176 matches
-
țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat și sinistru. Un loc în care poți avea cel mult o aventură de weekend, pastișată după filmele horror, de duzină. Marienburgul de altădată a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-au topit în mulțimea de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În ciclul care îl are ca protagonist pe Conan Doi, autorul, sub masca neseriozității, ia peste picior toate clișeele rețetelor „clasice” ale romanului polițist, depășind limitele acestuia și inovând tehnic față de canoane, într-un fel la limita postmodernismului (intertext, ironie, pastișă). Cărțile par facile, dar nu sunt scrise deloc superficial, ci doar în răspăr față de convenții, cu strategia unui autor care devine astfel de succes. În parodiile „criminalistice”, personajul central este unchiul Andi Detectivul, care folosește și pseudonimul Al. Conan Doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Dimov pare să fi fost, în această fază de început a carierei literare a lui Mircea Cărtărescu, ceea ce reprezentaseră, cu aproape jumătate de secol în urmă, Ion Barbu și Arghezi pentru Dimov: modelul. Maestrul pe care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
jocul și/ uneori scriu cîte o carte la orele zece/ strivind sub bancă firimiturile - cum/ nici o columba nu trece să// apuce cu ciocul maximele și aforismele,/ drăgălașe chemări din fulgi și din gheare" (Drăgălașe serbări de fulgi). Modalitatea predilecta: o pastișa, am spune, psihocritica, în care nu e urmat un model textual, ci unul umoral, ducînd la figurarea unor origini fabuloase. De relevat factura lor resemnata, care îmbină asprimea erei geologice cu spectrul delicat al amintirii "copilului iubit" ce-a fost
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
Al. Sihleanu și Al. Depărățeanu, dar și Radu Ionescu, H. Gr. Grandea, N. Cretzianu ori N. Nicoleanu. Din toți aceștia noul poet ia cîte ceva - le imită byronismul și mussetianismul de mîna a doua, le copiază ritmurile și strofele, îi pastișează în poeziile de iubire și în lirica patriotardă: "Grăbit-am în lume din cupa plăcerei Să gust, dar acum în prada durerei Suspin ne-ncetat. E trist-a mea viață și corpul meu zace, Amorul, orgia de mult nu-mi mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu și Romulus Vulpescu însuși -, o culegere de mărturii, opinii și referințe despre Villon, semnate de autori din toate timpurile, de la Rabelais, Brantôme, Etienne Pasquier, sau Arthur Rimbaud, care, elev de numai 16 ani, compune o minuantă pastișa după Charels d’Orléans, sub forma unei scrisori în care prințulpoet îi cere lui Ludovic al XI-lea clementa pentru poetul-vagabond, text de autentică afinitate electiva, de intuiție a propriei evoluții pe linia marelui strămoș al poeților blestemați; de asemenea
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
vinovăției puștiului. Finețea lui Decuble merită remarcată. Bun psiholog, scenariul lui exploatează fiecare etapă a persuasiunii, de la scepticism la suspiciune și de la suspiciune la certitudine. În primă instanță, totul pare cusut cu ață albă. Jargonul polițienesc e atât de bine pastișat în fibrele lui intime încât senzația că avem de-a face cu o confuzie juridică e suverană. Emailurile lui Emil (conținând în mod vădit simple văicăreli amoroase trimise unui prieten) sunt citite de anchetatori ca și cum ar fi mesaje criptate. Algoritmul
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
divinului Cezar Claudius), cunoscut și ca Apocolocyntosis (Metamorfoza unui dovleac), pamflet care are ca motiv central refuzul zeilor de a-l primi în cer, după moarte, pe păcătosul Împărat Claudius. Satira era atât de cunoscută în epocă încât Erasmus a pastișat-o, transformând-o în pamfletul său antipapal Julius exclusus de caelis, cu Papa Iulius II în rolul împăratului Claudius. Acest pamflet erasmic a fost scris între anii 1513, anul morții Papei Iulius II, și 1514, anul gravurii düreriene, într-o
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
după Evolugăo a lui Antero de Quental, ne arată că aceeași stare de spirit avea ecouri similare, literar vorbind, pe tot teritoriul european. Într-un tîrziu, accentele lui Anghel devin baudelairiene - în asemenea măsură, încît poetul își permite să-l pastișeze pe Baudelaire contrazicîndu-l. Poezia Spre Cythera, cu titlul extras parcă din Les fleurs du mal, pleacă de la sugestia ușor de recunoscut, dar se detașează programatic de modelul tutelar, pentru a se identifica cu visul lui Watteau și al tabloului său
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
comestibilitate" legat, îndeobște, de oscarizare; cu toate că e un film al Americii, el exersează o finețe analitică de tradiție europeană. (În paranteză fie spus, ferească Dumnezeu să le vină americanilor ideea să facă ei "filme europene"; dacă europenii, atunci cînd au pastișat filmul american, au făcut-o fără prea mare succes, putem fi siguri că americanii, dacă și-ar propune să arate ei lumii ce e acela un film european bun - ar reuși!) E bine cunoscut interesul americanilor față de tot ce înseamnă
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
