309 matches
-
totuși de „aristocrații” naționaliști. În a doua secvență, societatea civilă românească devine fragmentară după momentul de euforie al schimbării, când din nou o stare de spirit, și nu raționalitatea politică a cetățeanului, a fost liantul necesar. Reîntoarcerea la formele etatismului paternalist evidențiază În 1992 lipsa de valoare a proprietății, victoria statului clientelar, confuzia care exista la nivelul societății civile asupra tipului de lider politic care, mai presus de profesionalism politic, trebuia să prezinte certitudinea unor virtuți morale. În ambele cazuri, eșecurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai mult cu cât demersul globalității culturale abia Începe să fie teoretizat, după ce a existat preocuparea evidentă pentru Întâietatea globalizării economice, politice și militare 1. Abia până când Încrederea socială se va reașeza sub o altă emblemă decât cea a etatismului paternalist, conceptul de muncă și cel de Îmbogățire vor putea fi măsurate cu standarde mai transparente, iar coerența societății civile nu va consta În alianțele Între grupurile de interes ori de presiune și stat, și nici a sindicatelor ca pepiniere ale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să fie așa, după atomizarea socială din trecut. Suntem, cred, o societate care se luptă cu vechiul sistem de comandă al socialismului; centralizarea ei este cel mai vizibil indiciu. Dar nu datorăm acest tipar doar socialismului, ci și societății patriarhale, paternaliste, tipar mental care nu cred că a fost cu totul Întrerupt. Societatea civilă nu este Încă cea care să angajeze dialogul cu autoritatea politică ori administrativă. În acest mod, chiar modernizarea este așteptată să vină de „sus” ori „din afară
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pornește tocmai de la datele societății civile occidentale, de la modernitatea acesteia, valorile și nevoia de etalonare cu acestea. Există de altfel o tradiție a modernității românești, În acest sens, de la care ne revendicăm. Am vorbit În articolul meu despre un „etatism paternalist” care Îl instrumentalizează pe individ, moștenire a unui trecut. Acest nivel al experienței nu poate fi dizolvat de la o zi la alta. Dar nu ne desprindem de acest trecut prin procesul efectiv al tranziției? Scopul articolului meu era tocmai acesta
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dezvolta. Tranziția postcomunistă a fost însă nevoită să nege democrația. Nu pentru că fosta „nomenklatură” nu dorea democrația politică care ar fi permis accesul noilor elite la putere. Nici pentru că populația, „fermecată” de avantajele materiale pe care le putea asigura „statul paternalist” asociat autoritarismului (Chelcea, 2001), refuza asumarea de riscuri și responsabilități personale. Ci pentru simplul motiv că nu putea lua în considerare funcția fundamentală a democrației în societatea dezvoltată, anume aceea de a coordona tranziția către prosperitatea populației. Dimpotrivă, atingerea obiectivelor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
proveniți din sectorul public, din administrație sau din lumea academică și culturală. Politicianul neintegrat în sectorul privat al economiei era privit - și încă mai este - drept un potențial „nostalgic”, moștenitor al valorilor dacă nu comuniste, măcar al celor specifice statului paternalist, un inadaptat moral și ideologic la noua lume capitalistă emergentă. În guvernul format după alegerile din noiembrie 2004, primul-ministru este un om de afaceri care coordonează trei miniștri de stat (funcție echivalentă cu cea de viceprim-ministru), dintre care doi sunt
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
extremă a ideilor europene care au apărut (având o perioadă de Înflorire În secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea), numai pentru a fi apoi contracarate În secolele al XIX-lea și XX, care reflectau rădăcinile paternaliste și colectiviste ale Europei. Lumea Nouă devine astfel o sintagmă oarecum improprie. Noi, americanii, continuăm să trăim un vis ale cărui rădăcini se află Înfipte adânc În trecutul Europei, multe dintre doctrinele și presupunerile centrale ale căruia nu mai au
