100 matches
-
evidenția trei tipuri de obstacole. Frontierele naționale, se subliniază mai Întâi, ar trebui să dispară pe măsură ce societățile se globalizează, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectivă politică și culturală. În Québec, de exemplu, acest pronostic ar arăta paseismul suveranismului. Perspectiva aceasta poate fi Însă contrazisă de argumentul conform căruia importanța crescândă pe care o capătă instituțiile supranaționale pretinde, dimpotrivă, accesul la suveranitate, În măsura În care numai națiunile complet constituite pot fi reprezentate În cadrul acestor instituții (Venne, 2002). Dezbaterea din jurul legitimității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
România, Partidul Național Liberal (PNL) promovează asemenea poziții, ca și Uniunea pentru Libertate (UW) în Polonia, Partidul Democratic Civic (ODS) în Republica Cehă și Alianța Democraților Liberi (SzDSz) în Ungaria. Partidele care susțin interesele micilor agricultori resping orice acuză de paseism. Acestea propun amenajarea structurilor existente în vederea dezvoltării exporturilor agricole. Mecanizarea intensivă este necesară din punctul lor de vedere pentru ca produsele să fie competitive pe piața internațională. Această orientare este compatibilă cu menținerea micii proprietăți private în măsura în care vor fi puse pe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Română", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
brendul interbelic? Că nu mai e țăranul analfabet și prost să le caute în coarne? Ca să-i scuzăm, le vom zice că plâng după copilăria și tinerețea lor, dar parcă nici proiecția într-un trecut mioritic, rămânând cantonați într-un paseism leșinat, nu salvează situația prezentă. Cei care ar fi trebuit să se organizeze într-un comandament al binelui, pentru cumplite vremuri de avarie, s-au încrâncenat în lupta împotriva comunismului, văzând ideologie marxist-leninistă și ceaușism în complexele de creștere a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor culturale, relevând preocuparea gazetarului pentru soarta poporului român. Naționalismul, reacționarismul, paseismul, acuze formulate de critică, sunt atitudini care traduc în fond dragostea și respectul jurnalistului față de specificul și valorile neamului românesc. Primul exeget al creației eminesciene rămâne, fără îndoială, Titu Maiorescu, cel care, în articolul " Direcția nouă în poezia și proza
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele prezentului, convins fiind că "viitorul (...) e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului"409. În cadrul excursului jurnalistic, paseismul dobândește semnificațiile unui comentariu explicativ, euristic, de confirmare a valorilor naționale autentice, într-o vreme în care țara doar visa la libertate și independență. Istoria este ridicată în articolele lui Eminescu la rang de valoare paradigmatică, iar evocarea trecutului favorizează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășurării prezentului, iar politica trebuie să țină cont de vechile fundamente ale societății pentru a-și adecva obiectivele la specificul acesteia. În concepția jurnalistului, istoria are valoare exemplară, iar politica devine agent al istoriei, implicând responsabilități majore. În acest context, "paseismul dobândește alt sens: dacă trecutul are și atribute idilice, Istoria se transformă în istorisire, izvorând din timpurile exemplare și scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Credința unei comunități religioase intră în procesul secularizării atunci cînd se lasă înscrisă în alternativa ideologiei și a utopiei și nu se mai înțelege pe sine decît în termenii acestei alternative. Astăzi, în schimb, științele sociale reevaluează religiile, exonerîndu-le de paseism ; dimpotrivă, le analizează mobilitatea, asistența pe care ele o asigură în aventura dificilă a modernității, capacitatea lor de a însoți istoria actuală. Responsabilii religioși înșiși au depășit în parte Marea Teamă pentru a-și afirma marea responsabilitate în privința criteriilor etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
interpretarea, din perspectiva istoriei culturale, a relației dintre intelectualitate și Ecclesia, ca o ecuație reală care a reglat, până la un punct, mecanismul de funcționare al elitei interbelice. Răspunsul său la provocările modernității nu ține de recursul la izolaționism sau la paseism, cum greșit s-a acreditat ideea, ci de revenirea la firesc, la organic, la natural, toate întrupate de Tradiția Bisericii sau Predanie. În măsura în care această elită intelectuală era coparticipantă la viața Bisericii, mărturisea același crez de credință, printr-o practică efectivă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Credința unei comunități religioase intră în procesul secularizării atunci cînd se lasă înscrisă în alternativa ideologiei și a utopiei și nu se mai înțelege pe sine decît în termenii acestei alternative. Astăzi, în schimb, științele sociale reevaluează religiile, exonerîndu-le de paseism ; dimpotrivă, le analizează mobilitatea, asistența pe care ele o asigură în aventura dificilă a modernității, capacitatea lor de a însoți istoria actuală. Responsabilii religioși înșiși au depășit în parte Marea Teamă pentru a-și afirma marea responsabilitate în privința criteriilor etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
adevăr, totul conspiră la eradicarea lor, și nu numai integrismul islamic vrea să-i prezinte ca pe un corp străin: declinul demografic, exodul masiv, amestecătura de Biserici (nu mai puțin de nouă în Liban), ezoterismul tradițiilor, sclerozarea ierarhiilor, imobilismul doctrinal, paseismul liturgic, anonimatul orașelor care duce la slăbirea legăturilor, pentru că "modern" vrea să spună "împrăștiat", iar o comunitate împrăștiată este o comunitate dominată. Să adăugăm și niște relații suspecte cu Occidentul, asociate cu modicitatea ajutoarelor financiare (subsidiile pentru musulmani se calculează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
