140 matches
-
era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină la aparatul de radio: "Aici Radio Europa liberă..." * Melania Lupu scoase un oftat de mulțumire. Pasiența se tăia pe decari ― belșug ― și pe ași, adică bucurie și izbândă în chestiuni oficiale. N-avea nici o problemă oficială de rezolvat, dar asta nu însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de a fi transportat cu ambulanța militară. E o mașină foarte spațioasă, cu două paturi. Pe celălalt pat luase loc un infirmier care, În loc să-mi supravegheze pulsul, și-a scos niște cărți de joc și s-a pus pe făcut pasiențe. Pentru cazul că i s-ar fi cerut un raport, am Început să gem la intervale regulate Om namo Nârâyana. Și pentru ca tacîmul să fie complet, am adăugat cîteva nume indiene, Rajasthan, Kerala, Darjeeling, Rabindranath Tagore, Satyajit Ray. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe raftul de sub securi, pe care o ridică cutia și descoperi că era încuiată. § Într-o cameră de la etaj, așezată singură la o masă de joc, Marfa Denisovna se uita își privea mâinile pline de negi. Aranja cărțile pentru o pasiență și accepta, fără plăcere, dar și fără vaiete, hazardul cărților așa cum își acceptase negii sau restul lucrurilor date de la Dumnezeu. La cei șaizeci și șase de ani, Marfa Denisovna era de-o vârstă cu secolul. Pentru ea aceasta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
uita el la micuța ei Sofia. Avea ceva drăcesc în el, nimic de zis. Ceva mai mult de răutate oridnară. ă Crezi că ea l-a omorât pentru a preveni ceva de... negândit? Marfa Denisovna desfășură cărțile pentru încă o pasiență. Nu-i mai răspunse lui Porfiri Petrovici și nici nu-și ridică privirea când acesta închise ușa după el. Capitolul douăzeci și doi Cel mai sfânt om din Rusia Cum se crăpa de ziuă, opt sute de veresete la sud de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
situații, picioarele au irezistibila tendință de a-și accentua tremurul dinainte, iar după ce-i făcu loc să treacă, se întoarse la ocupațiile lui. Șeful ținea propunerea în mâna dreaptă, desenele erau aliniate pe birou, în fața lui, ca niște cărți de pasiență. Îi făcu semn lui Cipriano Algor să se așeze, providență care-l făcu pe olar să nu se mai gândească la picioare și să se lanseze în expunerea problemei lui, Bună ziua, domnule, iertați-mă că vin să vă deranjez de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea pusă de bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii” și „nu schimbă nimic în mersul literaturii, în ascunsul proces de creație”). Fie ea impresionistă sau tradițională, critica e respinsă - cu anatema de „clasificatoare” - în calitatea ei de instituție axiologizantă: „Jules Lemaître a fost cel care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mă faci prost. Știi că mă enervează când mă faci prost. Tudorel: Uite și dama de treflă. Angheluță: Nu trebuia păstrată pentru mai târziu? Tudorel: E mai târziu. Angheluță: Atunci o să taie valetul? Tudorel: Firește. Angheluță: După ce terminăm și pasiența asta, îmi arăți și mie camera ta? Tudorel: Mai bine-mi țineam gura. Angheluță: Acuma chiar că m-ai făcut curios. Tudorel: M-a luat gura pe dinainte, n-am voie să las pe nimeni să intre, frate. Angheluță: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să spună să nu-i mai toarne astronomului. Nu-i obișnuit, nu ține la băutură. Hai să mai așezăm odată cărțile, mai zice Pascal. De data asta dați-mi-le mie. Poftim, i le întinde Aurora. Și în timp ce Pascal reia pasiența, ea reîncepe să sporovăiască. Nu trebuie să vă mai spun că arheologia e pentru mine mai mult decât o pasiune. Când am auzit de Ozymandias, regele din poemul lui Shelley, pe care îmi voi permite pentru început să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spaimă, i se tot părea că s-a întîmplat ceva. M-a rugat s-o las să doarmă cu lumina aprinsă. Și atunci i-am pus o lampă mică electrică pe noptieră. Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să nu se-nchidă pasiența. Pica a băgat de seamă șmecheriile lui și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noptieră. Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să nu se-nchidă pasiența. Pica a băgat de seamă șmecheriile lui și a spus să nu-și facă sânge rău, că nu crede în cărți. În schimb, am observat la ea altceva. Zicea, foarte serios, gîndindu-se la vârsta ei: Am început să îmbătrînesc". Eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu pară că diferă.“43 Afirmația că senzațiile sunt doar „ale mele“ spune doar în aparență ceva. Ea are tot atât de puțin sens ca și afirmația că „știm“ ceva despre experiențele noastre subiective: „Propoziția «Senzațiile sunt private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care o propoziție de acest gen poate să aibă o folosire. În afara unor asemenea contexte, ea este însă o propoziție gramaticală. Propoziții gramaticale formulează uneori
