264 matches
-
seimiki ziemskie) confirmate la Cracovia în anul 1433 la Dietinele provinciale (seimiki generalne) constituite după acordarea Privilegiilor de la Nieszawa (1454) și, tot ca urmare a acestora, formarea Dietei naționale (Seim Walny), convocată prima dată la Piotrkow în anul 1493. Dacă particularismele provinciilor nu au împiedicat crearea Dietinelor provinciale și apoi a Marelui Seim, regele Cazimir al IV-lea "are puține merite, căci nobilimea a înțeles necesitatea unei acțiuni solidare contra regelui"440. Transformarea reflectă trecerea de la rezistența individuală la cea colectivă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
compusă din nobili, episcopi, aleșii clerului și deputații țăranilor. Adunările provinciale erau mult mai numeroase. Dezvoltarea regimului de stări în Suedia a fost favorizată de structura socială a țării și condițiile politice externe. Este adevărat că la baza acestuia există particularisme: legislația și guvernarea avea caractere diferite de la o provincie la alta. Autoritatea monarhică s-a întărit în timpul lui Gustav Eriksson, ales în 1523. Dieta de la Västeräs a dat lovitura decisivă Bisericii catolice: la cererea regelui pentru subsidiile necesare reorganizării statului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu fie bine primită de fundamentaliștii vreunei religii, cartea de față Își va afla mîngîiere la gîndul că o vor Întîmpina cu bunăvoință oamenii devotați ecumenismului și, În mod sigur, cei care observă posibilele consecințe ale valului, poate inevitabil, de particularisme locale ce bîntuie lumea de astăzi. Practicat de cine nu trebuie și unde nu trebuie, un asemenea joc poate pune serios În pericol două dintre cele mai nobile cuceriri la care au ajuns gîndirea și societatea occidentală: că libertatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale ale propriului particularism și asumând poziția de mediator al procesului. Această trecere de la un "management cultural" perimat al întreprinderii la o culturalizare a pieței îl poate plasa pe "creatorul întreprinderii" autohtone într-un proces cu necesitate singularizat, al cărui prizonier înduioșător și totodată
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
trecut ale cărui rămășițe ar încerca să le capteze în prezent. Ea nu are nicio rațiune specială pentru a se întoarce la obiectele "culturale" sau marginale cu care e confundată uneori, în mod spontan, încercând să regăsească semnul unor noi particularisme sau ale unui folclor reînnoit și extins la noi domenii de activitate. Multe studii etnologice țin însă de un fel de istorie a muncitorimii. Acestora li se atribuie atunci un caracter "etnologic", din moment ce îndeplinesc două condiții: se ocupă de mediile
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sau implicită. Prin urmare, din perspectiva lui N. Gérôme, o cultură dominată s-ar distinge de o cultură dominantă și ar fi matricea unei rezistențe la dominare în întreprindere. Acest model analitic este construit prin analogie cu opoziția conceptuală dintre particularismele regionale și statul centralizator, vector de uniformizare la scară națională. Desigur, rămân de făcut aprofundări în acest sens, însă interpretarea de ansamblu e marcată de o dihotomie foarte simplificatoare a proceselor sociale în desfășurare. Să menționăm în trecere că această
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
îl sugerează apropierea lor, califică adesea o metodă de elucidare a socialului caracteristică disciplinei. Plasticitatea acestui cuplu de termeni necesită unele clarificări. Vom înlătura de aici accepțiunile speculative care îl consacră ca o reformulare a binoamelor unitate / diversitate și universalitate / particularism 101. Poate fi mai euristică semnalarea altor trei direcții analitice privind regimurile de interdependență dintre diferitele fațete sub care se prezintă realitățile sociale: conjugarea dintre dimensiunile fenomenelor sociale (trimițând la noțiunea de totalitate exprimată de Mauss); multiplele articulări dintre diferitele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu poate fi decât o regiune cu una sau două culturi, de unde o dependență completă față de lumea exterioară, îndeosebi față de cea din sud. Totuși, această uniformizare fizică poate fi un factor pozitiv în ce privește organizarea însăși a economiei: niciun regionalism, niciun particularism, o tabula rasa pe care se poate instala ușor o suprastructură monolitică. Totul pare a fi posibil pentru planificator. Densitatea populației 230 000 km2, 195 000 locuitori, adică 0,85 locuitori pe km2. În afară de zonele mlăștinoase din nord, absolut pustii
