101 matches
-
Țigănaș, ancheta îi cuprindea și pe Șerban Foarță, Cătălin Ștefănescu și Ioana Pârvulescu, ca și pe Aurelia Mocanu, Răzvan Popovici, Roman Tolici și Bogdan Ghiu. Ca vechi împătimit de farmecele patrimoniale bucureștene, m-am trezit cu plăcere invitat în peisaj (paseismul textului meu făcând pereche în paginație chiar cu Casa Melik, superb invadată de vegetație), numai că furia exasperată cu care am răspuns celor cinci întrebări m-a făcut să mă îndoiesc serios că redacția îmi va accepta în cele din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la ceea ce criticul a numit neaderența scriitorului moldovean la societatea industrială. Epoca însăși este marcată puternic de începutul relațiilor capitaliste și, în scurt timp, de criza de după Primul Război Mondial. De aici tendința de retragere în trecut sau în natură, paseismul ca expresie a inadecvării și respingerii progresului modernist care aducea cu sine un nou set de valori și o nouă morală ce par să marcheze o oarecare degradare, multe schimbări văzute ca excese. În fața acestor schimbări iminente care impun automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și poeți români de la Terasă jură în numele lor, le știu pe dinafară și le practică cu mult patos”, pentru ca în final să își exprime sațietatea cu privire la noul curent: „Viitorismul nu mai este șic. A ajuns paseism, paseism și ajunge” (N. Davidescu, Aspecte și direcții literare I, Ediție și prefață de Margareta Feraru, Editura Minerva, București, 1975, pp. 23-24). Dimpotrivă, un adept al noului precum F. Aderca va mărturisi în revista Izbînda ilustrată din 11 iulie-15 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și poeți români de la Terasă jură în numele lor, le știu pe dinafară și le practică cu mult patos”, pentru ca în final să își exprime sațietatea cu privire la noul curent: „Viitorismul nu mai este șic. A ajuns paseism, paseism și ajunge” (N. Davidescu, Aspecte și direcții literare I, Ediție și prefață de Margareta Feraru, Editura Minerva, București, 1975, pp. 23-24). Dimpotrivă, un adept al noului precum F. Aderca va mărturisi în revista Izbînda ilustrată din 11 iulie-15 august 1921
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală”, opusă „dezordinei“ bolnave, romantice, suprarealiste...). Refuzul „romantismului”, al stilurilor ornamentale, al tradiționalismului, paseismului și localismului constituie, după cum se vede, axul acestui credo. Tendințele majore ale evoluției societății conduc, în opinia autorului, spre o artă în care „armonia nouă nu poate fi căutată decît într-o estetică sobră, severă și geometrică, estetică de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această privință, decît Vinea și Iancu (care valorizau nonfigurativul artelor populare), eseistul disperării admiră „cultura de tip funcțional”, monumentală și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele simple ale muncitorilor și „uniforma” politică a țărilor dictatoriale, deplînge paseismul și reacționarismul naționalismului românesc, pledînd exaltat pentru un naționalism „revoluționar”, viitorist, și făcînd, oarecum în spiritul lui Marinetti, apologia „dictaturii populare”, singura în măsură să genereze măreția „imperială” a unei națiuni. Spre deosebire însă de liderul futurist, Cioran pledează cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un dinte de lapte. Pentru a-i struni înaintarea (ori, mai degrabă, pentru a se opune trecerii în uitare a clipelor de viață plină), oricum irepresibilă, mama, tata etc., icoane din trecut, apar, fixate în amintire, cu gesturile lor obișnuite. Paseismul este, prin urmare, una dintre trăsăturile poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu, exprimat prin privirea mereu întoarsă spre trăiri gravate în conștiință, dar copleșind, în același timp, și subconștientul, încât arsenalul invincibil al acestora se transformă în fortul sau turnul în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului tânăr, la începutul căruia Baladă munteană dă tonul nostalgic, aducând o undă de idilism în evocarea fetelor noastre cu fotă și ie, ca-n basme de frumoase, imagine emblematică, susținând paseismul poeziei: a fost demult / demult / serafic de demult. Instantanee marcante pentru o epocă de suflet a poetului, icoane ale trecutului, al căror fundal e lumea rurală din Muntenia natală, se construiesc în basorelief: C-un snop de grâu în brațe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca mentori pe N. Steinhardt și pe Ioan Alexandru, acesta din urmă prefațându-i de altfel volumul de debut, Cântare din cântare (1993). Sub aspect tematic, sub raportul fondului ideatic și de sentimente, poezia lui B. se caracterizează prin patriotism, paseism, religiozitate, mesianism etnic și misionarism religios creștin. Țara, românimea, strămoșii, voievozii (Mircea, Mihai, Ștefan) sunt convocați frecvent în discursul poetic. Se poate spune, astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
