130 matches
-
chemoreceptoare. De la centri, impulsurile sunt conduse prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de salivă secretată pe zi este 1000-1500 ml. Debitul secretor salivar crește de 8-20 ori în timpul digestiei bucale; în perioadele interdigestive este de 0,5 ml/min. Contribuția glandelor submandibulare la secreția salivară de repaus este de 69%, a glandelor parotide este de 26%, iar a glandelor sublinguale este de 5%. Saliva conține 99,4% apă și 0,6% reziduu uscat, format din 0,2% substanțe anorganice și 0,4% substanțe organice. Substanțele anorganice sunt reprezentate de cloruri, bicarbonați și fosfați
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează traiectul nervului auriculo temporal (ram al trigemenului) până la glanda parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
este situată mult mai anterior); 2. Adenita acută supurată pretragiană (debutul fenomenelor inflamatorii acute este nodular, pretragian); 3. Abcesul parotidian (tumefacția inflamatorie este masivă, înconjoară marginea posterioară a ramului ascendent mandibular); 4. Parotidita acută supurată (la presiunea exercitată pe glanda parotidă respectivă, prin orificiul canalului Stenon se elimină salivă amestecată cu puroi); 5. Osteomielita ramului ascendent al mandibulei (semne radiografice sugestive „în miez de pâine”; se poate totuși însoți de un abces profund sub maseter). 6. Formațiuni chistice sau tumorale la
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
se constată fluctuența la palpare) și fistulizarea consecutivă, fistulizarea intraorală a colecției supurative (se decelează puroi la nivelul alveolei 3.8 sau fistule mucoase pe fața internă a ramului ascendent stâng mandibular), osteomielita ramului vertical, difuzarea infecției către lojile vecine (parotidă, groapa zigomatică, submandibular, laterofaringian). Evoluția cazului cu tratament va consemna odată cu evacuarea secreției purulente: dispariția tumefacției, remiterea treptată a fenomenelor inflamatorii locale precum și a edemului de vecinătate. Efectuarea mecanoterapiei este obligatorie pentru a evita instalarea tardivă a constricției de mandibulă
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
am constatat: ¾ în regiunea parotideomaseterină dreaptă se descrie o tumoră ovoidală (axul longitudinal 6 cm, axul anteroposterior 4 cm), cu suprafața ușor boselată, bine delimitată, de consistență inegală (la palpare zone depresibile alternând cu zone mai ferme), mobilă odată cu glanda parotidă, tegumentul suprajacent fiind nemodificat ca aspect și mobil pe tumoră; formațiunea tumorală este nedureroasă (există doar senzația de tensiune locală) dar se însoțește de otalgie reflexă; ¾ intraoral: edentație parțială intercalată redusă maxilară și mandibulară neprotezată; carii simple 3.7, 4
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
simple 3.7, 4.8; secreția salivară eliminată prin orificiul canalului Stenon drept este normală (după aspect și cantitate). Datele din anamneză și examenul obiectiv local (extraoral și intraoral) permit conturarea unui diagnostic de probabilitate de: „Tumoră benignă de glandă parotidă dreaptă”. Pentru precizarea diagnosticului și stabilirea configurației biologice actuale a pacientului este necesară o explorare complementară țintită reprezentată de: ¾ ecografie (ultrasonografie) parotidiană; ¾ sialografie parotidiană dreaptă; ¾ examen computer tomografic pentru segmentele cap-gât; CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
fără adenopatie laterocervicală de însoțire. Explorările biologice sanguine, radioscopia toracică și consultul cardiologic nu decelează aspecte patologice. Din elementele de anamneză, examenul obiectiv local și general și explorările complementare efectuate se poate stabili un diagnostic pozitiv de: „Adenom pleomorf glanda parotidă dreaptă; Edentație parțială intercalată redusă maxilară și mandibulară neprotezată; Carii simple 3.7, 4.8; Sindrom depresiv reacțional; Strabism divergent ochi drept”. Diagnosticul pozitiv al afecțiunii de bază este susținut prin următoarele argumente clinice și imagistice: 1) sediul, forma, consistența
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
