939 matches
-
te porți bine”. Nu neapărat în același tip de context, verbul e atestat în continuare în formule de amenințare: „dacă îmi mai dai o dată acea notă jur că te spulber!” (desenatori.ro). Nu pare să se mai folosească, totuși, substantivizarea participiului spulberat cu sens moral („zăpăcit, neserios”), ca termen depreciativ pentru o persoană. Sensul, atestat și ilustrat în dicționarele mai vechi („stăi, măi spulberatule”, Scriban, Dicționaru limbii românești, 1938), a ieșit, probabil, din uz.
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
argoul românesc, clift putea să pătrundă la fel de bine din idiș (ca și termenii mahăr, husen etc.) sau din Rotwelsch (ca șmecher, prin circulația infractorilor din aria Europei Centrale și de Est). Termenul se continuă prin derivatele sale. Ciorănescu citează un participiu adjectival cliftat, cu sensul „elegant, bine îmbrăcat". Mai frecventă e astăzi forma încliftat (care presupune un verb a înclifta, prezent la Croitoru Bobârniche 2003 și Volceanov 2006). Adjectivul încliftat (echivalent cu înțolit) are atestări în presa actuală: „surpriza serii a
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
Rodica Zafiu Cu sensul și în construcțiile în care apare tot mai des în presă, participiul abuzateste, fără îndoială, un anglicism. E identic în formă cu participiul verbului a abuza, intrat mai de mult în română ca împrumut din franceză; mai vechiul participiu nu era însă folosit adjectival, iar verbul nu era tranzitiv, ci se construia
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
Rodica Zafiu Cu sensul și în construcțiile în care apare tot mai des în presă, participiul abuzateste, fără îndoială, un anglicism. E identic în formă cu participiul verbului a abuza, intrat mai de mult în română ca împrumut din franceză; mai vechiul participiu nu era însă folosit adjectival, iar verbul nu era tranzitiv, ci se construia obligatoriu cu prepoziție (a abuza de ceva). Între timp, după modelul
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
Cu sensul și în construcțiile în care apare tot mai des în presă, participiul abuzateste, fără îndoială, un anglicism. E identic în formă cu participiul verbului a abuza, intrat mai de mult în română ca împrumut din franceză; mai vechiul participiu nu era însă folosit adjectival, iar verbul nu era tranzitiv, ci se construia obligatoriu cu prepoziție (a abuza de ceva). Între timp, după modelul lui to abuse (vechi element latino-romanic în engleză), verbul a abuza a căpătat în română un
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
ro, 28.09.2004); „o bate, adică o abuzează fizic, totodată îi spune cuvinte urâte, o jignește, îi provoacă suferință sufletească, deci o abuzează și emoțional" (clopotel.ro, 19.05.2009). În aceste construcții tranzitive, sensul verbului este „a agresa". Participiul abuzateste chiar foarte frecvent, în construcții cu sens pasiv: „Cum să recunoști un copil abuzat sexual" (calificativ.ro); „antreprenorul abuzat emoțional de către angajați" (antreprenor.money.ro). Verbul este folosit (probabil mai mult prin evoluție semantică decât prin calc) și cu
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
recurs mai des la termenii viol și agression; în cea italiană, verbele preferate au fost molestare, violentare și abusare di... Ca de obicei, în română anglicismul a fost preluat fără prea multe ezitări. Problema verbului a abuza este, totuși, ambiguitatea: participiul abuzat are neapărat nevoie de precizări, în lipsa cărora poate crea confuzii. Cuvântul acoperă realități destul de diferite, de exemplu în titlurile „Mii de bărbați, abuzați de neveste" (Gândul, 21.02.2010), respectiv „Cruzime ignorată -animale abuzate pentru bani" (animalutze.com). În
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism") și considerat de DOOM2 (2005) ca invariabil. Evident, noul substantiv este perceput de vorbitori ca legat de mai vechiul substantiv și adjectiv retard, de verbul a retarda și mai ales de participiul retardat, a cărui substantivizare îi produce un sinonim perfect. Retardat este folosit, în afara limbajelor de specialitate, ca termen depreciativ, cu sens lărgit: „care mai înjură pe-aici e un retardat (vodpod.co). Ca în atâtea alte cazuri, anglicismul are o
