318 matches
-
un feronist prosper din Worcestershire, și al Louisei MacDonald. A primit o educație excelentă la colegiul Harrow și apoi la colegiul Trinity din Cambridge, după care a lucrat un timp la firma tatălui său. Acesta era un patron de tip paternalist, preocupat de condițiile de muncă și de viață ale angajaților săi, ceea ce explică faptul că a fost ales parlamentar conservator de Bewdley. La moartea tatălui, Stanley Baldwin a fost ales în 1908 în aceeași circumscripție electorală în urma unor alegeri parțiale
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
medic-pacient: 1. Activ/Pasiv - pacientul nu își asumă nici o responsabilitate pentru propria îngrijire și nu participă la tratament. Acest model este adecvat atunci când pacientul este inconștient, imobilizat sau în delirum. 2. Profesor/Student - cel mai frecvent. Medicul au un rol paternalist și de control, iar pacientul are un rol de control și așteptare. 3. Modelul participării mutuale - implică egalitate între medic și pacient. Acest model este mai evident în tratamentul unor boli cronice în care cunoștințele pacientului și acceptarea tratamentului sunt
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și nu participă la tratament. Acest model este adecvat atunci când pacientul este inconștient, imobilizat sau în delirium. 2) Profesor/Student T. Rudică și D. Costea (1986) consideră că este modelul cel mai frecvent al relației medic-bolnav. Medicul are un rol paternalist și de control, iar pacientul are un rol de dependentă și așteptare. Este specific observat în timpul vindecării după o operație (în chirurgie). 3) Modelul participării mutuale implică egalitate între medic și pacient. Acest model este mai evident în tratamentul unor
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de luare a deciziilor și în comunicarea într-un mod competent. Asumarea celor două perspective educaționale complementare localizarea și globalizarea în școala românească, se impune cu atât mai mult cu cât, abia ieșit dintr-un sistem excesiv de birocratic, autoritar și paternalist, învățământul se confruntă cu dificultăți imposibil de soluționat după o logică centralistă. Criza tranziției a întărit individualismul care se născuse încă din vremea totalitarismului comunist și a atomizat și mai mult o societate și așa foarte puțin bazată pe solidaritate
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în mod autonom. Elementul central fiind reflecția critică asupra deciziilor, după o analiză critică referitoare la propriile preferințe, p acientul poate decide să lase medicul să hotărască ce tratament este mai bun. De aceea, în acest concept, medicul așa zis paternalist este acceptat. Pacienții ar putea să nu aprecieze sau să nu considere importantă autonomia, pentru că o definesc altfel decât luarea deciziilor sau autodeterminare: unii pacienți gândesc în termeni de obiective ale îngrijirii personale, mai degrabă decât în termeni de preferințe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
apreciază drept stresante sau confuzionale pentru pacient. Problema unei astfel de abordări este că înclină balanța de putere de partea reprezentanților sistemului medical care vor decide care informații merită a fi prezentate și care trebuie evitate. Este tot o atitudine paternalistă menită să protejeze pacientul de o suferință inutilă, și care îi limitează autonomia, bazându se pe presupunerea că medicul știe mai bine decât pacientul care este interesul maxim al acestuia din urmă. De aceea, în unele țări s a adoptat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
referitoare la muncă.<footnote Burke Mike, A chacun son style d’entreprise, Paris, Inter Éditions. footnote> 1) „Mentalitatea «Munca-Destină Își are sursa sa În țărănime și În lumea muncitorească situată prin Încazarmarea Într-o industrie de tip mănăstire și uzină paternalistă. Evenimentele În această uzină, precum munca agricolă, sunt trăite ca niște fatalități față de care simplii indivizi nu pot decât să-și probeze neputința lor. Precum țăranii care acceptă gerul pe timp de iarnă și seceta vara, lucrătorul Îndură viața uzinei
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
realizat mai mult decât În aproape trei milenii de când medicina se diferențiază ca preocupare și profesie. În al doilea rând, faptul că relația medic-pacient și sistem medical-societate suferă În ultimii 50 de ani o schimbare de paradigmă, trecând de la sistemul paternalist, de tipul „magister dixit”, la ceea ce Îndeobște trăim astăzi, adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
