153 matches
-
Cânt! a râs ea. Am băgat de samă că avea dinți ca romanițele. Avea și ochi drăcoși. Am întors urechea, ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de douăzeci-și-cinci de lei cu stema Republicii. Mulțam frumos, îmi răspunde ea. Și să-mi mai zici încă o cântare care să-mi placă și mai mult. Cânt bucuroasă, râde ea. Și își umflă iarăși harmonica și începe iar, pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și iar o chem. Târziu tare când s-a arătat pe țancuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și iar o chem. Târziu tare când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dus musicus L.), Sturzul mic (Turdus musicus L.) Sturzul mare (Turdus viscivorus L.), Sturzul de munte(Turdus pilaris L.)Mierla de brădet (Turdus torquatus L.), Mierla neagră (Turdus merula L.), Pescărel, Pișcărel (Cinclus aquaticus Bechst.), Chituluș, Pătruț (Troglodites parvulus Koch), Paserea de aur (Sylviahortensis Bechst, Sylvia curruca L., Sylvia atricapillaLath. Philloscopus superciliosus Gm.), Cuțubatura vânătă( Accentor modularis L., Accentor alpinus Bechst, Motacilla alba L.), Cuțubatura galbină ( Motacilla sulfurea Bechst), Ciocârlia (Anthus arboreus Bechst, Alauda arborea L.), Ciocârlanul (Alauda cristata L), Ciocârlia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care va face de la casele lui pâna la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu petre scumpe și fel de fel de copaci, pe de-o parte și pe de alta, și în copaci să cânte tot felul de păseri, care nu se mai află pe lumea asta. Celui care se va bizui să vie și s-o ceară de nevastă și nu va izbuti să facă podul i se va tăia capul. Purcelul le spune pentru prima oară bătrânilor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Apoi el îmi dădea povețe cum să încarc pușca, cum s-o pun la ochi și mai cu samă mă sfătuia să-mi păstrez sângele rece, lucru cam greu pentru un începător ca mine, care tresăream la fiecare zbor de pasere. Într-o zi, întovărășit de Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s-a topit un trai de om! Unde-i vesela verdeață de pe-al vieței mele pom?... Îmi aduc ș-acum aminte de-acea vârstă fără preț, Când prin ochii tinereței priveam lumea îndrăzneț; Socoteam că-i pentru mine orice pasere zbura; Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful nu se micșura. Dar aveam silitră-n vine și în piept izvor de foc, Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc. Mai mă-ncumătam pământul pe un umăr să-l râdic Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răspunsei eu în numele tuturor. Vom zice că am mâncat împărătește la casa ta. Se înțelege însă că ochiadele cu noimă, precum și semnele din coate n-au lipsit în jurul mesei față de neașteptata mărinimie a lui Manolucă care ne-a iertat plata păserilor împușcate. Apoi, după ce ne-am luat ziua bună de la el foarte prietinește, am pus câte un ban alb în palma babei Acsânia și am plecat spre casă, ce-i drept, sătui, dar nedumeriți de feliul cum Manolucă înțelegea ospitalitatea. .............................................................................................................................. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că le istoriseam așa ca fiecare lovitură de pușcă să pară un fel de lovitură de meșter. Dealtfel, pot zice, că țineam foarte bine minte, cum și în ce împrejurări am dat fiecare foc, cum și unde a căzut fiecare pasere. Millu asculta și surâdea pe sub mustețe; știea el cât la sută să reducă din vitejiile mele. Acum văd și eu, îmi zise el cu oarecare ironie, că ești vânător desăvârșit; știi bine împușca și... istorisi. He, în materie de istorisiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și în poezie, descrierea iubitei ipoteștene este aievea: părul cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și sură, cu fruntea mare, iar pe creștet avea un fes mic, asemenea iarmurcei judovești. El întinse călugărului mâna și-l duse-n odaie. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și păseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasere măiastră. Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai sclipea din când în când atinsă de câte - o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută. Numai pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici; nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... paserea mea! Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranța de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine, și nu pot. Spune-mi: să te pierd, pentru a te mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea... Rămâind aici nu m-ai scăpa, ci m-ai face să mor de îngrijire, paserea mea... fugi și poate că... ah, unde-i o speranță de care să mă țin... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice! vino la mine, și nu pot... Spune-mi: să te pierd pentru a te mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerului curat se oglindea în copola cea mare a bisericei. La țărm era o barcă de aur... Eu mă suii într însa și, spărgând cu lopețile undele de argint ale râului, ajunsei la malul insulei. Aicea totul tăcea, nu cântau păseri, nimica, numai din biserică s-auzea un cântec încet, trist, mormântar, ca bocetul cel înădușit lângă patul murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei, înăuntru, Pe jos, marmură albă ca laptele, pe sus, arcadele nalte de aur, stâlpii de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prisacarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... - Rele - rele. - Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea - ian * spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Folcloriștii și etnologii spun că „culoarea neagră este a tristeții, a mâhnirii, a inimii rele. Negru e iadul înfricoșat al lumii ceilalte, negru e diavolul și negre-s toate duhurile rele. La casa omului se țin numai câinele, mâța și paserele negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la început în înțelegere cu balaurul) și, după smulgerea lemnelor și uciderea balaurilor, feciorul este trimis după „apă vie și apă moartă, de unde să bat munții în capete”, după un „purcel de scroafă selbatecă cu dinții de fer”, după o „pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur de peste mare”. încercările nu fac altceva decât să-l transforme pe personaj în erou (în basme, chiar întâlnirea cu „măicuța bătrână” - văduvă adesea - reprezintă o probă pe drumul inițiatic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Să le spui curat/ Că m-am însurat/ Cu-o mîndră crăiasa/ A lumii mireasă;/ Că la nunta mea/ A căzut o stea;/ Soarele și luna/ Mi-au ținut cunună!/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari./ Păseri lăutari./ Pasarele mii/ Și stele făclii!") O povățuiește că și mamei sale să-i spuie că nu s-a întors acasă pentru că s-a însurat și s-a dus cu o fată de crai în lume. Din această resemnare blajina
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
borgesiană avant la lettre emisă de Grigori N. Lazu cel care dezvăluie traducerile lui Coșbuc: De când există poezia, poet de la poet a învățat, fiecare aspiră aceleași idei și sentimente să le exprime și mai bine; unul prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
la lettre emisă de Grigori N. Lazu cel care dezvăluie traducerile lui Coșbuc: De când există poezia, poet de la poet a învățat, fiecare aspiră aceleași idei și sentimente să le exprime și mai bine; unul prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Altădată, tot Axente Creangă povestește că fiica lui, ca să-și liniștească bătăile inimii, într-o noapte, pe câmp, între bubuiturile de tun și rafalele de mitralieră, recita un cunoscut poem al lui... Lucian Blaga: Stă în codru fără slavă/ mare pasere bolnavă.// Nalta stă sub cerul mic/...etc. Dați-mi un roman, voi, munților Până și reflecțiile asupra florilor, râurilor, copacilor și altor elemente ale naturii, care sunt la urma urmei specialitatea lui Lucian Blaga, sună uneori fals, din cauza inserării lor
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
în ,apropierea" vînătorului, cu precauții infinite, pe care Sadoveanu le-a surprins în amănunțime: ,Am început această apropiere, în care se cuprinde toată dibăcia, toată frumusețea și ciudățenia vînătorii cucoșului de munte, căci lovitura de pușcă n-are nici o importanță. Paserea-i mare cît un curcan și stă pe-o ramură de brad sau jos, pe pajiștea ori omătul poienii. E o sălbătăciune așa de simțitoare însă, încît cel mai mic zgomot al dușmanilor ei o face să tacă și să
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]