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de specificitate (Hahn, 1973, apud Bond, Leung, Al, Tong, Chemonges-Nielson, 2004), însă unele credințe sînt generale și pot fi văzute ca "expectanțe generalizate". Aceste credințe generale despre lume sînt denumite axiome sociale, constituind imperative comportamentale implicite, dincolo de determinările contextuale sau particularismele acționale puse în mișcare de diverși actori sociali (Leung, 2002, apud Bond et al., 2004). Oamenii se regăsesc adeseori în situația în care aplică ceea ce "știu" despre lume în general atunci cînd iau decizii despre cum să acționeze într-o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fost propuse mai multe modele structurale pentru sistemul de valori. Astfel, Parsons, Shils (1951, apud Roe, Ester, 1999, p. 6) au distins cinci dimensiuni polare pe baza cărora oamenii iau decizii: afectivitate vs neutralitate afectivă, individualism vs colectivism, universalism vs particularism, realizare (caracterizarea pe baza a ceea ce face persoana, pe baza abilităților) vs descriere (cine este persoana respectivă), specificitate vs generalitate. O altă abordare referențială aparține lui M. Rokeach (Rokeach Value Survey, 1973), care descrie cum valorile sînt organizate în două
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unitatea cu natura, protejarea mediului înconjurător, frumusețea lumii) (Smith, Dugan, 1996, p. 234). 9.10.3. Modelul lui H.D. Trompenaars Perspectiva teoretică reunită în modelul psihologului intercultural olandez include șapte dimensiuni ale sistemului de valori: universalism (valorizarea expectațiilor sociale abstracte) particularism (valorizarea legăturilor interpersonale), individualism (orientarea asupra propriului self) colectivism (orientarea spre grup), realizare (caracterizarea pe baza a ceea ce face persoana, pe baza abilităților, efortului depus) descriere (cine este persoana respectivă) se referă la caracteristicile unei persoane care determină statutul său
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente ale existenței sale. Din perspectiva particularismului istorist romantic și postromantic, indivizii ne apar, dimpotrivă, drept ramuri ale trunchiurilor care sunt popoarele, națiunile. Accentul cade asupra constatării că modul lor de a gândi și de a simți este înrădăcinat în forme istorice de viață, care vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a informațiilor sau a nevoilor de confort 30, Blaga socotea că lumea culturii este o lume a particularității ireductibile. Este lumea în care particularitatea, și nu universalitatea, va constitui semnul distinctiv al valorii. Orientările valorice ireconciliabile care opun universalismul luminării particularismului istorist se exprimă cu multă claritate în contrastul dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga. Idealul lui Kant a fost metafizica științifică, cel al lui Blaga metafizica drept viziune asupra lumii, drept creație originală structurată de coordonatele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai multă înflăcărare de aspectele care-i diferențiază cu cât acestea vor fi mai mici"147. Claude Lévi-Strauss observase chiar în lucrarea ideologizantă Race et histoire că în lume există forțe antitetice care acționează simultan: unele spre convergență, altele spre particularisme 148. Același lucru îl sesizase doctrinarul democrației moderne, Alexis de Tocqueville. Democrația, zicea el, va genera o civilizație mondială în care vor predomina asemănările, dar acestea vor trezi orgoliul aristocratic al diferențierilor 149. Acesta e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
produce uneori asambl?ri stilistice de o stranie savoare, precum capelă castelului de la Indrichuv Hradec (Boemia, secolul al XVI-lea), construit de D. Cometă. La sf�r?ițul secolului al XVI-lea, toate ??rile Europei se deschid, cu proceduri apropriate particularismelor lor culturale, formelor venite din Italia. CLASICISMUL: NORMĂ ?I PUTEREA �n secolul al XVII-lea, rolul burgheziei conținu? s? creasc? �ntr-o societate european? zdruncinat? de crize, precum penuriile alimentare, sc?derile bru?te ale produc-?iei (de l�n?, mai
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
artistică y monumental (1842-1850). �nc? de la sf�r?ițul secolului al XVIII-lea ?i mai ales �n secolul al XIX-lea, re�ntoarcerile la izvoarele istorice, conjugate cu tulbur?rile politice, cu r?zboaiele, cu cuceririle coloniale, exalt? na?ionalismele, particularismele, singularit??ile favorabile pluralismului expresiv. �n afar? de aceasta, dinamismului industriei, care provoac? schimb?ri de fond �n societate ?i �nnoie?te tipologia arhitectural? ?i modurile de construc?ie, eclectismul arhitectural �ncearc? s?-i ofere o contrapondere, r?m�n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
poată opri sau care să trateze cu barbarii. Feriți de pericole externe, la adăpostul legilor romane și germanice, francii și galoromanii au fuzionat fericit în FranciaFranța, deși până la Franța- Franță au trebuit secole de lupte îndârjite ale regalității franceze împotriva particularismelor de tot felul, încât se poate spune că francezii au cucerit Franța, făcând un stat centralizat, de o cuprinzătoare cultură și civilizație, devenind un simbol european. Privind retroactiv, pare că nimic sincron și asemănător nu este, în afară doar de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
