108 matches
-
impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își propune să demonstreze că pasivizarea inergativelor depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative și inergative, dar distincția există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge între inacuzative și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin și la feminin, așa că nu voi relua
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu voi relua aici lista de exemple. Relevanța adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esențial sintactică: morfologia participiului trecut blochează sistematic externalizarea rolului tematic al subiectului, de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de teste (greaca − vezi supra, 1. −, spaniola − vezi supra, 6.2.). O analiză mai atentă a funcționării acestor teste conduce însă către o altă concluzie: specificul tipologic și evoluția limbii române fac ca testele propuse pentru alte limbi (în afară de neacceptarea pasivizării și de adjectivizarea participiului) să nu funcționeze (sau să funcționeze numai parțial) în limba română: ● româna a pierdut, pentru cele mai multe verbe, cu excepția celor de mișcare direcționată, posibilitatea de selecție a auxiliarului, așa cum s-a întâmplat și în spaniolă și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care se comportă ca verb psihologic (24, 28, 30, 31, 32, 33 − pentru explicația excluderii verbelor psihologice din clasa inacuzativelor, vezi Capitolul 3, 3.3.1.1.). Din punct de vedere sintactic, verbul a fi, ca orice inacuzativ, nu acceptă pasivizarea: *Ion este fost frumos (de cineva) *Ion este fost la munte (de cineva). Singurul test la care limba română este sensibilă este adjectivizarea participiului (vezi Capitolul 4, 2.). Verbul a fi trece acest test (cu adjectivul obligatoriu antepus), însă numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și de tip sintactic - Pană Dindelegan (2003: 106; și 2008a [2005a]: 345), care îl așază pe a avea pe prima treaptă de tranzitivitate slabă, pentru că acceptă testul dublării complementului direct (O am pe bunica la mine), dar nu și testul pasivizării (*Bunica este avută la mine). Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh 'a lua' (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice 'a avea' provine din radicalul *kap-, cu același sens
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea' este un pseudotranzitiv, pentru că nu exprimă niciun proces, nu este un verb de acțiune, în niciuna dintre ipostazele în care apare; a avea nu e polisemantic, ci sensul său e stratificat (Cotte 1998). Cotte (1998: 417) arată, folosind argumentul pasivizării accidentale, că a avea nu este tranzitiv, ci atributiv, complementul direct în acuzativ apărând numai în limbile care au flexiune cazuală. Dacă presupunerea lui Benveniste (avoir este un être à inversat) este adevărată, atunci a avea este o entitate complexă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple oferă o imagine eterogenă a valorilor și a utilizării verbului a avea. Asemănarea dintre a fi și a avea se manifestă și prin absența
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lume. În afară de semantica apropiată (dar, în multe contexte, destul de vagă), cele două verbe au în comun și construcția cu subiect nonagentiv, subiectul Agent putând apărea doar în contexte speciale. Din punct de vedere sintactic, am remarcat, pentru ambele verbe, imposibilitatea pasivizării (care se poate explica prin absența proiecției v sau prin absența unui tip anume de proiecție v) și acceptarea adjectivizării participiului, însă nu pentru toate aparițiile celor două verbe. Deși tradiția lingvistică separă clar cele două ipostaze ale lui a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a inacuzativității, formulate de Bennis (2004) − vezi Capitolul 3, 4.1.2. − inacuzativitate înseamnă absența proiecției v, nu și a argumentului extern; dovada faptului că, deși acceptă apariția unui complement direct, a avea nu dispune de proiecția v este imposibilitatea pasivizării; se poate formula și o altă soluție legată de proiecția v: a avea are proiecția vDEVENI, specifică inacuzativelor (nu există argument extern, iar verbul ia drept complement o propoziție redusă − vezi Capitolul 3, 4.1.1.3., analiza propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unei definiții mai puțin restrictive a inacuzativității) pentru posibilitatea de apariție a unui complement direct. Deși soluția (b) poate fi la fel de bine acceptată, ea nu este verificabilă prin teste, spre deosebire de soluția (c), care se sprijină, în română, pe testul imposibilității pasivizării. Soluția (a) pare cel mai puțin satisfăcătoare, pentru că funcționează numai pentru anumite ipostaze ale verbului. Concluzii Așa cum am arătat în introducerea acestei lucrări, cele două obiective majore − descrierea fenomenului ergativității din punct de vedere tipologic și descrierea și analiza clasei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Limbă aglutinantă, cu urme de flexiune, componentă polisintetică. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. La prezent, ambii participanți sunt nemarcați, funcția lor fiind indicată prin topică. Există mecanismul pasivizării, care permite verbului cu doi participanți să nu ia decât unul, întotdeauna pe cel nonagentiv. La aspectul perfectiv, verbele tranzitive nu se acordă cu agentul (aflat în cazul oblic, marcat cu postpoziția ne), ci cu pacientul (aflat în caz direct
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbă nu există nicio propoziție fără un nominal în absolutiv), iar nominalul în ergativ poate fi omis. Argumentul în absolutiv al unui verb tranzitiv poate trece în cazul modalis (instrumental, comitativ, acuzativ, secundar) prin antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autorii menționează că Pesetsky contestă validitatea acestui test pentru engleză. 2 A. Zaenen, "Unaccusativity in Dutch: Integrating Syntax and Lexical Semantics", în: J. Pustejovsky (ed.), Semantics and the Lexicon, Dordrecht, Kluwer, p. 129−161. 3 Nu am considerat că imposibilitatea pasivizării este un simplu test/diagnostic, ci are legătură atât cu accepția pasivului, cât și cu alte fenomene, cum este tranzitivitatea; de aceea nu am discutat separat, în acest capitol, acest fenomen. Voi reține ideea că, indiferent de accepția dată pasivului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