interpretarea, din perspectiva istoriei culturale, a relației dintre intelectualitate și Ecclesia, ca o ecuație reală care a reglat, până la un punct, mecanismul de funcționare al elitei interbelice. Răspunsul său la provocările modernității nu ține de recursul la izolaționism sau la paseism, cum greșit s-a acreditat ideea, ci de revenirea la firesc, la organic, la natural, toate întrupate de Tradiția Bisericii sau Predanie. În măsura în care această elită intelectuală era coparticipantă la viața Bisericii, mărturisea același crez de credință, printr-o practică efectivă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a se amesteca În publicul atent acum la revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al regretelor, cel de al doilea e al speranței. 46. Reprodus de Danielle Leger, art.cit. Afirmația este atribuită lui Brice Lalonde. Acesta ilustrează foarte bine ambiguitățile mișcării ecologiste contemporane, care e văzută prin ceea ce este reversibil: regresiune și protest, paseism și creativitate, eliberare și căutare a unei noi ordini. Pentru o dimensiune istorică mai largă, vezi articolul lui Jean Seguy, O sociologie a societăților visate. Monarhism și utopie, "Annales", martie-aprilie 1971, p. 328 sq. 47. Vezi teza lui Gaetano Manfredonia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale „Grupului de la Păltiniș” ori chiar ale ideii înseși de elită (confuzia, uneori voită, este aceea între elită și elitism); asemenea diatribe apar de regulă „într-o anumită parte a presei”, deci sunt citite de cei deja convinși, ostaticii unui paseism resentimentar care laudă până la greață ceaușismul; fapt regretabil, chiar unele periodice de ținută acceptă să publice uneori texte de această teapă, ca pseudoscrisoarea lui Mihai Pelin către Liviu Antonesei, „De ce se consideră acești domni o elită?” (Timpul, octombrie 2005, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. Ultima carte: Kant în lumea lui și în cea de azi, Editura Polirom, 2005. CUVÂNT ÎNAINTE Există un gen particular de paseism, care are tradiție în cultura română. Se lasă să se înțeleagă, chiar dacă nu se spune, că gânditorii de primă mărime aparțin unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ultimul din această galerie a „eroilor gândirii“, ni se sugerează adesea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor culturale, relevând preocuparea gazetarului pentru soarta poporului român. Naționalismul, reacționarismul, paseismul, acuze formulate de critică, sunt atitudini care traduc în fond dragostea și respectul jurnalistului față de specificul și valorile neamului românesc. Primul exeget al creației eminesciene rămâne, fără îndoială, Titu Maiorescu, cel care, în articolul " Direcția nouă în poezia și proza
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele prezentului, convins fiind că "viitorul (...) e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului"409. În cadrul excursului jurnalistic, paseismul dobândește semnificațiile unui comentariu explicativ, euristic, de confirmare a valorilor naționale autentice, într-o vreme în care țara doar visa la libertate și independență. Istoria este ridicată în articolele lui Eminescu la rang de valoare paradigmatică, iar evocarea trecutului favorizează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășurării prezentului, iar politica trebuie să țină cont de vechile fundamente ale societății pentru a-și adecva obiectivele la specificul acesteia. În concepția jurnalistului, istoria are valoare exemplară, iar politica devine agent al istoriei, implicând responsabilități majore. În acest context, "paseismul dobândește alt sens: dacă trecutul are și atribute idilice, Istoria se transformă în istorisire, izvorând din timpurile exemplare și scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind în schimb o formă conștientă de dezindividualizare și deposedare de sine, ce are la bază "un deficit și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lambrior și Panu îi arătaseră că Iașii lui Alexandru cel Bun nu puteau avea o arhitectură turcească" poetul comisese "greșala" aceasta în Sărmanul Dionis), pentru a se preschimba într-o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Lovinescu sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa. Învăluită de mult într-o rumoare defavorabilă, care o acuză de paseism, de romanțare, de lipsa flerului și a invenției, opera de ficțiune a lui Lovinescu demonstrează totuși, începând mai ales cu romanul Viață dublă (1929), calități care o fac imposibil de neglijat. Romanele ultime ale lui Lovinescu se citesc cu plăcere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cazul lui Lovinescu, personajul este o conștiință melodramatică ce a prins de veste că trăiește într-o melodramă și, de aceea, caută să iasă din ea. Nici într-un caz deci nu poate fi vorba despre lipsă de intelectualitate, despre paseism și romanțare, de vreme ce acestea sunt "înrămate" într-un roman dilematic, conștient de capcanele melancoliei și de proximitatea permanentă a clișeului (formula lui Paul Cernat, "romanul retro", este de aceea invocată cu folos și pentru romanele în discuție). De la această conștiință
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Credința unei comunități religioase intră în procesul secularizării atunci cînd se lasă înscrisă în alternativa ideologiei și a utopiei și nu se mai înțelege pe sine decît în termenii acestei alternative. Astăzi, în schimb, științele sociale reevaluează religiile, exonerîndu-le de paseism ; dimpotrivă, le analizează mobilitatea, asistența pe care ele o asigură în aventura dificilă a modernității, capacitatea lor de a însoți istoria actuală. Responsabilii religioși înșiși au depășit în parte Marea Teamă pentru a-și afirma marea responsabilitate în privința criteriilor etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aprofundată a operei marelui dramaturg elisabetan, ca prefață la traducerea pieselor pe care le publică fiul său François-Victor. 5.2. Modernitatea și libertatea artei Romanticii sunt, fără discuție, oameni moderni. Lăsând de o parte, ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, orice paseism, ei doresc crearea unei arte care să vorbească despre prezentul oamenilor timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile, ei resping, cu multă lipsă de respect, modelele vechi, antice sau clasice. Stendhal începe, în termenii aceștia, Prefața primului său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]