personalitățile importante ce frecventau salonul "răspânditoarei de farmec": Blaga, Arghezi, Enescu, Nae Ionescu, Corneliu Baba, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Ion Vlasiu, M.R. Paraschivescu, Victor Papilian, Petru Comarnescu, toți aceștia atrași de "magnetismul" acestei aristocrate "prietene a poeziei". În corespondență Domnița pastișează mai mult sau mai puțin conștient stilul marelui ei prieten, îi secondează cu fidelitate ideile și gusturile. Să fie acesta motivul pentru care această femeie cultă și-a refuzat creația, socotind cu luciditate că "mediocritatea în creație nu dă niciodată
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
și li se comentează cărțile. Dar n-am observat ca vreuna să stârnească acel turbion de laude și contestări ce însoțesc consacrarea. Nu se organizează în jurul lor simpozioane internaționale și, vai!, nu se vând nici măcar la nivelul sofisticat-stupidului Calvino. Ca să pastișez titlul mortuarei lui cărți de succes, voi fi fericit doar dacă, într-o noapte de iarnă, un mare editor se va decide să traducă și să promoveze, nu unul, nu doi, ci un raft întreg de scriitori români. Dar tare
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
experimentați, o sursă inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
Pe-un picior de plai". De acolo cea mai simpatică amintire a faptului că, prin anii '70, îi răspundeam la poșta redacției unui elev dintr-a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre Țiganiada și Istoria Ieroglifică. Dar debutul meu firoscos, barosan, oficial și de care chiar îmi aduc aminte cu plăcere
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incorporează ca semn, inclusiv asupra realității literare: ce altceva face un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-un roman echenozian, de pildă, sau
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
argentinianului), cealaltă, partiționată asemenea unui hard disk (fiind convocați, pe rând sau simultan, destui dintre heteronimi). De moștenirea acestor inteligențe, Alex. Leo Șerban se folosește inspirat. De o originalitate vecină cu singularitatea, cele două sunt, stilistic, aproape inutilizabile. (A-l pastișa pe Borges ar fi un act de la bun început sortit falimentului. Pe de altă parte, a-l imita pe Pessoa ar conduce la comoție intelectuală.) Acestea toate, separat. Darămite împreună ! Doar că nu maniera o deprinde Alex. Leo Șerban de la
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
fiecare dată așa cum doreați? Nu, de fiecare dată era după inspirația de moment și întotdeauna ca să mă distrez. Și era mult! Numai între 14 și 17 ani am scris, câte?, 4 piese de teatru. Una dintre ele nu era o pastișa, era în maniera lui Giraudoux, trebuie să precizez, o scriere foate, foarte proastă, si adaug aproape inconștient "á la maniere de". Titlul era "Pénélope". Penelopa nu făcea altceva dăcât să îl însele întruna pe Ulise, în voiaj prin insulele Ioniene
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Cititorul urmărește textul tradus, nu de mine, ci, trei secole mai tarziu, de către un copist sau un călugăr într-una din limbile epocii, poate să fie daneză sau franceză de la începutul secolului al XVIII-lea. Aici putem vorbi despre o pastișa, pentru că în mod conștient am vrut sa recreez acea limba. Nu putea fi franceză de la 1300 pentru că mi-ar fi fost imposibil și pentru că ar fi fost ilizibila pentru cei de astăzi. Gândiți-vă la literatura de dinainte de Villon care
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ilizibila pentru cei de astăzi. Gândiți-vă la literatura de dinainte de Villon care a devenit complet incomprehensibila pentru cititorul nespecialist. Sursă de inspirație principala pentru stilul foarte voluntarist din Court serpent este Saint-Simon. Evident, nu este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ori de-a poezia, însă niciodată cu poezia, un mitograf al Erosului. În fond, toate acestea nu sunt decât formule critice de uz curent, pe care contactul direct cu opera le face superflue. Scrisorile lui Brumaru, chiar când parodiază și pastișează, pe alții sau pe sine, trădează o pasiune nebună pentru scris și citit, pentru literatură ca act mântuitor moral și spiritual. Pasiune care ar trebui să ne prevină că poetul e grav chiar și (sau mai ales) când se copilărește
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
comparațiune cu ,Werther" de Goethe, clasic german, apărut în Buciumul din 27 august și 2 septembrie 1863. Cu comprehensiune și finețe analitică, Mauriciu Flügel admitea că Manoil era provocat de lectura Suferințele tânărului Werther, însă releva că nu l-a pastișat, romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
decât vampa ce-și scutură nurii trandafirii prin ceruri de plâns un prag sfidător ascuțit file de viață îngălbenite de atâta purtare Dor de nimeni Prea multe paranteze de pus de rescris când fac inventarul unor de de mult întâmplări pastișă după o compoziție dată tușa e neagră de nemilă pândită cu ductul nesigur sfios dincolo de puterile minții și brațele dor și tâmplele ard ochii nu vor să mai știe să vadă vreau să spun că mi se face urât în
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
sau tomahawk. Am mînuit exclusiv arme ale zeului Marte, familiarizîndu-mă ca artilerist, în timpul stagiului militar, cu tunul, cu obuzierul și cu mortierul, iar la instrucția de infanterie cu venerabila carabină ZB, căreia un coleg hîtru i-a dedicat următoarea romanță, pastișă după Carol Scrob: Știi tu cînd te-am luat în primire în prima zi, atunci, știi tu, Și primul ceas de mînuire Tu l-ai uitat, eu însă nu. Pe țeava plină de rugină Cît te-am frecat atunci, știi
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]