asemenea capacitatea organizațiilor voluntare de cuprindere geografică a tuturor zonelor unde există probleme este limitată. * tendința organizațiilor voluntare și a donatorilor acestora de a furniza servicii sociale anumitor grupuri sau subgrupuri ale populației etnice, religioase, de vecinătate și interes etc. Particularismul implică furnizarea serviciilor și atragerea sprijinului comunității prin selectarea extrem de riguroasă atât a problemelor, cât și a grupurilor specifice. Spre exemplu unele comunități pot să nu fie bine reprezentate în structura organizațiilor voluntare sau cei ce controlează modul de obținere
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de colectiv, dar încearcă să îmbogățească, în același timp, conținutul și forma lor, cerințele fiind redimensionate prin prestația sa. E. Hollander (1985) insistă asupra faptului că însuși grupul concede liderului latitudinea de a schimba și inova, acordându-i creditul de particularism, adică de a avea inițiativă personală, chiar sustrăgându-se, dacă e nevoie, de la înseși normele fundamentale ale grupului. Creditul este acordat însă numai după ce liderul și-a dovedit fidelitatea și eficiența, iar schimbările sunt acceptate cu condiția să fie în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
al doilea grup național după ruși, cu 113 delegați -, declară rezolvată „chestiunea evreiască”. Totuși, odată cu cotitura marcată de anii 1930, se schițează o schimbare și în chestiunea națională. în 1930, Evsekțiile sunt dizolvate. Acum se pune problema resorbției accelerate a particularismelor naționale în cadrul unei politici de rusificare, fapt care antrenează scăderea sensibilă a publicațiilor în idiș și a frecventării școlilor evreiești, ajungându-se la închiderea lor, în 1930. Departe de a fi reprezentat „Căutarea fericirii” - titlul unui film de propagandă din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât mai bine dezbaterea, cu cât autorul cărții admite conceptul de totalitarism și consideră legitimă apropierea între cele două regimuri. El introduce, totuși, o ierarhizare. în primul rând, ar trebui să fim atenți la diferența dintre proiecte: de o parte, „particularismul rasei”, de cealaltă, „universalismul clasei”; nazismul pare să fi fost pe deplin conform cu principiul său ideologic, în timp ce stalinismul s-ar fi abătut de la aspirația emancipatoare ce se afla în miezul comunismului. în al doilea rând, ar trebui, de asemenea, distins
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societăților lor, a tendințelor naționaliste sau fundamentaliste. Mă concentrez, apoi, asupra dinamicii interne a procesului globalizării, o "sinteză" care conține și transcende, în același timp, o serie întreagă de diade opozabile, precum unitate și diversitate, integrare și fragmentare, universalism și particularism, convergență și divergență ș.a.m.d. Consider că aceste dezvoltări intra-globalizante oferă condițiile de posibilitate ale acestui proces complex, al cărui punct de plecare poate fi regăsit, din punctul meu de vedere, în ceea ce poate fi numit din perspectivă metodologică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
globalizării, care, ca și dimensiunea culturală, nu se află în relații de interdependență necesară cu globalizarea economică. Sugestia mea este că între acestea există doar interconexiuni reciproce și că, din unghi politic, globalizarea proces dezvoltat în logica universalismului și a particularismului impune existența a două lumi ale relațiilor inter-naționale: lumea etatocentrică și lumea multicentrică. Acestor două lumi li se asociază cele două tipuri de globalizare amintite, activă și pasivă. Răspunzând la întrebarea relativă la rezistența statelor-națiune în fața avansului globalizării pe dimensiunea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează prin particularism, temporalitate și expresivitate. Ele incumbă anumite credințe și valori cu privire la sensul continuității unei anumite comunități, a memoriilor sale împărtășite, precum și a "destinului" său comun 541. Identitatea nu poate fi definită structural sau sistemic, ci mai curând în termeni ideologici, fiind
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rolului imaginarului în filozofia și în epistemologia occidentale, dacă a asigurat, pe de-o parte, enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de altă parte a înzestrat "adultul alb și civilizat" cu un particularism marcat, separându-l pe el și "mentalitatea" lui logică de restul culturilor lumii, taxate drept "prelogice", "primitive" sau "arhaice"". Dar asta nu înseamnă, susține mai departe gânditorul, că refuzul imaginarului nu a întâlnit rezistențe serioase, chiar în gândirea occidentală (cf.
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]