259 matches
-
Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II-lea sau cei ai Luminilor "dețin puterea". Deși suveranul prusac se intitula reprezentant și primul servitor al cetățenilor săi, Kant vede, prin particularismul gândirii sale, că "posesiunea puterii corupe inevitabil libera judecată a rațiunii"93. În concepția sa, puterea distruge judecata echilibrată și imparțială asupra lucrurilor și asupra oamenilor. Astfel, puterea și cunoașterea adevărată se exclud, menținând paradigma lui Platon: puterea nu se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce i-a permis să-i citeze pe Racocea, Carcalechi, Heliade, Bariț, Asachi, ca înaintași exemplari mai ales prin "focul luminător al științelor". Venise acum timpul să se pună accent pe creația literară, creație chemată a depăși, în spirit, vechiul particularism și excesul de "coloră locală". Noua publicație era deci chemată a difuza "producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune". Revista era gândită ca "un repertoriu general" de literatură, strânsă din tot spațiul nostru cultural, "o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism și particularism național. În timpul din urmă, această atitudine a cunoscut o sensibilă schimbare. "Europele" sunt pe cale de a se contopi geopolitic, specificațiile comportă o diminuare de tonus, pe măsură ce "piața comună" reușește să amortizeze vechi conflicte și să producă un nou echilibru continental
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bizantinilor 424. În Statele pontificale stările se întruneau în adunări numite Parlament 425. Apare limpede că prezența unei autorități superioare și efective pe un teritoriu mai întins, a putut crea acea necesară solidaritate instituțională și regimul de stări, pe care particularismul vieții comunale le respingea 426. Este mai puțin vorba de Adunări de stări generale, cât de "parlamente regionale". Sunt cunoscute convocările papei Inocențiu al III-lea ad parlamentum, cu reprezentarea orașelor Fano, Iesi și Pesaro în anul 1200. Tot el
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
seimiki ziemskie) confirmate la Cracovia în anul 1433 la Dietinele provinciale (seimiki generalne) constituite după acordarea Privilegiilor de la Nieszawa (1454) și, tot ca urmare a acestora, formarea Dietei naționale (Seim Walny), convocată prima dată la Piotrkow în anul 1493. Dacă particularismele provinciilor nu au împiedicat crearea Dietinelor provinciale și apoi a Marelui Seim, regele Cazimir al IV-lea "are puține merite, căci nobilimea a înțeles necesitatea unei acțiuni solidare contra regelui"440. Transformarea reflectă trecerea de la rezistența individuală la cea colectivă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
compusă din nobili, episcopi, aleșii clerului și deputații țăranilor. Adunările provinciale erau mult mai numeroase. Dezvoltarea regimului de stări în Suedia a fost favorizată de structura socială a țării și condițiile politice externe. Este adevărat că la baza acestuia există particularisme: legislația și guvernarea avea caractere diferite de la o provincie la alta. Autoritatea monarhică s-a întărit în timpul lui Gustav Eriksson, ales în 1523. Dieta de la Västeräs a dat lovitura decisivă Bisericii catolice: la cererea regelui pentru subsidiile necesare reorganizării statului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
artei. Deseori ceea ce ține de marginalia, zonele de interferență, de articulație, unde trăsăturile consacrate devin difuze, iar frontierele estetice poroase oferă modalitățile în care un model este preluat, deconstruit, asimilat în arta plastică românească cu propriile sale ingerințe estetice conferind particularismul, specificul simbolismului românesc din care nu lipsesc reperele decadente. Ca și simbolismul european, simbolismul românesc este unul sincretic, eclectic, suferind influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este asociată cu ideile de progres, evoluție și educație. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, dezbaterile franco-germane privind raportul dintre cultură și civilizație au pus bazele a două viziuni importante asupra culturii: universalismul și particularismul, marcând, totodată, etape importante în evoluția termenului de "cultură". În secolul al XVIII-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate "culturii", iar