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dus-Întors, de pildă. Singurătatea unei odăi de hotel, marcând fotografii și curățând camere foto cu fantome proaspete pe retină; ori, mai târziu, la Întoarcere, În fața imaginilor de pe hârtie, Întinse pe masă, cântărindu-le și dându-le deoparte, ca Într-o pasiență complicată. Ulise cu părul cărunt și mâinile pătate de sânge, ploaia care risipea cenușa din orașul fumegând, pe când corăbiile ridicau ancora. Până atunci, puteai privi toate acestea o dată și Încă o dată, clic, clic, clic, laborator, developat, International Press Photo, Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-a întîmplat nimic... absolut nimic... Vecin 3: Aș vrea să vă rog, să vă rugăm... N-aveți niște cărți de joc? Alex: (cu jucată amabilitate) Da' cum să nu, se poate! Mama, repede, vezi unde ai pus cărțile de pasiențe. Ce jucați? Vecin 3: Un pokeraș... (Maria aduce cărțile; i le dă) Și dacă nu vă supărați, nu mai aveți vreo sticlă de vin? (Maria îi dă) Alex: Bani de poker aveți? Vecin 3: Avem... dar nu jucăm la jecmăneală
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soluția... (pauză îndelungată; "lectorii" răsfoiesc extrem de concentrați dosarele; ritmul răsfoirii e din ce în ce mai agitat și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp) Mamă, ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: (izbucnind) Ce dracu'! Că asta ne-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sursa dublă: După ce făceai... ce făceai, cum puteai să mai trăiești? Plutonierul: (liniștit) Păi uite cum...: intra unul cărăușul îi spuneam... care îl căra pe bandit... iar eu, dacă era sînge pe jos îl ștergeam... și după aia îmi continuam pasiența și-mi beam jumătatea de rom care făcea parte din dotare și, dacă nu era destul, aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu era destul, aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la piept al hainei și trage o dușcă, după care se apucă de o pasiență; toată lumea e stupefiată) Sursa dublă: (apropiindu-se de Trimisul lui Dumnezeu) Ce zici de omul nostru? (Trimisul lui Dumnezeu își ridică ochii din Biblie pentru puțin timp, apoi privește din nou în cartea deschisă) Ce crezi, individul ăsta, omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne însoțește păcatul..." E bine că-ți plîngi rătăcirea... toți sîntem niște rătăciți; căința și speranța ne arată drumul cel drept... drumul către Domnul... adică... drumul către noi înșine... (închide Biblia și se retrage la masa lui) Plutonierul: (terminînd o pasiență, trîntește cărțile pe masă) Iar nu mi-a ieșit (pauză) Vreți să vă spun una cu femei? Obiectiv nr.: Îți arde de bancuri... Plutonierul: Nu, dom'le, nu-i vorba de nici un banc... Va să zică: într-o zi..., stai că nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Plutonier; calm, duhovnicesc) Dacă tot n-ai ajuns la tribunal... și la pușcărie..., ți-a dat prin cap să te duci la un preot? Plutonierul: (după o pauză) Nu, nu mi-a dat prin cap... (bate cărțile pentru o nouă pasiență) dar la insistențele nevesti-mi, m-am dus...: m-am dus la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa dublă: Mamă, ce metode! Și ce proști sîntem. Plutonierul: (făcîndu-și pasiența) Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tău...: te mărturisești ție... pe tine însuți... să te ajute Dumnezeu... (pleacă de la masa lui) Plutonierul: (după o pauză, toți ceilalți privesc în dosare, ridicîndu-se de la masă; se simte ignorat, suspendat) Și acum ce facem? Ce facem acum? Că de pasiență m-am cam plictisit... (se plimbă spre toate mesele, îi privește cum răsfoiesc dosarele) Dați-mi, măi, și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia pe cel al Dosar nr.; acesta nu i-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
zi înainte... hai..., dă-ne și cu Biblia în cap... hai! Trimisul lui Dumnezeu: Tu să taci, criminal nenorocit! Să taci și să te pregătești pentru întîlnirea cu flăcările iadului! Plutonierul: Na, că m-ai speriat și mi-ai stricat pasiența...! (toți rîd din ce în ce mai tare; concomitent se aude banda cu regulamentul; pe finalul scenei intră cei doi, de data asta "sanitari"; toți se așază în rînd cu mîneca suflecată, în afară de Trimisul lui Dumnezeu, care stă la masă cu ochii în Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca de obicei, exagerat) Trimisul lui Dumnezeu: (răsfoind cîteva pagini, căutînd, parcă, un pasaj anume; l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să-ți arăt că eu nu am inima împietrită... Gata, gata, mi-a ieșit! (se duce la Trimisul lui Dumnezeu) Auzi, lasă puțin cele sfinte și vino încoace... (îl duce la locul unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
erai foarte aproape de Dumnezeu...! (se plimbă prin fața celorlalți și le arată pistolul) E adevărat..., nu-i jucărie și nici de ăla cu bile de cauciuc... Vreți să fac o probă? Obiectiv nr.: Du-te, bă, du-te și fă-ți pasiența... și bea-ți jumatea ta de rom... în amintirea vremurilor tale bune... Dosar nr.: Dacă tot ai pistol... ți-ai păstrat un glonț și pentru tine? Plutonierul: Mai am unul... dar nu știu pentru cine-i... (se duce la masă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]