simple 3.7, 4.8; Sindrom depresiv reacțional; Strabism divergent ochi drept”. Diagnosticul pozitiv al afecțiunii de bază este susținut prin următoarele argumente clinice și imagistice: 1) sediul, forma, consistența, creșterea lentă a tumorii pledează pentru o tumoră benignă de parotidă; 2) statisticile indică pentru adenomul pleomorf o frecvență crescută între tumorile benigne parotidiene; 3) absența adenopatiei locoregionale de însoțire; 4) absența paraliziei de nerv facial de partea tumorală (prezența sa ar fi fost un semn de malignitate tumorală parotidiană); 5
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
pancreatic pe care Îl distruge, treptat, prin autoliză fermentativă și necrozare. Boala poate să apară după alte afecțiuni maladive: hepatobiliare (hepatită, icter, litiază biliară, colecistite), gastro-duodenale (ulcere gastrice și duodenale cu perforarea peretelui posterior al abdomenului) sau după boli infecțioase (parotidă epidemică, febră tifoidă) etc. După modul de manifestare, pancreatitele pot fi acute sau cronice. Pancreatita acută Este o suferință digestivă dramatică ce poate duce la decesul bolnavilor În 20 % din cazuri. Frecvența pancreatitei acute În lume variază În funcție de zona
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
vezicii biliare. Durerea poate să dureze 12-40 ore, finalizate uneori cu episod sincopal. Cauzele care pot contribui la declanșarea bolii sunt legate de anumite afecțiuni ale organismului: hepatobiliare (hepatita epidemică, malaria, colecistita), ulcerele gastrointestinale penetrante, unele boli infecțioase (febra tifoidă, parotida epidemică, oreion). Un important factor favorizant ai pancreatitei acute este litiaza biliară (40-50 % din cazuri), mai ales la femei, cu blocarea unui calcul ce migrează din vezică În tractul biliar, unde se unește cu ductul pancreatic În apropierea intrării În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
creșterea semnificativă (de 4 ori) în dinamică (la debut și în convalescență) a titrului anticorpilor. Tabloul biologic este nespecific, dar leucopenia și hiperamilazemia, au valoare orientativă pentru diagnosticul oreionului. Diagnosticul diferențial se poate face cu următoarele cauze de tumefiere a parotidei: alte parotidite virale cu virusuri Coxackie A, ECHO, v. parainfluenzae, v. coriomeningitei limfocitare parotidite bacteriene (septice) cu stafilococ, streptococ, bacili gram negativi, care sunt de obicei unilaterale parotidite toxice medicamentoase, după administrare de fenilbutazonă, tiouracil parotidite toxice cu substanțe anorganice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
parotidite bacteriene (septice) cu stafilococ, streptococ, bacili gram negativi, care sunt de obicei unilaterale parotidite toxice medicamentoase, după administrare de fenilbutazonă, tiouracil parotidite toxice cu substanțe anorganice, după expunere la iod, plumb, mercur litiaza salivară tumorile parotidiene adenitele, adenoflegmoanele tumefierea parotidei la suflători. Tratament Nu există tratament specific pentru virusul urlian. În formele comune de boală, tratamentul se rezumă la combaterea simptomelor (febra, durerea, inflamația) și aplicarea măsurilor igieno-dietetice. Repausul la pat este recomandat pentru 10-14 zile. Dieta trebuie constituită din
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și aplicarea măsurilor igieno-dietetice. Repausul la pat este recomandat pentru 10-14 zile. Dieta trebuie constituită din alimente ușor masticabile, lichide și semilichide, evitând dulciurile și grăsimile. Alte măsuri utile sunt: menținerea igienei orale, aplicarea de comprese umede și calde pe parotidele tumefiate sau pe abdomenul dureros, aplicarea compreselor reci și utilizarea suspensorului în cazul orhitei. Corticosteroizii sunt necesari în formele neurologice severe sau în orhita severă. Profilaxie Limitarea răspândirii infecției urliene se face prin izolarea cazurilor de boală la domiciliu sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
uz curent și este recomandat doar în cazurile cu manifestări primare extrasalivare, mai ales neurologice. Tabloul biologic este nespecific, dar leucopenia și hiperamilazemia, au valoare orientativă pentru diagnosticul oreionului. Diagnosticul diferențial se poate face cu următoarele cauze de tumefiere a parotidei: alte parotidite virale cu virusuri Coxackie A, ECHO, v. para-influenzae, v. coriomeningitei limfocitare parotidite bacteriene (septice) cu stafilococ, streptococ, bacili gram negativi, care sunt de obicei unilaterale parotidite toxice medicamentoase, după administrare de fenilbutazonă, tiouracil INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 108