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în care aceste dezbateri au avut loc, care ne ajută să înțelegem evoluția semnificațiilor termenilor, domeniul cunoașterii culturii a ieșit învingător, chiar și numai pentru apariția celor două concepții și perspective asupra culturii: universalismul (cu influențe în gândirea franceză) și particularismul (inspirat de gânditorii germani). Secolul al XX-lea va fi unul prielnic pentru cercetarea culturii, de-a lungul acestuia urmând să apară și să se manifeste o multitudine de școli și curente de gândire. Acum vom trece la a doua
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și a perspectivelor de definire ale culturii reiese și din lucrarea recent apărută în țara noastră, în 2010, Sociologia culturii. Antologie autori străini, care, în primul capitol, a prezentat zeci de definiții ale culturii, grupate pe curente de gândire: universalismul, particularismul, funcționalismul, structuralismul, "Școala cultură și personalitate", culturalismul, interacționismul, esențialismul, structural-funcționalismul ș.a.16. Sociologia, în general, sociologia culturii, antropologia socială și culturală, în particular, se preocupă de cunoașterea științifică a culturii, iar modul în care tratează și semnifică acest concept, dincolo de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
asemenea capacitatea organizațiilor voluntare de cuprindere geografică a tuturor zonelor unde există probleme este limitată. * tendința organizațiilor voluntare și a donatorilor acestora de a furniza servicii sociale anumitor grupuri sau subgrupuri ale populației etnice, religioase, de vecinătate și interes etc. Particularismul implică furnizarea serviciilor și atragerea sprijinului comunității prin selectarea extrem de riguroasă atât a problemelor, cât și a grupurilor specifice. Spre exemplu unele comunități pot să nu fie bine reprezentate în structura organizațiilor voluntare sau cei ce controlează modul de obținere
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
posibilitățile practice de a reconstrui relațiile internaționale pe linii mai emancipatoare și mai cosmopolite. Efectul general al teoriei critice internaționale și contribuția sa majoră la studiul relațiilor internaționale constau în concentrarea asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Dimensiunea normativă: critica particularismului etic și a excluderii sociale Una dintre asumpțiile filozofice cheie care au structurat gândirea politică și etică și practica relațiilor internaționale este ideea că statul modern este forma naturală de comunitate politică. Statul suveran a fost "fetișizat", ca să folosim termenul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
problematizeze acest fetișism și să atragă atenția asupra "deficiențelor morale" create de interacțiunea statului cu economia capitalistă globală. În această secțiune vom evidenția cercetarea filozofică a teoriei critice internaționale asupra bazelor normative ale vieții politice și critica făcută de ea particularismului etic și excluderii sociale pe care aceasta o generează. Critica filozofică a particularismului a fost dezvoltată pentru prima dată și cel mai sistematic în cartea lui Andrew Linklater, Men and Citizens (1990a). Principala sa preocupare a fost să identifice modul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statului cu economia capitalistă globală. În această secțiune vom evidenția cercetarea filozofică a teoriei critice internaționale asupra bazelor normative ale vieții politice și critica făcută de ea particularismului etic și excluderii sociale pe care aceasta o generează. Critica filozofică a particularismului a fost dezvoltată pentru prima dată și cel mai sistematic în cartea lui Andrew Linklater, Men and Citizens (1990a). Principala sa preocupare a fost să identifice modul în care gândirea politică modernă a făcut în mod constant diferența între obligațiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
referindu-se la individ, națiune sau stat. Dar atâta timp cât critica ei are ca scop punerea în chestiune a "sinelui" (fie el înțeles ca individ, națiune sau stat) ca o entitate închisă, analiza lui Hutchings completează și extinde critica filozofică a particularismului realizată de Linklater. Și Richard Shapcott (2000b, 2001) continuă această critică, investigând modul în care diversele concepții ale "sinelui" modelează relațiile cu "ceilalți" în relațiile internaționale. Principala preocupare a lui Shapcott este posibilitatea de a realiza dreptatea într-o lume