complet substanța, trecând de la modelul tradițional care Însemna; relații de lungă durată, implicarea medicului În problemele familiale și sociale ale pacientului detașate de profesie. Mai mult, În probleme de sănătate și nu numai, medicul avea un statut aparte, Îmbrăcând aspectul paternalist al deciziei medicale ce nu lăsa loc negocierii și parteneriatului În luarea deciziilor, ceea ce pare astăzi o curiozitate. Treptat locul paternalismului profesional și social a fost luat de relația contractuală impusă de societate, În care medicul și sistemul medical se
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dintre știință și credință, În preceptele morale ale credinței și În cele din urmă În tradiția Îngrijirilor pentru semenii aflați În suferință. Din această realitate avea sa se nască și relația medic-pacient care de la Începuturi avea să Îmbrace un caracter paternalist susținut și de diversele coduri deontologice care s-au succedat de-a lungul timpurilor. O notă particulară În acest context avea să reprezinte relația medic-copil care cunoaște de-a lungul istoriei o evoluție aparte. Considerată la Începuturi ca o patologie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vorba de relația sistem-societate În cadrul sănătății publice. Pe măsură ce drepturile fundamentale ale omului au fost statuate prin reglementări naționale și internaționale, pe măsură ce viața În sine, care presupune autonomie și libertate, a căpătat statutul de valoare socială imuabilă și inalienabilă, Însăși caracterul paternalist al medicinii, În care medicul decide și pacientul execută, avea să se modifice profund. Deși din totdeauna medicina a fost guvernată de principii morale și etice, consfințite chiar de la Începuturi prin angajamente de tipul jurământului lui Hipocrate, Rugăciunea lui Maimonides
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pacientului este acela de beneficiar bine informat, parteneriat care ia forma consimțământului informat, iar statutul medicului este cel al furnizorului de sănătate ale cărui servicii pacientul le poate accepta sau nu. Iată deci că relația medic pacient, altădată cu caracter paternalist, se transformă treptat Într-o relație contractuală cu drepturi și obligații reciproce, În deplină cunoștință de cauză În ceea ce privește etapele actului medical și consecințele lui. Consimțământul informat și particularitățile sale În pediatrie Ca principiu de bază al eticii medicale, consimțământul informat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de "dacă" ne arată câte lucruri ar trebui să se termine cu bine pentru ca percepția arabilor să se schimbe. Conform unui studiu comun efectuat de organizații din Statele Unite și Egipt, în prezent locuitorii din regiune cred că "americanii sunt aroganți, paternaliști, decadenți, nedrepți, cruzi, nepăsători și însetați de putere și bogăție"263. Un al doilea sondaj a relevat faptul că majoritatea musulmanilor consideră că America este lacomă, imorală și violentă 264. Aceste stereotipuri nu se datorează în întregime, sau în primul
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
dezvolta. Tranziția postcomunistă a fost însă nevoită să nege democrația. Nu pentru că fosta „nomenklatură” nu dorea democrația politică care ar fi permis accesul noilor elite la putere. Nici pentru că populația, „fermecată” de avantajele materiale pe care le putea asigura „statul paternalist” asociat autoritarismului (Chelcea, 2001), refuza asumarea de riscuri și responsabilități personale. Ci pentru simplul motiv că nu putea lua în considerare funcția fundamentală a democrației în societatea dezvoltată, anume aceea de a coordona tranziția către prosperitatea populației. Dimpotrivă, atingerea obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
proveniți din sectorul public, din administrație sau din lumea academică și culturală. Politicianul neintegrat în sectorul privat al economiei era privit - și încă mai este - drept un potențial „nostalgic”, moștenitor al valorilor dacă nu comuniste, măcar al celor specifice statului paternalist, un inadaptat moral și ideologic la noua lume capitalistă emergentă. În guvernul format după alegerile din noiembrie 2004, primul-ministru este un om de afaceri care coordonează trei miniștri de stat (funcție echivalentă cu cea de viceprim-ministru), dintre care doi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Bălcescu 726. Unele din gesturile și declarațiile participanților la primele mișcări politice ale anului 1866 arătau clar că exista, dincolo de ceea ce se întâmplase la revoluția de la 1848, dar și prin Constituția din 1866, o continuare a unui tip de guvernare paternalist și autoritar specific țărilor de tradiție culturală ortodoxă, dar nu doar lor727 . Treptat, dincolo de neliniștile specifice perioadelor de început ale oricărui regim politic, încep să apară unele semne de întrebare în legătură cu profunzimea schimbărilor mult așteptate din partea noilor guvernanți 728. Faptul