merită a fi luat în serios atunci când face joncțiunea cu o poveste spusă de bunicuța. Lecția lui David: cu cât reculul praștiei e mai mare, cu atât piatra e propulsată mai departe. Nefericiții pentru care tradiție înseamnă reacțiune și trecut, paseism, habar n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă oră: în numele mișcării, ei nu vor face decât să bată pasul pe loc. Niciunul dintre fondatorii statului evreiesc, oameni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se lăsa impresionat de avalanșa contestărilor, domnia sa le vorbește franc despre ridicolul unor atari demersuri demolatoare: ""Consumat" istoricește (după unele voci!) și mumifiat, pus "la produs" (cum s-a încercat/întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, suspus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemit clișeizat), Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt", nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trimite doar la un crez literar, ci la o Weltanschauung și la un mod de existență. Eminescu este, înainte de toate, o majoră întruchipare românească a omului romantic, cu virtuțile, dar și cu limitele sale. Regăsim în el, în strai național, paseismul romantic, evaziunea în exotic, pesimismul superior, "religiozitatea fără religie", fantezia și visul lăsate în voia lor (în opera de creație). Nu folosește la nimeni să încerce a face din Eminescu un model creștin (și cu atât mai puțin ortodox), pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de gândire și de atitudine, care n-a convenit, de multe ori, conducătorilor partidului. George Ene fixează astfel coordonatele esențiale pentru înțelegerea doctrinarului Eminescu, pentru naționalismul și românismul său, pentru antisemitismul de care este acuzat pe nedrept, pentru antiliberalismul și paseismul susținut, etc., făcând dovada că teoriile sale sunt "rezultatul unor constructe întemeiate pe cultură, pe cunoașterea nemijlocită a realității, pe reflecție și convingeri date de descoperirea unor neconcordanțe flagrante nu atât între ideal și dezirabil, cât mai ales între adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mi-am schimbat părerea. Nu că n-aș găsi că toate astea sunt kitsch-uri - cine ar putea să nege! Nu, ceea ce am înțeles e că ea are dreptul la kitsch-ul ei și că trebuie respectat acest drept. Acest paseism are o funcție protectoare într-o lume în care ea e depășită, într-o lume pe care ea n-o înțelege și pe care n-o va înțelege niciodată. Dacă ai ști, mon amour, cât de emoționat sunt ascultând raportul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
detenție. S-a stins, în urma unei duble pneumonii, în lagăr. Prima carte a lui T., Stele sub nori, apărută în 1927, e o culegere de versuri care, în contradicție cu temperamentul nestăpânit al gazetarului, mărturisesc o înclinare spre meditație și paseism, demersul liric fiind oarecum defazat, prin recursul la simbolismul anilor 1910-1920. Poveștile și poeziile pentru copii din Cartea noastră (1934, în colaborare cu P. Crihan) au o subliniată adresă morală, căreia duioșia îi adaugă căldură și culoare. În intervențiile pe
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
a se amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și jumătate. Temperament solar, bonom și altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetă a bucuriilor inocente, simple, cu semnificații și reverberații adânci. Chiar dacă recuzita de secol XVIII - XIX și unele elemente specifice poeziei romantice - codri, clar de lună, chemarea nopții, paseismul - lunecă în versuri cu tentă romanțioasă, dacă nu de-a dreptul siropoase, precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscențe eminesciene), Sunt zile, În raiul tău (unde ne dezarmează ligamentul cu... razele), Seară de mai (cu alt ligament șocant: trupul
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
specificul național și nu prin imitarea modelelor străine; b) emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de popor se naște ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții: au combătut idilismul și paseismul; d) atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai numeroasă
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
în (Spiritul triumfă, 1916), „Excelsior”, și Căile vieții,1922) sau mai târziu, când pictorul revine la simbolism, în „A Eterum Vale!”. Evaziunea în lumea legendelor și a vechilor balade (de exemplu: Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc." "Povara libertății" (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității. "Verbul ca fotografie" (2009) a făcut apologia
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
a esteticului) au transformat adesea poezia într-un fel de geometrie a inefabilului (tot în sensul marelui matematician-poet), în spațialitatea căreia sondările în profunzime prevalau abordării actualității. În consecință, se prefera comunicarea discretă și ușor încifrată, se cultiva un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
iubit în retortele primei idile sau pledoaria lirică pentru împăcare, despărițirii opunundu-i-se o piatră (evident Simbolul casei) și, o biserică (simbolul trăiniciei). Ion Moise-Minerva nr. 48-49/1995. De fapt, melancolia accentuată a poemelor lui Emil Dreptate este provocată de un paseism pronunțat trăind între aceleași coordonate atinse de sunetele auzite sau bănuite ale cornului de vânătoare: Ca pescăruși rătăciți pe un șes/ Ori a inimii desfrunzită grădină/ Vorbele vechi cu un nou înțeles/ O să vină, nesfârșit, o să vină. (Tablou de toamnă
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]