6,839 matches
-
manele la maxim și scuipa semințe; -se plimbă cu muzica la maxim; -nu dă prioritate și nu oprește la culoarea roșie a semaforului pentru că urmăresc femeile la volan incearcand să agate, iar dacă agață și le iese ce vor o pasează altora; Lista poate continua la infinit dar mă opresc pentru că deja v-ați dat seama ce vreau sa spun. Mai multe detalii găsiți pe situl AutoMotorClub
Antimitocania de trafic sau jmecherii de Copou / AutoMotorClub [Corola-blog/BlogPost/94487_a_95779]
-
pe care au numit-o Bere Gratis. La Teatrul Național ieșeni de toate vârstele și categoriile sociale au cântat și aplaudat fiecare piesă a celor de la Bere Gratis, precum “Poveste de oraș”, “La tine aș vrea să vin”, “Mie îmi pasă de îngerii mei”, “Străzi albastre”, “ Ce n-a văzut Parisul”, “Două inimi” dar și ultimul hit în premieră pentru Iași “O lume nebună”, piesa ce conține și amprenta lui Zao.
Cum a fost la concertul "15 ani de Bere Gratis" de la Teatrul National Iasi din 28 octombrie [Corola-blog/BlogPost/94737_a_96029]
-
manele la maxim și scuipa semințe; -se plimbă cu muzica la maxim; -nu dă prioritate și nu oprește la culoarea roșie a semaforului pentru că urmăresc femeile la volan incearcand să agate, iar dacă agață și le iese ce vor o pasează altora; Lista poate continua la infinit dar mă opresc pentru că deja v-ați dat seama ce vreau sa spun. Mai multe detalii găsiți pe situl AutoMotorClub “Noaptea Europeană a Muzeelor” la Iași astăzi Bogdan Iasi4u.Ro on 16 May 2009
Uncategorized [Corola-blog/BlogPost/94471_a_95763]
-
și mistrii mari cât aripile din icoane. s-ar apucă de treabă însă mai marele îngerilor din oraș, sfanțul gheorghe e-n lupta cu balaurul din cerneți ce are chipul pandurului dar s-a vândut turcilor. hai să-i spunem pasă de la dunăre (unul dintre ei). dar îngerul cu salopeta și cască nu se lasă iese cu ada-kalehul în brațe din apele dunării și ne arată ce poate. de câteva zile umblă cu motostivuitorul gol. ne întrebăm ce urmează.
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și războaie să încheie odată cu jocul de zaruri numit Pământ cineva merge pe tocuri prin cer până își pierde răbdarea *** bătrânul stă în spatele tejghelei fără să-mi răspundă la salut nu-i pasă nici măcar că un procent din cafeina și tutunul pe care i le cumpăr intră în buzunarul lui să-și cumpere unguent pentru umflăturile de la picioare mă privește cu ură că m-am născut mai târziu cu o jumătate de veac
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
și fir de nisip în găvanele goale în casele părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă-ți mirarea aici unde arborii-și prind rădăcinile în pământul luminii MONADE atomii care au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
vara. Și n-o pot reține. Cum să o țin, când nu te pot pe tine Opri, cu toate că te-ncui în mine. Se duce vara. Florile se lasă Ca într-o delăsare somnoroasă Și cum arată, nici nu le mai pasă. Se duce vara. Păsările țipă În loc să gângurească sub aripă. Ce-a fost a fost. De-acum se desfiripă Și vraja și langoarea și dulceața... De-acum se-nhaită ploile cu ceața. Se duce vara. Tinerețea. Viața.