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
știre despre remanierea guvernului, ar putea fi însă foarte ușor folosiți alți termeni, mai potriviți și nicidecum ambigui, în context; s-ar putea vorbi pur și simplu despre miniștri înlocuiți, schimbați din funcție, îndepărtați din guvern etc. Asocierea verbului la participiu cu un individ izolat din întreg nu e o tendință care să se manifeste și în franceză; unicul exemplu pe care l-am găsit, pe internet, e pus cu grijă între ghilimele: „à gauche, Upio Kakura, le ministre «remanié» des
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
a actualiza tema enunțului, de a atrage atenția asupra lucrului despre care urmează să se comunice o informație nouă. Nimeni nu contestă utilitatea unui asemenea mijloc gramatical; construcția în sine este însă, cel puțin deocamdată, nerecomandabilă. Față de utilizările obișnuite ale participiului legat, care apare în vecinătatea unui substantiv sau ca nume predicativ, acordându-se („discuțiile legate de lege", „un sfat legat de problema ta", „întrebarea e legată de situația agricolă" etc.), locuțiunea (în curs de fixare) legat de are particularitatea de
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
și introdus degrabă în școală, să zicem. Zarva cea mai mare, dar tot fără urmări, au provocat-o Literatura română sub comunism și Iluziile lui Eugen Negrici, cărți-model care își subminau ele însele desenul făcând concesii atitudinii „demascatoare” postdecembriste, înfierbântate - participiul conține și o doză de neimplicare adevărată, de supunere pasivă la comandamente exterioare, la „eveniment”. Cărțile lui 2011 enumerate mai sus au în comun „indiferența la eveniment” (înțeles, acesta, ca non-eveniment, ca simplu accident istoric), pentru a accede la esență
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
panicard (din fr. paniquard), tot cu sens ușor depreciativ: „persoană care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții)”. Câteva decenii mai târziu, DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
verbului iterativ a vizita, „a vizita din nou”) ori ca un împrumut, cu adaptare fonetică și morfologică. Noul verb a produs și un derivat în -re (pe tiparul „infinitivului lung”), numele de acțiune revizitare, dar este folosit mai ales la participiu: „Socialismul realist revizitat” (liternet.ro, 19.10.2010), „Brandingul personal revizitat” (wall-street.ro,18.03.2009) etc. Față de situațiile în care este vorba pur și simplu de utilizarea prefixului re- pentru a produce un sens repetitiv („pensiune... vizitată și revizitată
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
moștenit din latină. E drept, exista deja, în română, un derivat a reîncărca, folosit cu valoare iterativă, cu sensuri proprii tehnice sau cu dezvoltări metaforice: se reîncarcă arme, baterii, camioane etc.; cineva se reîncarcă cu energie și optimism. Prin calc, participiul reîncărcat a căpătat mai ales sensuri metaforice; ca și revizitat, este folosit adesea în legătură cu idei, teorii etc. Reîncărcarea presupune un grad mult mai mare de angajare decât revizitarea: nu doar o investigație, ci apariția întro nouă ipostază: „Rasismul reîncărcat” (Evenimentul
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
aproape o mie de persoane care au răspuns au declarat că franceza este o limbă dificilă, dar 64% au refuzat ideea simplificării ortografiei. Peste jumătate din respondenți consideră că inamicul numărul unu este pluralul substantivelor compuse. Pe ultimul loc, acordul participiului (23%). Amuzant e că Bernard Pivot, care face de ani buni concursuri publice de scriere corectă, era convins că tocmai acesta din urmă reprezintă cea mai mare dificultate. Ca să evite scrierea incorectă, 88% dintre francezi recurg la un sinonim în locul
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
