1,244 matches
-
funcția de vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova. În 2006, se implică activ în lupta cu Ministerul Educației pentru a exclude cursul de "istorie integrată". Ion Negrei menționează că experimentul ministerului a avut la bază presiunea și impunerea unor principii partinice deoarece cursul de istorie a fost aprobat, fără ca să existe un raport de evaluare a acestuia. Ion Negrei este căsătorit și are o fiică, Rodica. Soția sa, Viorica Negrei este specialist coordonator, inspector la istorie în cadrul Direcției Generale Educație, Tineret
Ion Negrei () [Corola-website/Science/317193_a_318522]
-
documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o facă auzită pe ecran”". Profesorul Florian Potra scria că, prin acest film, Nicolaescu face „saltul de la filmul politic, la cel partinic”, înfierând unele defecte ale unor colaboratori precum „lipsa responsabilității, a bunului simț, a prostiei, a comodității” care se transformă în piedici puse în calea progresului tehnologic. Criticul lăuda "„autentica pasiune comunistă, secretul reușitei lui Sergiu Nicolaescu”". Eva Sârbu îl considera
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor și, în consecință, conduc la formularea de noi ipoteze. Teoriile, care în mod sistematic nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, partinice, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic, dogmatic (Exemplu: teoria marxist-leninistă). Cu fiecarea falsificare rezultă o modificare a teoriilor existente sau enunțarea unor noi teorii, valabile atât timp cât nu dovedesc trăsături false. Fiecare nouă teorie este permanent "pusă la probă". Progresul cunoașterii
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Thomson. Foarte popular în țara sa, unde este cunoscut și ca luptător în Războiului Croat de Independență ("Domovinski rât" 1991-1995) și că organizator de evenimente caritabile, dar și ca militant activ în cadrul mișcării croate de extremă dreaptă, dar fără apartenența partinica. Această ultimă caracteristică l-a adus de mai mult timp în centrul unor polemici la nivel internațional, cu privire la presupusele sale simpatii pro-ustașe. Thompson se naște în sătucul Čavoglave, aflat în Zagora Dalmata, o zonă muntuoasă și săracă din punct de
Marko Perković () [Corola-website/Science/312447_a_313776]
-
că proiectul de lege poate fi aprobat și fără a se ține cont de avizele negative de la Ministerele Justiției și Economiei, „ignorând sau chiar împotriva raportului experților, pentru că e un act de voință politică”. Astfel, este consimțita oficial confuzia dintre partinic și politic în instituțiile statului. Politicul că lupta de idei, ca motor de căutare al unor forme echitabile de organizare a vietii împreună, a fost exclus de către stat din sistemul politic formal și și-a regăsit locul în stradă.[2
Pe scurt, despre stat și capital () [Corola-website/Science/295682_a_297011]
-
corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu "caractere italice". Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari. Deoarece
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
sfârșitul unor dezbateri aprinse, unde nu neapărat argumentul ascuns de partid a jucat un rol, să nu fi ieșit cu o propunere, dacă nu cu o soluție. Nu a existat așa ceva. Și, credeți-mă, nu întotdeauna este invocat substratul relației partinice. Leonard Orban: Aș vrea să vă răspund și eu la această chestiune. Pe de o parte, sper că nu se va întâmpla și sper că se va menține stabilitatea politică. Pe de altă parte, dacă ne uităm la ce s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
cu cetățenii acestei țări. În cazul acesta, și cred în aceste motivații, ministrul trebuie să fie un om cu susținere politică. Cum se manifestă această susținere politică, fără apartenență la partid, cum este cazul doamnei Monica Macovei, sau cu afiliere partinică, cum este cazul meu, este doar o chestiune de detaliu. Gabriela Vrânceanu Firea: Ne oprim doar câteva momente pentru o pauză publicitară. Noi am dat titlul acestei emisiuni „Între ciocan și nicovală” și ați primit deja un răspuns... Mihai-Răzvan Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
un ministru puternic și cu influență, or de asta are nevoie instituția pe care am onoarea s-o conduc, în condițiile în care ești sprijinit de un partid care a câștigat alegerile. Or, în acest caz, apartenența la o structură partinică este și firească, și necesară, și previzibilă. În ceea ce privește relația mea doctrinară cu valorile neoliberalismului, dați-mi voie să vă spun că niciodată, și acest lucru l-am repetat în câteva rânduri din 2000 încoace, nu m-am simțit un om
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
o problemă. Pentru că nu cred că un diplomat - despărțiți-mă de persoana ministrului de Externe în momentul aceasta -, nu cred că un diplomat bun are neapărat nevoie și de un argument suplimentar al propriei identități, acel argument numindu-se apartenență partinică. Eu cred că un om bun este un om bun, oriunde ar fi și oricum ar fi. Că poartă o haină de-un fel, că poartă o altă haină, că se mișcă pe bicicletă sau că merge pe jos, totuna
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș, Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Aurel Baranga, A. Toma, Mihail Davidoglu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Nina Cassian, Toma George Maiorescu, Petru Dumitriu, Mihail Sadoveanu și mulți, mulți alții, pentru opera lor pătrunsă de spiritul partinic, de zugrăvire și consolidare a omului nou, vor fi copleșiți cu medalii și ordine de stat, premii uriașe, avantaje materiale greu de imaginat. În 1956, de exemplu, se propuneau pensii pentru tovarășii scriitori, conform documentului de la pagina 275, cuprinse între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