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
la toți cei care nu-s de acord cu el. Și încă: nu poți nici să-l aprobi fără să țipe la tine: L-ai înțeles greșit, ești inconsecvent și, mai ales, Mai ales, n-ai spirit critic, nu-ți pasă de semeni. Dacones Dacones e scurt și gros, cu păr în nas și urechi, Cu platfus și mîinile mari. Cînd te strînge în brațe - Și-o face adesea - simți că nu-i totul pierdut Pentru rasa umană. Bibinia Bibinia mereu
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
miști cu inima plină de iubire de cartier (un poem al poetului vasilescu) mergeam odată pe stradă părul îmi flutura în vânt vântul acela mirosind a gunoaie de bucurești eram pe una din străzile de la periferie băieții de cartier își pasau unul altuia chiștoacele amare de țigări și mă urmăreau cu privirea aia însetată de poezie cu pupila mărită de drog mergeau în spatele meu imitându-mi pasul de mare pasăre stângace pe uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
pajiști cu melancolii, duc poetul trist din casă-n casă. dragoști pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
tine un omuleț de nisip, care la cea mai mică atingere se împrăștie, se reface la loc și iar se împrăștie - la infinit. surescitați din cauza discuțiilor numai sticlele aduse de florina ne-au liniștit știu unde greșesc dar cui îi pasă cei pe care i-am sunat n-au mai răspuns poate că le era și lor tîrșă să mai răspundă. myinvizibil am un bungalow pe malul mureșului nu departe de oraș un cătun cu aer aparent de deltă aici a
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
hal trăiți? Săraci sînteți, săraci veți rămîne! Vai de capul puilor voștri nefericiți; tare mă tem că nu vor trece cu toții iarna ce se apropie, avînd în vedere în ce nevoi vă zbateți. De unde veți găsi un ajutor? Cui îi pasă de voi? Sînteți comuni și plicticoși și nimeni n-ar da doi bani ca să vă asculte sau să vă privească! Mai bine, luați aminte la sfatul meu și n-o să vă pară rău. Iată ce trebuie să faceți: mai întîi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
încercat să mă scuz eu ușor jenată, chiar nesimțită nu am ajuns, dar cînd mai beau fac și prostii, apoi îmi pare rău, și lumea mă judecă prea aspru doar după aparențe, nu mai contează, cel puțin mie nu-mi pasă, " Gafeurii sunt cei mai cinstiți oameni din lume, cei mai sinceri și simpatici, vă rog să apreciați asta domnule Kadare...", am spus eu plină de entuziasmul recunoașterii unei noi boacăne, " Kiki, domnul este Horasangian, nu Kadare...iar ai încurcat cărțile
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
vag auzită (dacă e auzită), e o voce d'outre tombe, de dincolo de mormînt. Vizitele tale anuale în țară, cu scopuri memoriale, sunt cumva ale unei fantome care-și face periodic apariția, o fantomă inofensivă, de care nu-i prea pasă nimănui. Mă întreb: dacă m-aș fi stabilit definitiv acolo, existența mea ar fi fost mai puțin fantomatică? Oare acest sentiment nedefinit, de a nu fi acolo mai mult decît o fantomă, a fost cel care m-a determinat în
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
Dumitru Țepeneag Da, trebuie să-i scriu, căci trebuie neapărat să mă adresez cuiva, ca să-i împărtășesc modul relativ nou în care am de gând să-l scriu, asta mă interesează cel mai mult la un roman, altfel puțin îmi pasă, vă spun drept, adică să povestesc o istorie, fie și foarte interesantă, pasionantă, senzațională, ei bine da, mă lasă rece, ea știe foarte bine asta, deci n-are rost să i-o mai spun încă o dată și, eventual, să mă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci sînt Napoleon, va ști o lume întreagă și peste milenii. Iar alteori, în indolență: sînt eu însumi și nu-mi pasă ce cred ceilalți, nici acum, nici după veacuri. Și totuși, în acest din urmă caz, apare un nou paradox: voi, cei prezenți, nu puteți face abstracție de mine, pentru că sînt prea excentric. Posteritatea însă mă va uita imediat, dacă, în
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
el și cu oaspeții săi sau măcar îi salută. Îl sfătuiesc și îi ascultă ordinele. Vorbesc și între ele și se sfătuiesc. Uneori, dorm de-a dreptul (și chiar sforăie). Sau numai se prefac c-au ațipit și nu le pasă de ce se petrece împrejur. Sau se apleacă și pe jumătate ies din cadru, ca să poată vedea mai bine sau spre a fi siguri că sînt bine auziți și înțeleși. Portretele sînt todeauna martori; asta li-e menirea. Martori care aprobă
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
temător, de laș mi se pare fiara asta cu două capete. Trabucul a dispărut, feciorii lui sînt morți, dezastru pe pămînt...El își plimbă mîna prin barbă fără să știe cîte nopți mi-a mîncat și-mi mănîncă. Cui îi pasă?! Luca nu poate să doarmă. “Mama, după ce îl suni pe Bush, vino să mi-l ștergi pe urîtul de Bussein de pe ochii...”
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă necanonizată și cu destin cît se
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi de pe obrajii eternului copil neogoit care ne întruchipează pe rând ori concomitent de-a valma - ca om sau lume servindu-se de filosofie și de înțelepciune precum de creier lezat de inimă rănită - el neștiind
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
sau victimă sau complice; de spiritul din ce în ce mai viguros, conform căruia totul se scuză și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de asta lui Zholdak, dușman declarat al oricărei ordini care ar putea îndigui șuvoiul. Nestăvilită, zbuciumată, impetuoasă, dinamica lui se dovedește incompatibilă cu structurarea unui ansamblu al imaginilor. Ceea ce contează este doar succesiunea, fluiditatea și mișcarea lor interioară. Iată
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
și ar fi făcut declarații. Ca să-și protejeze familia, Păunescu a stat acasă, ca să nu fie bănuit că s-a dus la Craiova pentru a face aranjamente pentru nevasta lui. A preferat s-o încaseze din partea presei că nu-i pasă de ai lui. Nerăbdătorul Păunescu, omul care nu scapă nici un prilej pentru a ieși în față, a preferat s-o încaseze, zile de-a rîndul, în presă, ca un soț și un tată lipsit de sentimente elementare de familie. Numai
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]