132 matches
-
Sebastian, lectura în cheie mistică a Jocului secund și trucuri narative în dialogurile lui Platon, Orbitorul lui Cărtărescu, antisimbolismul lui I.L. Caragiale, „bunătatea intelectuală“ a lui N. Steinhardt... M-am bucurat să mă regăsesc printre destinatari, sub titlul Ce înseamnă paseist?, și - suferind de lipsa unui spațiu tipografic adecvat unui răspuns pe măsura întrebării - mă gândesc ce bine ar fi ca Editura Humanitas să inițieze o Carte a răspunsurilor echivalentă. Nu de alta, dar, dacă pe marginea paseismului și a virtuților
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
virtuților sale terapeutice este aproape inutil să mai glosăm, despre antipaseism, adică „dis pre țul față de trecut și față de apărarea lui“, cum spune Ioana Pârvulescu, este mult de povestit. Și, mai ales, de compătimit. Folosit peiorativ, disprețuitor și acuzator, termenul „paseist“ s-a încărcat aproape demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și toate „instalațiile“ postmodernității. Ei bine, nimic nu întrece frenezia care te cuprinde când ajungi să șochezi și să farmeci cu tombaterismul tău fobia la trecut a adolescenților, presupusa dumnealor alergie la mainstream și la mulțimea celor calificate drept peltele paseiste. În ultimii ani, am făcut de câteva ori, la întâlnirile cu liceenii, un experiment năucitor deopotrivă pentru ei și pentru mine. Luați un creion și-o foaie de hârtie și încercați să scrieți caligrafic, deci cât mai încet, atent și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frumos: „Dragi părinți, aflați despre mine că sunt bine să nătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră“. În timp ce ei, amuzați, trufași, miștocari, cabulipseau să-și pregătească foile și pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcându-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar și pentru noi, cei ajunși la școală în dejism, căutătorii de penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată fiind construcția meseriașă a albumului, avea să se transforme în cele din urmă într-un amestec de ulu ială, furie neputincioasă și resemnare. Ei da: avem tradiție în războiul cu statuile! Încă în iunie 1848, România deliverată, un C.D.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat. În plus, regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft paseist, de fițe artistice, cum îl ca lifică buldozerimea primăriei. Dimpotrivă, presupune o însumare de premise comerciale intens aducătoare de profit. Se pare că - oricât de mult ne-am resemnat cu dezbinarea națională - a venit vremea solidarizării. Atașați, vă rog, volumului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ministerul este la fel. Altfel nu se poate explica inexistența unei politici coerente de pregătire profesională, dar și civică, pentru acceptarea schimbării, prin extinderea și aprofundarea orizontului cultural al unor educatori care, din deficit cultural, se refugiază adesea în reverii paseiste de felul celor alimentate de partidul lui Vadim Tudor. Terapia ar fi stabilirea unei legături continue și de parteneriat științific între Inspectorate și Universități și altfel decât prin sistemul obținerii gradelor didactice. Nu am auzit până acum să fie regândită
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910) sînt cîteva dintre cele mai vizibile manifestări ale naționalismului antimodern, paseist și xenofob. Estetismul este contestat și de la stînga ideologică, prin „arta cu tendință” (de un naturalism populist, sentimental și moralizator) cultivată de cercurile socialiste grupate în jurul revistei ieșene Contemporanul a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde, apoi (după desființarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se alătură, din 1913, foarte tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării ca student la Politehnica din Zürich (septembrie 1915), Samuel Rosenstock era deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai puțin cu criteriul calității, cât cu acela al cuprinderii multiple și al valorii simbolice a unui efort, pentru stadiul și structura culturii noastre. Sânt interesante, în acest sens, numai personalitățile care oglindesc situația dramatică a României. Un Bălcescu, deși paseist, reprezintă, prin soarta și gândul lui pasionat, mai mult decât toți ideologii noștri patriotici. Fără forme, adică fără Europa (minus substanța ei), toată România n-ar fi decât o sumă de presimțiri de cultură. Ele au actualizat și au pus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
