429 matches
-
un gen al literaturii religioase, în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al narațiunii, 129 prezent istoric, 129
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
p. 195. 681 Ibidem, p. 202. 682 Ibidem, p. 203. 683 Ibidem, p.201. 684 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 141. 685 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 186. 187 mai mult decât o imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Al. Voitinovici (Anigdotul lui Ghiță Porcul), Aurel Leon, Emil Istrati (Acces de nervi), Costel Ioanid (Mulaje de primăvară). Dintre poeziile originale menționabile sunt sonetele actorului Ștefan Ciubotărașu (Don Juan, Hrisovul, Adevăr și minciuna) și sonetul Poveste de Al. Pogonat. Câteva pastișe à la manière de... Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu și George Lesnea compun Adrian Păscu și Aurel Leon. Epigrame de Al. G. Doinaru și Adrian Păscu, umor, anecdote evreiești (witz-uri și întâmplări amuzante din viața de gazetar, evocate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]
-
chip deosebit. Respinge însă suprarealismul și, în ultimii ani, renegându-și conjunctural mai vechi convingeri, chiar lirica pură și ermetică, socotind, spre exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. Observă foarte bine, în anii ’60, influența covârșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga și Barbu, explicabilă însă prin reluarea tradiției interbelice. Pe S. prozatorii l-au atras în ipostază de istoric literar, atunci când se referă la clasici, mai puțin în calitatea lui de cronicar. Totuși, a scris substanțial și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
cea mai izbutită narațiune a autorului -, unde „timid” ajunge să semnifice în ultimă instanță felul de a fi al „idiotului” dostoievskian. Aventurile unui cascador este un roman eșuat, cartea unei tinereți avortate, cu un Muky ce nu convinge nici măcar ca pastișă corozivă. La fel de gratuite sunt exercițiile de ingeniozitate din Întâmplări de necrezut ori sentimentalismul din Planeta fără memorie (1978), inutilă complicare a unei explozii erotice de la șaisprezece ani. Odată cu Impas, O. își derutează iarăși cititorul, și anume prin tradiționalism. Cuplul erotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul le va repudia mai târziu, socotindu-le neserioase. Participarea lui la cenaclu este marcată de Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
imitația lui este mai ușor de decodificat și invers, cu cât obiectul apare ca abstract și greu de prins în tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că ceea ce are omul mai profund e epiderma. O observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
statistice, jurnalistice), procedeu care mizează pe efectul comic iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, Romanul, Novela, Drama și Critica literară; II. Pictura, Sculptura și Arhitectura; III. Muzica și Teatrul; Apoi, se înțelege, Concluzie". Aici pastișa divulgă (din perspectiva ideologică a anti-liberalului) lipsa de rigoare și de metodă în cercetare, vidul conținuitstic, mascat de forme promițătoare, falsul progres, sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cititor este jocul cu care scriitorul face să joace literatura ca ospitalitate, nu numai în traducere, asimilare, identificare și interpretare, nu numai prin folosirea citatelor implicite (precum "Despletiă precum aerul furtunii" care trimite evident la "Despletită, lividă, în mijlocul furtunii"), a pastișelor sau a parodiilor, ci și printr-o punere în abis a ei însăși, punându-se în scenă într-un joc vertiginos de oglinzi, în dramatizarea sa speculară 269. Dacă esența ospitalității rezidă într-o confruntare esențială, vitală, existențială fiindcă ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru a mai fi prezentat, traducerea care este primirea unui text într-o altă limbă și o altă cultură, după cum transpoziția este primirea unui gen într-un alt gen, uneori chiar într-o altă artă. La acestea am putea adăuga pastișa în care se contopesc în mod fericit invitația acasă și darul de sine și totodată darul total și conjuncția amoroasă, banchetul dat de culegere, antologie, florilegiu sau neospitalitatea parodiei. Imitația și continuarea pot fi privite ca un dar de sine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
burghiu "suav", prilej de "emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete de fildeș cu balamale de piele de căprioară". Jocuri de comediant, pastișe inteligente mizând pe grotesc și gratuitate, o scenerie de vădit rafinament deschisă ambivalențelor și asocierilor lexicale imprevizibile devin, în Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul, în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp, cu mult înaintea "artei retiniene", este cadoul involuntar făcut de peliculă pânzei, contrariul fără replică posibilă. După care vor veni, culme a vicleniei, parodiile, pastișele și deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită accelerare. Până la apariția numericului și a imaginii virtuale, care va schimba din nou datele. Până atunci, "trăiască
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în proză; nici față de femeia română, pe care a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar zice Charly Clerc, o pastișă, dar o pastișă după pastișele pariziene ale antichității. în ea sunt îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
față de femeia română, pe care a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar zice Charly Clerc, o pastișă, dar o pastișă după pastișele pariziene ale antichității. în ea sunt îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
română, pe care a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar zice Charly Clerc, o pastișă, dar o pastișă după pastișele pariziene ale antichității. în ea sunt îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la temelia celei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
prea ușor asimilată unei reproduceri simpliste, Își are Începuturile În tradiția kata, din care s-a inspirat Ikujiro Nonaka atunci când vorbea despre rutinele creatoare favorabile apariției de cunoștințe noi. Fie că se exprimă prin arta somelierului, a bucătarului sau a pastișei pe care o realizează tinerii din Tokyo duminica la intrarea În Yoyogi Park, imitația este mijlocul de a intra În psihologia, În motivația profundă a unei vedete, a unei metode sau a unei tehnici, transformându-se sub efectul ei. Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Badiou et alii, Qu'est-ce qu'un peuple, Paris, La Fabrique éditions, 2013. Anghelescu, Mircea, Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie, Univers Enciclopedic, București, 2001. Anghelescu, Mircea, Literatură și biografie, Universal Dalsi, București, 2005. Anghelescu, Mircea, Mistificțiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură, Compania, București, 2008. Anghelescu, Mircea, "The New Biographism", Dacoromania litteraria, vol. I (2014), pp. 13-18. Anghelescu, Mircea, Lâna de aur. Călătorii și călătoriile în literatura română, Cartea Românească, București, 2015. Auerbach, Erich, "Philology and
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bine însemnată pe țărmul stâng al Oltului, apucă de la Izlaz" (pp. 108-109) etc. 12 A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, Tipografia Națională a lui Ștefan Rasidescu, București, 1862, p. VI. 13 Mircea Anghelescu, Mistificțiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură, Compania, București, 2008. Din foarte bogata bibliografie occidentală a problemei trimit la sinteza recentă a lui Jacques Finné, Des mystifications littéraires, José Corti, Paris, 2010 și la eseul lui Judith Schlanger deja citat, Présence
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rapoarte, procese-verbale, transcrieri ale unor comunicații radio etc., dar și fragmente consistente dintr-o fictivă carte documentar-beletristică), un fel de dosar întocmit de o comisie care ar fi studiat ulterior extraordinarele evenimente relatate. Atacul cesiumiștilor are un aer de perfectă pastișă a unui roman american SF, horror și de aventuri. Cititorul înțelege de la primele pagini că în prezentul narațiunii, cândva, prin anii 2050-2100, Pământul a devenit o planetă a păcii și frăției generale, unde progresul e în toi, pe coordonatele unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului - adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de ultima treime a adresei președintelui, în timp ce "tot restul constituie o pastișă moderată cu îndemânare a unor expresii familiare"276. În evaluarea sa generală a discursului președintelui Richard Nixon din 3 noiembrie 1969, criticul retoric Forbes Hill enumeră, încă o dată, virtuțile actului oratoric aflat în atenția sa și a noastră, desigur, în
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]