94 matches
-
avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cadrul unei teologii a orașului", iar lupta geopolitică pentru orașul sfânt poate lua valențele unui act ritualic religios.270 În tradiția iudaica există două modele opuse pe care se grefează problemă sacralității spațiului Ierusalimului; pe de-o parte, este modelul particularist care pornește de la tradiția kabbalică ce susține ideea de relație specială între divinitate și anumite locuri geografice, oferind astfel o privilegiere anumitor spații în raport cu altele (conform autorului Abraham Ibn Ezra). Aceeași linie a privilegierii pământului lui Israel pe fundamentul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ale modernității: cel structural, modernitatea fiind în acest caz un termen sintetic pentru urbanizare, industrializare, nivel de educație, dezvoltare economică, nivelul cultural, modernitatea referindu-se în acest caz la un set de valori și orientări generale, mai degrabă universaliste, decât particulariste, în terminologia lui Parsons; și nivelul individual, referitor la o orientare psihosociologică caracterizată printr-o anumită flexibilitate în rezolvarea situațiilor noi și prin comportamente specifice societăților urbanizate (Portes, 1973). În general se reproșează definițiilor modernității faptul că sunt eurocentriste, în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și îi constrînge, inclusiv pe ei. Pentru naționaliștii sau rasiștii care urmăresc o legitimare internaționalistă, aceasta nu se justifică în ultimă instanță pe baza unei cerințe universale: ea nu este altceva decît o impunere pe plan internațional a unei ideologii particulariste. Neglijînd diferența dintre ideologii și sistemele interne ale statelor, Carr nu a reușit să facă deosebirea între încercarea lui Stresemann de a revizui tratatul de la Versailles, care păstra intacte principiile organizării inter-naționale, și cea a lui Hitler, care dorea să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
orientată spre satisfacerea cerințelor sale funcționale (finalist), nu există activități gratuite, lipsite de finalitate. În teoriile care au dezvoltată schema funcțională există o dispută latentă între două tipuri distincte de abordare a cerințelor funcționale: una universală, tipologizantă și o alta particularistă. Problema aflată în discuție este dacă sistemele sociale, indiferent de specificul lor, de natura lor particulară și de condițiile în care acționează, vor prezenta aceleași mari tipuri de cerințe funcționale sau vor fi caracterizate de cerințe funcționale particulare ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
celebre clasificări a necesităților ființei umane. El distinge cinci mari categorii de necesități: subzistență, securitate, dragoste și apartenență, statut social și stimă și, în fine, autoactualizare. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), în polemica sa cu Malinowski, propune o înțelegere de tip particularist a cerințelor funcționale. Însuși termenul de necesitate (nevoie) prezintă în opinia sa dezavantajul de a postula entități universale. Mai adecvat ar fi termenul de „condiție necesară pentru existență”. Acest concept sugerează faptul că fiecare sistem, în raport cu propria sa organizare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale specifice de existență, va fi caracterizat prin condiții particulare necesare existenței sale, care urmează a fi determinate pentru fiecare caz în parte. Robert K. Merton (1957), în celebra sa paradigmă a analizei funcționale, optează pentru un punct de vedere particularist, relativist. Conceptul de cerință funcțională, pe care sociologul american îl consideră punctul esențial al paradigmei funcționale, este nedeterminat în ceea ce privește conținutul și trebuie să rămână astfel. După ce s-a ales sistemul particular în raport cu care se realizează analiza, este necesar să se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
necesar să se determine în mod concret conținutul cerințelor funcționale ale acestuia. Desigur, orice tipologie a cerințelor funcționale este utilă. Tipologiile universaliste însă au dezavantajul de a fi atât de abstracte, încât nu ajută înțelegerea dinamicii particulare a sistemelor. Poziția particularistă, relativistă este, din acest punct de vedere, mult mai fructuoasă. Ea dă ca sarcină oricărei analize funcționale determinarea conținutului concret al cerințelor funcționale ale sistemului considerat. Elementul funcțional și funcțiile sale. Prin element funcțional înțelegem orice fenomen social care are
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
participanților. Umanitatea mijloacelor reprezintă pentru sociolog un scop în sine. Se remarcă aici încă o funcție a colectivității sociologice: aceea de a conduce orientarea transsectorială, globalistă și umanistă a activității sociologilor, de a preveni implicarea unilaterală în susținerea intereselor sectoriale, particulariste. Opțiunea statu-quo/Alternativetc " Opțiunea statu‑quo/Alternative" Cartea lui Aldous Huxley Minunata lume nouă, apărută în anii ’30, a surprins epoca prin imaginea unui viitor posibil: o societate înalt perfecționată tehnologic, cu un grad ridicat de integrare și control asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mult prin acces, la servicii sociale (locuință, asigurări etc.) decât În bani. Trebuie adăugat la cele spuse anterior și faptul că „instaurarea puterii pieței” În societatea și economia chineze nu a Însemnat dispariția totală a mecanismelor de acces privilegiat și particularist la anumite resurse de pe piața muncii. În perioada din care datează cercetările se poate afirma doar faptul că meritocrația, intrarea În anumite companii pe baza meritelor și slăbirea rețelelor și relațiilor de dependență personalizată, Începe să devină dominantă. Un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