relativismului (apropiat „perspectivismului” total al lui Nietzsche). Care este însă principala insuficiență a acestui demers? În primul rând, și în acest caz, tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă, muzeală și romantică face din tradiție un obiect decorativ. Primatul istorist al cronologiei izolează tradiția într-un sertar al imaginației comunitare. Hermeneutica fenomenologicătc "Hermeneutica fenomenologică" Vechea seducție metodologică a Iluminismului n-a fost învinsă decât prin demersurile fenomenologice husserliene de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în climatul social al monarhismului absolutist, pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru etica eroismului antic, menit să dea substanță conceptului modern de „onoare” sau „noblețe”. Un pas înapoi, așadar, peste creștinismul tradițional, care nu cunoaște diferențe între „virtuți naturale” și „virtuți artificiale”, ci doar fapta bună ca rod
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
excese care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
excese care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
când și de ce a iscat acest supranume poporul, cronicarii sau Biserica. Omisiunile pot fi și ele educative. Cititorii au libertatea de a completa spațiile libere, dacă le observă, după propriile așteptări, suprapunând textului din manual lecturi "suplimentare", fantezii sau confuzii paseiste, după cum vom vedea și din explicațiile dezinvolte ale elevilor. Coparticiparea la elaborarea mesajului este, de altfel, una din condițiile validării memoriei istorice, întreținând convingeri personale fără a dăuna, printr-o precizie excesivă, simbolurilor vehiculate. Un Ștefan pentru fiecare Urmărind textele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în timp ce fostele țări comuniste se întorc în secolul al XIX-lea, datorită cortegiului de probleme nesoluționate. Este evident că opozițiile nu pot fi atît de tranșante (România trăiește acum în simultaneitate diferitele vîrste ale publicității și mass-media, o societate rurală, paseistă coexistă cu insule de societate informațională postindustrială etc.). Și tot atît de evident este și faptul că un vînt puternic a măturat multe certitudini: ideologii, sisteme, doctrine, dogme. În formula lui Alexis de Tocqueville trecutul nu mai luminează viitorul; trăim
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de precise ale scriitoarei, lecturile românești au reținut aspirația ei către valorile bine stabilite. Prin durabilitatea lor, acestea reușesc să relativizeze datările punctuale, deschizând un orizont rezistent la uzură: cu alte cuvinte, Marguerite Yourcenar nu este atașată îngust de zona paseistă, ci gândește la destinul omului și la soarta civilizațiilor 12. Eseurile sunt cele care au ocazionat cu precădere o astfel de abordare, cultura scriitoarei apărând aici nu ca un depozit neînsuflețit, ci ca un mijloc de interogare a destinului uman
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și comportamentele din mediul familial [Saint Martin, 1993]. Castelul, emblemă a nobilimii Raporturile cu domeniul familial, al cărui centru este castelul, sunt diverse. Unele familii și-au păstrat caracterul rural, tradițional și atașat de valorile aristocratice într-o manieră câteodată paseistă, trădând un anume resentiment față de schimbările greu suportate. Alte familii au devenit cu totul pariziene și nu-și mai asigură veniturile din exploatarea pământului. De multe ori au păstrat castelul sau casa de familie, unde este păstrată și cultivată memoria
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de puterea de analiză a observatorului a ceea ce se întâmplă în realitate și nu într-un context artificial, de stație-pilot. De aici derivă ceva ce incomodează spiritele fiziciste: cogniția în Economie este de tip post-factum, este consecința observațională de ordin paseist, a poveștii de după război, ca să spun așa. Implicarea economicului (și economicianului!) în cogniție nu este posibilă prin experiment în maniera științelor naturii. Ar fi neconcludent un experiment social din două motive: al obiectivității și al eticii. Experimentul social este o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată/ Prin ramul, singur, ce mai cântă-n frunză". Aurel Rău, în aceeași perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de radicale ni se par opiniile lui Gelu Ionescu despre Caragiale exprimate în 2002. Geniul caragialian a indus involuntar românilor acomodarea cu prostia, cu viciul și frauda morală; ridiculizându-le, trecându-le cu vederea, îngăduindu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în opinia poetului și eseistului Dinu Flămând, semnatar al unei lămuritoare prefețe la Manualul inchizitorilor. Așa cum scrie Dinu Flămând, cunoașterea infernului "este un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în opoziție cu modernitatea.418 Este vorba despre cunoscută valorizare a epocilor apuse și accentuarea decadentei modernității, idee leopardiană durabilă, dar nu ferita de nuanțări, deci nu imobila, ci modulata în funcție de ritmul în care evolua gândirea să. În concepția să paseista oamenii de atunci erau mai mari, măi generoși și mai puternici decât noi (Zibaldone, 15 ianuarie 1821); mai mult, fiind mai aproape de natură, erau mai spontani și aveau o imaginație mai bogată. Dragostea pentru vremurile străvechi, trebuie sa subliniem, a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]