodist erudit, integrat în bătălia contemporană a ideilor. Dar nu era cunoscut pseudonimul Nicolae Niculescu, sub care N. Steinhardt publicase la Paris, în 1975, în revista "Ethos" a lui Virgil Ierunca eseul Secretul "Scrisorii pierdute" : l-a deconspirat Ion Vartic, reeditând
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Turcu), chiar în al doilea număr al acesteia, apărut în 27 februarie 1990 (p. 8), îl aflăm pe Ion Pachia-Tatomirescu - semnând cu pseudonimul Ioan Viespan de la „Academia Aricilanda“ / „Academia Aricilandiană“ - atât în ipostaza de epigramist, cât și în cea de parodist. Epigramistul surprinde printr-o diversitate tematică „fără frontiere“ - fotbal, vânzătoare care înșală (în socialism) clienții „la cântar“, vaccinarea „antitetanos“, „cearta între confrații condeieri“ etc. - țintele fiind ochite „foc-cu-foc“: Duminica, sunt guguștiucii triști / și stau în plopi ca semne de-ntrebare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fu asediată demolator de investitori cultural-turistici ai verii anului 2011: un zid din capitala Daciei fu distrus pentru a se face o parcare-auto“ [știre din presa lui august 2011]: și asta ordonă veterinar-ministrul Hunor: / „Zimbrii din Ion Pachia-Tatomirescu - epigramist Și parodist stemă meargă-n abator, / cu cei pe care-i doborâți din scuturi - / nemuritorii Daci ne vând rebuturi...!“»; Fondul Monetar Internațional caută specialiști în „Apocalipsă“ pentru unele țări din Uniunea Europeană... [Presa din arc...]: Sub scut, am traversat „Apocalipsa“, / pe când fatală soarelui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]