test/diagnostic, ci are legătură atât cu accepția pasivului, cât și cu alte fenomene, cum este tranzitivitatea; de aceea nu am discutat separat, în acest capitol, acest fenomen. Voi reține ideea că, indiferent de accepția dată pasivului, inacuzativele nu acceptă pasivizarea cu a fi (dacă se consideră că impersonalizarea cu se este un subtip al pasivului, într-o accepție largă a acestuia − vezi Capitolul 3, 6.2. − nu se poate spune că inacuzativele exclud total pasivizarea). Dacă se adoptă o definiție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dată pasivului, inacuzativele nu acceptă pasivizarea cu a fi (dacă se consideră că impersonalizarea cu se este un subtip al pasivului, într-o accepție largă a acestuia − vezi Capitolul 3, 6.2. − nu se poate spune că inacuzativele exclud total pasivizarea). Dacă se adoptă o definiție mai restrictivă a pasivului, se poate reține ideea, formulată între alții de Perlmutter și Postal (1984), Baker, Johnson și Roberts (1989), apud Roberts (2007b), că pasivul de la inacuzative este universal imposibil. 4 B. Levin, M.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Hamburg" inscripție de circulație, gară. Ora 11,45, în personalul Cluj-Napoca Bistrița, în stația Cluj, inadaptarea la propria noastră supraîndemînare să o numim transport, nepregătiți nici pentru hiperîndemînarea controlul ei, trenul scurs pe linia de alături, coruptele mesaje gata citite, pasivizarea mulțimilor, "stimați călători, la urcarea în tren vă rugăm să prezentați legitimațiile de călătorie!" INTERVENȚIE ÎN TEXT Facem legi riguroase la întîmplare și sîntem convinși de ele. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT mîinile la spate și întors cu spatele țăranul rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu era ușor; îmi ziceam însă că se vor găsi soluții ingenioase de tranziție sprijinite de înțelegerea și răbdarea cetățenilor. Am supraestimat și una, și alta. Am supraestimat și dorința cetățeanului obișnuit de a-și afirma individualitatea pentru că am subestimat pasivizarea și infantilizarea populației. Tupeul uluitor al indivizilor compromiși de activitea lor pe timpul dictaturii nu putea să triumfe decât în acest gen de apatie civică postcomunistă. Credeam că voi asista la o erupție de opere literare fascinante, chiar dacă nu fiecare o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de lemn, reflectă nivelarea gândirii și un stadiu primar de percepție a realității. La polul opus, complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicisticii eminesciene oferă informații relevante privind funcționalitatea procesului de semnificare. Structura sintactică influențează orientarea argumentativă a limbajului, fie prin accentuarea agentivității (asumarea acțiunii de către actorii politici), fie prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului ca întreg articulat și ierarhizat, și stabilește drept scheme textuale esențiale: narativul, descriptivul și argumentativul, fiecare dintre acestea impunând textelor dominante structurale specifice: * narativul discurs organizat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestea, articolul lui Katz și Postal lasă deschisă problema descrierii din unghi generativist a expresiilor idiomatice, care, în cercetarea respectivă, sunt delimitate printr-o singură trăsătură (și aceasta aplicabilă doar expresiilor verbale care înglobează în cadrul lor un verb tranzitiv): imposibilitatea pasivizării. 3.2. Cea mai ambițioasă tentativă de a integra expresiile idiomatice în cadrul teoretic al generativismului rămâne aceea întreprinsă de către Uriel Weinreich în 1969. Spre deosebire de Katz și Postal, profesorul de la Columbia University era familiarizat cu cercetările frazeologiei sovietice din epocă și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
etc. Studiul nostru își propune să analizeze articolele aparute în această revistă în ultimii cinci ani ai regimului comunist (1985-1989), în încercarea de a pune în evidență uniformitatea discursului comunist, dar și dezechilibrul comunicațional al acestuia (coerciție, disimulare, legitimare/delegitimare, pasivizare etc.)11. Ne vom opri în continuare asupre unor teme majore, dezbătute cu sârg în absolut toate numerele revistei, ca o impunere a propagandei nataliste în care femeile nu pot avea alte dorințe și scopuri în viață decât acelea de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
conțin asemenea produse. 4.20.16 Peroxidul de hidrogen trebuie transportat în tancuri ce au fost efectiv curățate în întregime, pentru a elimina orice urmă a mărfurilor anterior transportate și de vaporii acestora sau de balast. Procedurile pentru inspectarea, curățirea, pasivizarea și încărcarea tancurilor trebuie să fie în concordanță cu circulara MSC/Circ.394. La bordul navei trebuie să existe un certificat care să indice acele proceduri din circulară care au fost aplicate. Administrația poate renunța la cerința privind pasivizarea pentru
COD BCH (CONST. NAVE SPECIALE) din 30 octombrie 1992 Codulul pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru tranSportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul BCH) adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.20(22) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 5 decembrie 1985, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Rezoluţia MEPC.33(27) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 17 martie 1989 şi prin Rezoluţia MEPC.56(33) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 30 octombrie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149179_a_150508]