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
streptococ, bacili gram negativi, care sunt de obicei unilaterale parotidite toxice medicamentoase, după administrare de fenilbutazonă, tiouracil INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 108 parotidite toxice cu substanțe anorganice, după expunere la iod, plumb, mercur litiaza salivară tumorile parotidiene adenitele, adenoflegmoanele tumefierea parotidei la suflători. 5.6.7 Tratament Nu există tratament specific pentru virusul urlian. În formele comune de boală, tratamentul se rezumă la combaterea simptomelor (febra, durerea, inflamația) și aplicarea măsurilor igieno-dietetice. Repausul la pat este recomandat pentru 10-14 zile. Dieta
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
și aplicarea măsurilor igieno-dietetice. Repausul la pat este recomandat pentru 10-14 zile. Dieta trebuie constituită din alimente ușor masticabile, lichide și semilichide, evitând dulciurile și grăsimile. Alte măsuri utile sunt: menținerea igienei orale, aplicarea de comprese umede și calde pe parotidele tumefiate sau pe abdomenul dureros, aplicarea compreselor reci și utilizarea suspensorului în cazul orhitei. Corticosteroizii sunt necesari în formele neurologice severe sau în orhita severă. 5.6.8 Profilaxie Limitarea răspândirii infecției urliene se face prin izolarea cazurilor de boală
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sternocleidomastoidian, centrată pe bifurcarea carotidei. Incizia poate fi extinsă proximal, spre incizura sternală, în cazul leziunilor proximale ale ACC, și distal, spre procesul mastoidian, pentru leziuni mai înalte. Extremitatea superioară se angulează posterior, spre lobulul urechii, pentru a evita glanda parotidă și nervul auricular mare. Cu ajutorul unor retractoare, incizia se poate cranializa prin mușchiul platysma, cu retrac ia laterală a sternocleidomastoidianului. Se vizualizează vena jugulară internă și se deschide teaca arterei carotide de-a lungul marginii anterioare a venei. Vena jugulară
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
în perioada anterioară studierii oncovirusului VEB prin publicarea unor cercetări prioritare în domeniile viruso logiei și imunologiei: în 1943 ei au demonstrat în mod convingător eficacitatea unui vaccin antigripal original. Realizarea unui test rapid pentru diagnosticul virusului urlian și al parotidei urliene pe care acesta o provoacă precum și evaluarea unui vaccin antiurlian le-au fost, de asemenea, atribuite. În cola borare cu Joseph Stokes jr., soții Henle au demonstrat că gamma globulina poate fi folosită pentru a împiedica dezvoltarea și proliferarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
chemoreceptoare. De la centri, impulsurile sunt conduse prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de salivă secretată pe zi este 1000-1500 ml. Debitul secretor salivar crește de 8-20 ori în timpul digestiei bucale; în perioadele interdigestive este de 0,5 ml/min. Contribuția glandelor submandibulare la secreția salivară de repaus este de 69%, a glandelor parotide este de 26%, iar a glandelor sublinguale este de 5%. Saliva conține 99,4% apă și 0,6% reziduu uscat, format din 0,2% substanțe anorganice și 0,4% substanțe organice. Substanțele anorganice sunt reprezentate de cloruri, bicarbonați și fosfați
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează traiectul nervului auriculo temporal (ram al trigemenului) până la glanda parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Sunt două tipuri de glande salivare: mici și mari. Cele mari se află în afara cavitații bucale și își varsă produsul prin intermediul unor canale excretoare în cavitatea bucală. Glandele salivare au rol în digestie. Cea mai voluminoasa glanda salivara esta glanda parotida. Glanda salivara mijlocie este submandibulara, iar cea mică este sublinguala. Ficatul este așezat sub coaste, în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragm, deasupra colonului transvers, la dreapta stomacului. Ficatul este cea mai mare glanda din organism. Are culoarea rosie-caramizie și
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]