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un procent destul de însemnat susținând responsabilitatea statului în furnizarea bunăstării. Putem concluziona că așteptările populației se îndreaptă către stat, ca sursă importantă de furnizare a bunăstării. Acest fapt nu însă o așteptare pasivă din partea populației către un stat de tip paternalist, ci presupune un mix în care statul trebuie să asigure locuri de muncă (este vorba despre bine cunoscuta sintagmă întâlnită tot mai frecvent în urma concedierilor masive din ultima perioadă „Noi nu vrem altceva decât ca statul să ne dea un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de a nu eticheta voluntar și culpabil și mai ales, involuntar și eronat, reprezintă o altă cerință de „suveranitate” a actului expertal. Toate aceste cerințe etice vor evita transformarea bolnavului Într.un simplu obiect de probă, vor evita atitudinile exclusiv paternaliste și vor favoriza ieșirea din dileme expertale doar prin argumentare științifică și conduită etică. În final, expertiza se va afirma ca un act de neutralitate științifică garantat de independența și probitatea etico-profesională a expertului. Expertiza medico-legală psihiatrică este deci o
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
atotputernicia „raționalității” moderne sunt ilustrate, în continuare, fără părtinire, cu scopul exclusiv de a sugera că lumea a început o nouă odisee pedagogică. În orice caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu timiditate și fără pretenții paternaliste, calea care duce spre teoria generală a curriculumului și spre designul curricular ultramodern. 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumuluitc "15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului" „La început n-a existat decât curriculumul!” „Curriculumul” ca atare! - și nimic mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
negative, norme socioculturale bine structurate, presiune asupra indivizilor și grupurilor, cu ajutorul opiniei publice bine dirijate - a unui individ docil și a unor mase silențioase. Modelul omului sovietic, găsit de Levada și echipa sa, s-a născut din idealizarea statului socialist paternalist, din crearea opoziției dintre lumea noastră justă și lumea lor, injustă, dintre ai noștri, cei buni, și alții, neapărat răi. Patria-mamă are solicitudinea unei ocrotitoare, își iubește fiii și evită asumarea rolului de părinte-șef sau de ghid care acordă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât după schimbarea din 1989 majoritatea corpului profesoral manifesta (manifestă încă!) o puternică rezistență la inovații, respingând orice inițiativă care atinge stilul paternalist și birocratic adânc înrădăcinat (Neculau et al., 1995). B. Derapajul unor directori de conștiință Alături de universitari, scriitorii, artiștii, oamenii de cultură au fost supuși acelorași presiuni, pentru a se alinia. Mulți dintre ei au intrat rapid în slujba noii puteri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înarmat cu competență ideologică și acțională, și „intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a „milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa „conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și cel autoritar. Cadrele de partid girau „propaganda” de partid, conduceau „învățământul ideologic” sau „de partid”, supravegheau activitatea specialiștilor, organizau ședințele de „critică și autocritică”, dirijau manifestările festive (mitinguri) și dovedeau „vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
concurență și competiție, cei aparținând claselor privilegiate au transformat această practică Într-un semn de distincție și de dominare, ea se prezintă ca un mijloc de afirmare a capitalului social și cultural. Aflați pe cai, nobilii vânători ocupă o poziție paternalistă față de modestele lor ajutoare, deci manifestă o poziție de dominație socială. Totul se desfășoară ca Într-o piesă de teatru, spectatorii nu sunt Îndepărtați, dimpotrivă, ei au rolul de a legaliza și consolida poziții și relații. Dacă acceptă ritualurile și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
-și dezvolte liber propriile mecanisme de alocare a bunurilor și resurselor prin jocul cererii și al ofertei. Înțelegerea și practicarea relației dintre stat și piața economică, așa cum au fost propuse de A. Smith, s-au distanțat de modelele mercantiliste și paternaliste precedente, au inițiat ideologia capitalismului liberal și au fundamentat modelele conducerii de tip laissez-faire lansate în secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului XX, expansiunea economiei și societății postindustriale va coincide cu reluarea în forță a concepției lui A. Smith