au, se știe, particularități gramaticale proprii. De exemplu, adjectivele care indică trăsături umane pozitive și mai ales negative se substantivizează ușor pentru a desemna persoane cu respectivele însușiri - deșteptul, prostul -, putînd intra și în tiparul specific insultei: prostul de cutare. Participiile (mai ales cele cu sens activ) capătă extrem de frecvent asemenea utilizări: adormitul, amețitul, nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
renunțe la termenii generici; într-o discuție despre motociclete, adjectivul substantivizat în formă feminină nu va produce confuzii: ,nu trebuie sa incepi neapărat pe o obosită care prinde 80 km/h" (motociclism.ro/forum). Sfera degradării, foarte specifică pentru transformarea participiilor și a adjectivelor în substantive cu sens depreciativ, cuprinde trei termeni la modă asupra cărora aș vrea să ne oprim mai mult: expirat, distrus și coclit. Adjectivul expirat este tipic pentru limbajul tinerilor în măsura în care ironizează și hiperbolizează defecte majore din
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
II-a singular (tu cîntasei); folosirea condiționalului cu valoare de trecut în textele vechi, mai ales în traduceri, sub influență cultă; originea formelor de imperativ negativ nu du, nu fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă) și, mai recent, a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
Drege-tot; crezi c-ai dres-o?), cu specializare pentru adăugarea de gust în pregătirea mîncărurilor (borșul se drege cu smîntînă, cu un gălbenuș de ou etc.) ori pentru îndreptarea vocii, în momente de emoție și răgușeală (și-a dres glasul). Participiul dres s-a substantivizat, cu sensuri și mai precise: în limbajul culinar mai vechi, pluralul său era folosit, generic, pentru mirodenii, condimente și tot ce aromatizează mîncarea ("apoi îl pune în tingire, puindu-i untudelemn, sare, puțintele cuișoare, coajă de
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
Rodica Zafiu Adjectivul bazat - încă neînregistrat în dicționarele de limbaj familiar și argotic - apare tot mai des în registrele oralității argotic-familiare. E vorba, ca în atîtea alte cazuri, de o reutilizare a mijloacelor existente ale limbii standard: bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică: în locul sensului relațional (,care își are sursa sau punctul de rezistență în ceva") apare un sens absolut și evaluativ. Noua semnificație s-
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică: în locul sensului relațional (,care își are sursa sau punctul de rezistență în ceva") apare un sens absolut și evaluativ. Noua semnificație s-a raportat inițial la cuvîntul-sursă (bazat = "care are
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
Rodica Zafiu Verbul a (se) criza și participiul adjectival crizat, creații recente (încă) necuprinse în dicționarele generale, au căpătat o circulație destul de mare în ultima vreme, mai ales în limbajul tinerilor. Cum se întîmplă destul de des, din registrul familiar oral - unde au avut de la început un sens ironic
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
ei la fel face, se crizează, iar medicul ei i-a spus că de la dinți" (desprecopii.com) -, dar și la crize de disperare - "o să te crizezi mai frecvent decât o telenovelistă că-i moare Luis Fernando" (forum.softpedia.com) etc. Participiul crizat este folosit pentru a descrie (cu sens predominant verbal) o stare temporară de enervare sau (cu sens tipic adjectival) o trăsătură permanentă a persoanei (iritabilitate, irascibilitate, nebunie): "Ce să te faci cu un diriginte crizat?" (haha.ro); "flăcăul crizat
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
22-30 se regăsesc în partea a II-a a Manualului. Dăm mai jos lista lecțiilor care au fost incluse în capitolele din Partea a II-a: Lecția 22 Conjugarea la imperativ (loț) Lecția 23 Declinarea substantivelor terminate în consoane Lecția 24 Participiu trecut și gerunziu Lecția 25 Conjugarea la modul potențial (vidhiliṅ) Lecția 26 Aspectul atmanepada Lecția 27 Folosirea unor sufixe verbale Lecțiile 28, 29, 30 Texte cu vocabular și explicații gramaticale Sumarul indica și un Studiu introductiv, pe care însă autoarea
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]