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o anumită formă. Oricum, ideea este de a ne asigura că frontierele naționale nu împiedică principiile deschiderii, recunoașterii și dreptății în relațiile cu "ceilalți" (Linklater 1998: Capitolul 2; Hutchings 1999: 138; Shapcott 2000a: 111). Teoria critică internațională a evidențiat pericolele particularismului necontrolat care îi poate deposeda cu ușurință pe "ceilalți" de anumite drepturi. Această critică filozofică a particularismului a făcut ca teoria critică internațională să critice statul suveran ca fiind una dintre principalele forme moderne de excludere socială și, de aceea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
recunoașterii și dreptății în relațiile cu "ceilalți" (Linklater 1998: Capitolul 2; Hutchings 1999: 138; Shapcott 2000a: 111). Teoria critică internațională a evidențiat pericolele particularismului necontrolat care îi poate deposeda cu ușurință pe "ceilalți" de anumite drepturi. Această critică filozofică a particularismului a făcut ca teoria critică internațională să critice statul suveran ca fiind una dintre principalele forme moderne de excludere socială și, de aceea, o barieră considerabilă în calea dreptății universale și a emancipării. În următoarea secțiune descriem relatarea sociologică a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de gen. Tripla transformare identifică procesele care deschid posibilitatea distrugerii legăturii dintre suveranitate, teritoriu, cetățenie și naționalism și a evoluției înspre forme mai cosmopolite de guvernare. Din acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele feministe și postmoderniste conform cărora universalismul riscă să ignore sau să reprime grupuri marginalizate sau vulnerabile, dacă nu respectă diferențele legitime. Însă Linklater rămâne fidel criticii Iluminismului la adresa sistemului statelor suverane și proiectului de a universaliza sfera în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
26, 176, 229, 239 organizații non-guvernamentale / ONG, 171,229, 241, origini, 144, 155, 156, 157, 158, 180 ozon, 268 pace, 20, 26, 30, 39, 48, 57, 61, 74, 75, 76, 77, 78, 82, 104, 138, 155, 184, 241 parohialism, 268 particularism, 167, 173 particularism etic, 165 pax britannica, 170 performativitate, 198 perioada interbelică, 67, 102, 227 perspectivism, 182 piețe piața muncii, 247 piață globală, 87, 89, 238 piețe de capital, 90, 93, 94, 98 piețe financiare, 82, 88, 92, 94, 238
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
239 organizații non-guvernamentale / ONG, 171,229, 241, origini, 144, 155, 156, 157, 158, 180 ozon, 268 pace, 20, 26, 30, 39, 48, 57, 61, 74, 75, 76, 77, 78, 82, 104, 138, 155, 184, 241 parohialism, 268 particularism, 167, 173 particularism etic, 165 pax britannica, 170 performativitate, 198 perioada interbelică, 67, 102, 227 perspectivism, 182 piețe piața muncii, 247 piață globală, 87, 89, 238 piețe de capital, 90, 93, 94, 98 piețe financiare, 82, 88, 92, 94, 238 ploaie acidă, 176
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
societăților lor, a tendințelor naționaliste sau fundamentaliste. Mă concentrez, apoi, asupra dinamicii interne a procesului globalizării, o "sinteză" care conține și transcende, în același timp, o serie întreagă de diade opozabile, precum unitate și diversitate, integrare și fragmentare, universalism și particularism, convergență și divergență ș.a.m.d. Consider că aceste dezvoltări intra-globalizante oferă condițiile de posibilitate ale acestui proces complex, al cărui punct de plecare poate fi regăsit, din punctul meu de vedere, în ceea ce poate fi numit din perspectivă metodologică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
globalizării, care, ca și dimensiunea culturală, nu se află în relații de interdependență necesară cu globalizarea economică. Sugestia mea este că între acestea există doar interconexiuni reciproce și că, din unghi politic, globalizarea proces dezvoltat în logica universalismului și a particularismului impune existența a două lumi ale relațiilor inter-naționale: lumea etatocentrică și lumea multicentrică. Acestor două lumi li se asociază cele două tipuri de globalizare amintite, activă și pasivă. Răspunzând la întrebarea relativă la rezistența statelor-națiune în fața avansului globalizării pe dimensiunea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează prin particularism, temporalitate și expresivitate. Ele incumbă anumite credințe și valori cu privire la sensul continuității unei anumite comunități, a memoriilor sale împărtășite, precum și a "destinului" său comun 541. Identitatea nu poate fi definită structural sau sistemic, ci mai curând în termeni ideologici, fiind
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]