însă nevoie, pentru a fi eficace, de o absorbție homeopatică a realizărilor și instrumentelor organizaționale și tehnologice ale modernității. Acest fel de mișcări intelectuale, ce îmbrățișează modernizarea tehnologică și economică, activismul politic și tipare organizaționale moderne în numele unei idei culturale particulariste, de obicei încearcă să folosească puterea statului pentru a-și atinge scopurile. De regulă, acestea au, drept fundal reafirmarea unei particularități colective în fața unei duble amenințări. Amenințarea internă este cea adusă de amploarea luată de funcționarea pieței libere, a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
îi pare lui Golopenția ca fiind extrem de importantă în redefinirea acestei științe, poate mult mai importantă decât realizarea integrării populare și a întemeierii dominației politice, cum este în cazul lui Freyer. Sociologul român încearcă să transforme demersul german, aparent prea particularist, al lui Hans Freyer într-un sistem și o interpretare capabilă să clarifice poziția științelor sociale în orice stat și în societate modernă. Imaginea creată este probabil una datată istoric și cultural, dar poate cu atât mai interesantă și importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
segmente de populație proaspăt emigrată, foarte diferite între ele. Aceasta înseamnă că multiculturalismul își schimbă chipul toleranței "universaliste" cu cel al unei acțiuni voluntare, sau nu, de fragmentare antagonistă a unităților naționale deja constituite. Astfel, tocmai pe baza acestei instrumentări particulariste pline de înfruntări intercomunitare, multiculturalismul încetează de a se mai înrudi cu concepția civică și individualistă a sensului național după model francez sau englez, luînd forma etnoculturală și comunitară ce se obser-vă acum în toată violența ei în Europa Centrală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și scris, deci nu promitem noutăți absolute. Dar vom reaminti ceea ce a fost uitat, mai întîi da-torită unei stări de calm, generate de iluzia postnațională a Europei de Vest, și apoi sub imperiul spaimei pe care a creat-o paroxismul particularist al Estului european. Cum ar trebui să procedăm? Analizînd ideile succesive sau concurente ale unei dezbateri demult începute, ce urmează drumul istoriei, pînă în prezent. O primă abordare a problemei aduce în discuție vechimea fenomenului național, conducînd mai întîi la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Centrale și Orientale, în numele unei legitimități diferite de cea a Statului-Națiune al francezilor, bazat pe națiunile-comunității nepăsătoare față de subtilitățile teoriei politice. Acest anarhism este totuși mai puțin important în raport cu dimensiunea de universalitate pe care Herder o atribuie conceptului său național particularist. Universalitatea, în accepția lui Herder, nu are nimic comun cu cea a modelului francez, care pretinde să fie aplicat pretutindeni conform principiilor sale. Viziunea herderiană asupra națiunii este universală prin corolarul său, care constă în dreptul tuturor popoarelor de a se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ideolog al mișcării se-paratiste din anii 1930, care scria că "poporul basc este un popor bun nu datorită instituțiilor, ci integrității spiritului său rasial"381. În plus, represiunea franchistă va confirma aripa radicală a tînărului cler aflat în plină fervoare particularistă. Începînd din 1955, vechiul PNV aflat în exil devine mai moderat și se trezește subminat pe propriul teren de către clerul revoluționar, în special în cadrul universității din Bilbao unde se lansează publicația clandestină Ekin. Cu toate că se pretinde aconfe-sională, aceasta provine în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
apăruse până atunci publicația vechilor liberali din județul Iași. În numărul din 23 noiembrie 1930 al publicației ieșene, prin care redacția anunța această modificare se preciza: Continuând a apărea sub numele "Mișcarea Moldovei" nu înțelegem a da ziarului nostru caracterul particularist al intereselor regionale. Vom continua a fi ca și înainte reprezentanții și apărătorii intereselor generale, fără a uita pe cele speciale ale Iașului și Moldovei"166. Ziarul "Mișcarea" a devenit astfel, ziarul central al partidului condus de Gh. Brătianu. Acesta
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sensul în "popor unic" (Greenfeld, 1992, p. 8). Acest ultim sens herderian, al națiunii ca expresie a unicității ireductibile a unei culturi posedată de un Volkgeist, a fost diseminat în spațiul central și sud-est european, generând frecventele forme de naționalisme particulariste bazate pe ideile purității etnice și omogenității cultural-lingvistice. Schematic, "tiparul zigzagat al schimbării semantice" (Greenfeld, 1992, p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]