istoria literaturii române, istoria literaturii ruse, măiestrie artistică, limba română și limba rusă. Într-un referat din ianuarie 1954, privind activitatea cursanților de la Școala de scriitori se constată că tinerii adunați de prin țară, după criterii cît se poate de partinice și cu dosare cît mai sănătoase, nu se încadrează în programa școlară, sînt mulți "ca N. Labiș și alții care cred că însușirea unei culturi înseamnă a-l citi pe Barbu, pe Arghezi, pe Bacovia și a nu studia lucrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ziaristică și literatură, Pamfil Șeicaru a știut să le servească pe amîndouă cu aplicare și devoțiune, dar mai presus de toate și-a închinat energiile cauzei naționale. (Convorbiri literare, nr. 3, martie, 1999) G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC Folosind cuvintele lui Gheorghe Grigurcu, " G. Călinescu ne apare drept cel mai înzestrat critic român", fapt consemnat ca atare de E. Lovinescu în Istoria sa din 1937: "pentru a fi critic, G. Călinescu are toate calitățile: sensibilitate artistică de poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și a-l suprima este datoria noastră". I. Negoițescu, în Istoria sa, trece sibilinic peste momentele de "angajare partinică", în epocă, ale lui G. Călinescu. Singura observație este că, în Scrinul negru (1966), "face greșeala de a absolvi de tragic societatea care cade (marea burghezie și aristocrația așa cum le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mine, să tragi din pămînt țiței, să ari pămîntul, să semeni, să culegi, să ridici clădiri, să studiezi natura, să vindeci pe cei bolnavi, să cînți răsăritul soarelui și faptele oamenilor". Se arată capabil a scrie ca un trepăduș partinic: "Orice scriitor se va găsi, urmînd chemarea pe care Partidul Muncitoresc Român a făcut-o, nu de mult, prin primul său secretar, artiștilor "de a făuri opere la nivelul înaltelor exigențe artistice și ideologice ale partidului și poporului", în deplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu, este intensa și derutanta antipedagogie conținută în colaboraționismul benevol al acestora. Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și al unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit într-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica optimistului, împănată cu fraze de genul: "Construcția socialismului este pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce alții, cei care au refuzat-o, au preferat Temnița. Se întreabă: Cine mai poate susține chiar în treacăt și neștire că în numele talentului, Tudor Arghezi poate să-și facă de cap și de cuvînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a se întoarce și, întorcîndu-se, învață a trăi, a spune, a face și a muri". Prin această grilă, criticul de la Paris își va manifesta excelența în perceperea poeziei. Fin ironist, va încondeia cu aplicație marxizarea lui Bălcescu sau înregimentarea partinică a lui I.L. Caragiale de către propaganda vremii, dornică a-și întregi "moștenirea culturală" cu clasicii literaturii, se înțelege, ajustați la nevoile ideologiei. Tot în această carte, criticul de la Paris recunoaște că în tinerețe a fost om de stînga, troțkist declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare către intelectualul din Occident, publicată în "Viața Românească" de Constantin Noica, în 1986. O scrisoare (în fond, neavenită, pentru noi, cei tineri atunci), din nefericire, nu lipsită de oportunism partinic. Pe bună dreptate se întreabă Virgil Ierunca: "Pe ce lume trăiește cel mai de seamă filosof român de astăzi?". Nici cei din exil nu sînt iertați, pentru atacurile lor nerușinate la adresa unor clasici ai literaturii naționale. Un caz, E. Lozovan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alături de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului de avangardă, vor putea contribui la lupta pentru împiedicarea unui nou măcel care ar pune iarăși în primejdie cultura și civilizația lumii". Și cum cei de la centru erau atenți, în activitatea lor de îndrumare partinică, să nu le scape marile evenimente culturale sau politice, printr-o telegramă fulger, transmisă Filialei, în octombrie 1949, se cere: "Luați măsuri pentru constituirea unui comitet local Eminescu în vederea comemorării centenarului și comunicați de U.S. din R.P.R., Șahighian". Se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tovarăși care au manifestat interes pentru problemele literaturii, fie în cadrul dezbaterilor în cenacluri și cercuri literare, fie ca autori ai recenziilor în ziarul local sau gazete de perete (încă, probabil, și în prezent sînt membri ai U.S. în baza articolului partinic publicat la gazeta de perete, și care nici nu au depășit acest stadiu), fie în munca culturală în general elemente care ar avea perspective să se dezvolte ca critici literari". Principalele sarcini ale scriitorului, comunicate de același Novicov, erau: lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Organizația de partid și literatura de partid Gh. Gheorghiu-Dej: 30 de ani de luptă ai Partidului sub steagul lui Lenin și Stalin." După transferarea de la Fălticeni la Iași, liceanul Nicolae Labiș va fi prezent în presa locală cu varii poeme partinice, cum ar fi Manifestație: "Mai, Copii de grădiniță/ Bat strada pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr beteală ca-n povești.// Să nu-i mănînci cu căutătura?/ Ard stegulețe ici și ici./ Și ciripesc: Partidul! Ura! (...)// Ca veac de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Republicii, Societatea Scriitorilor Români își schimbă numele în Uniunea Scriitorilor din România, bun prilej de epurare a celor care nu corespundeau ideologic și de primire a cadrelor noi, cu origine sănătoasă, unii transformați în scriitori doar pe temeiul unor texte partinice afișate la "Gazeta de perete" a fabricii sau unității unde lucra respectivul. Lucrările primului Congres al Scriitorilor din Republica Populară Română sînt adunate, literă cu literă, cu maximă acribie, cu evlavie aproape, într-un tom, cu titulatura menționată, de 541
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]