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de familie, iar destinul tradițional al relațiilor de gen nu mai este considerat ca un „dat natural”, trebuie să recunoaștem și mai ales să începem a construi acele familii și relații de familie care nu mai sunt legitimate de tradițiile paternaliste pe care le-a conservat modernitatea anterioară. Modernitatea reflexivă se înscrie pe o altă traiectorie și pe un alt tip de legitimitate în privința constituției familiei. Să reflectăm împreună asupra câtorva opțiuni posibile. Soluții și practici de modernizare a relațiilor de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o formulă schematică. Pe de o parte, Biserica și-a menținut impactul religios asupra maselor. În același timp, Biserica s-a trezit contestată și efectiv zdruncinată de noile obligații față de o societate imatură, care suferă și astăzi de complexul asistenței paternaliste. Odată cucerită libertatea politică, Biserica a avut îndrăzneala să ia poziție în chestiunile acute ale societății postcomuniste, cum ar fi avortul, prostituția, drogurile, noua etică sexuală sau eutanasia. După cincizeci de ani de servitute ideologică, cuvântul Evangheliei a devenit din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o mănânce alții”, 45 • Trăim Într-o Românie Încremenită, 48 • Ce se Întâmplă cu oamenii?, 48 Ziua a doua 49 Mișcări de trupe, 51 • Comuniștii „de omenie”, 52 • Lideri populiști cu potențial charismatic, 56 • Memorii și mit politic, 59-60 • Modelul paternalist: the king-maker, 60 • Promisiunea și iluzia stabilității, 61 • Schimbarea schimbării, 61 • „Amnistie da, amnezie nu”, 63 • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor?, 64 • Stagnare și lipsă de oameni, 65 • Regulile jocului În UE, 67 • Competiția politică și zona cumetriei
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
puterii, vorbesc despre o lipsă de perspectivă. Este vorba exact de ceea ce ai spus: o Închidere a orizontului. Ziua a douatc "Ziua a doua" Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist: the king-maker • Promisiunea și iluzia stabilității • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția simbolică ideologică a sistemului În anii
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția simbolică ideologică a sistemului În anii ’80 • Postsultanism și stagnaretc "Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist \: the king‑maker • Promisiunea și iluzia stabilitĂȚii • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor ? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția simbolică ideologică a sistemului În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a apărut, În Le Monde sau În Libération, un interviu cu Virgil Măgureanu. Acesta vorbea despre relația sa cu Ion Iliescu și de admirația pe care i-o poartă. Cred că titlul interviului cu Virgil Măgureanu simbolizează foarte bine modelul paternalist, avuncular, să-i spunem, acest „bun uncheș” - probabil că În grecește i s-ar fi zis Barba Iannis, unchiul Ion, nea Nelu. Mircea Mihăieș: El intră cumva În memoria colectivă și afectivă a poporului român. Este vorba de nevoia de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
principala a acestui stil de lider este de a menține un randament care să permită atingerea obiectivelor organizaționale; el poate adopta măsuri coercitive pentru a atinge aceste obiective; nu este preocupat de trebuințele, opiniile, ideile, atitudinile sau sentimentele angajaților; • gestiunea paternalista - stil de gestiune centrat pe relație; interes minim pentru producție și maxim pentru individ; preocupară principala - menținerea unor relații pozitive și armonioase cu angajații, evitarea stărilor conflictuale; acestea se obțin de regulă prin sacrificarea obiectivelor legate de productie; • gestiunea anemica
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
și-au dat viața. Mai departe, știam atunci, de asemenea, că trebuie să răsturnăm statul socialist și instituțiile sale pentru a-l înlocui cu un stat „bun”, de drept, așa ca în țările civilizate din Occident. Prin aceeași mișcare, statul „paternalist” trebuia să devină un stat „minimal”, lăsînd Piața să-și desfășoare nestingherită mecanismele sale de reglare, așa cum ne învăța noua doctrină dominantă. Doar că acest stat minimal a devenit curînd un stat minimalist, un soi de deus otiosus, retras în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp și statul, oricare ar fi acesta. Statul-tată, castrator și ne-firesc, după cum bine știa Eminescu, nu a fost interiorizat ca în Occident, ci a rămas în afară și trebuie boicotat pentru a lăsa să triumfe viața indi viduală. Statul paternalist ? Să fim serioși ! Dacă tot e să fie, românii vor un stat maternalist, îngă duitor ca o mamă cu păcatele lor copilărești. De „tată” au nevoie doar la război... Să nu mai fim deci acri ca o murătură : Le tzaran
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei vieți în armonie cu schimbarea inimii (...), este o convertire care trece de la inimă la fapte și apoi către întreaga viață creștină”. Pe de altă parte, este necesar ca preotul-confesor să fie atent să nu cultive față de penitent o atitudine „paternalistă”. Aceasta ar fi un abuz și o piedică, atât în calea unei percepții corecte a lui Dumnezeu, cât și în respectarea libertății penitentului în a crește în viața de credință în mod responsabil. Pentru a-și împlini cum se cuvine
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]