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Emergentă și dezvoltarea unei discipline sunt indisolubil legate de "spiritul timpului" (Zeitgeist). În anii '60, dominați de marile sinteze teoretice (marxism, existențialism, structuralism) semiotica s-a inspirat în demersurile sale teoretice și metodologice din filosofie, antropologie, sociologie, adoptând o atitudine paternalista și integratoare în raport cu celelalte științe sociale (Umberto Eco vorbea chiar de vampirismul semioticii care invadează toate domeniile); această abordare combinată cu limbajul ermetic (al careului semiotic, actanților, actorilor, funcțiilor) a trezit ostilitatea unor cercetători de teren că și reticența mediilor
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din punct de vedere politic, refuzul demonstrației și a consecvenței logice chiar și a consecvenței programatice - acordând o atenție sporită rolului simbolurilor În politică. Seducția subliminală a liderului carismatic este o componentă decisivă a acestui stil de discurs. Stilul protector - paternalist. Este fundamentat pe ideea că paradigma parentală funcționează nu numai la nivel familial ci și În spațiul comunitar. Este discursul care evidențiază posibilitățile „tătucului” protector de a se Însărcina cu rezolvarea problemelor cetățeanului „din leagăn și până În mormânt”. Inevitabil discursul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
corijările de rigoare. N.R.F. Maier (1957) și‑a imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a triunghiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare (paternalist între autoritar și laissez‑faire; majoritar între autoritar și democratic; liber cu discuții între democratic și laissez‑faire) (vezi figura 15). Fig. 15 Primul stil se caracterizează prin faptul că autoritatea ia decizia, dar ține cont într‑o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
celor două variabile, mai exact spus, ale acțiunii persoanei în situație și ale situațiilor personalizate. În al patrulea rând, combinarea celor cinci stiluri considerate fundamentale, acțiunea lor simultană sau succesivă dau naștere la alte stiluri derivate, cum ar fi: stilul paternalist, stilul pendular, stilul compensator, stilul de tip cameleon. Mai mult decât atât, conducătorii își pot masca adevăratul stil printr‑un așa‑zis stil de fațadă, pentru a‑și ascunde adevăratele interese personale. În al cincilea rând, referitor la frecvența folosirii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că stilul lui era superficial, inconsistent. Dacă, dimpotrivă, el își menține stilul, în ciuda dificultăților și pericolelor situației, înseamnă că stilul era puternic, profund. Mai târziu, în 1991, Blake împreună cu McCanse au introdus încă două stiluri de tipul 9.9: unul paternalist (în care recompensele sunt acordate pentru loialitate, iar sancțiunile pentru nesupunere) și altul oportunist (în care grupul depune eforturi pentru a obține avantaje maxime pentru el însuși). Alți autori procedează prin luarea în considerare de la început a unui număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relaționat (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia sentimente de dependență și le scade spiritul de responsabilitate. Primul tip de conducător este numit promotor, celălalt - misionar. Stilul dedicat (orientat masiv pe sarcină și extrem de puțin pe relațiile umane) este eficient dacă orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la un nivel scăzut (tipul G - organizatorul), alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a procedat astfel: cu ajutorul diverselor tehnici (interviuri, anchete, chestionare, analize biografice etc.) au fost culese nenumărate descrieri ale comportamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de vedere, orice eșec al școlii în a disemina cunoașterea tehnică este lipsit de importanță: școlile transmit în primul rând vocabular, dicție, stil vestimentar, gusturi estetice, valori și maniere. Sistemul de selecție este doar în aparență competitiv, fiind în realitate paternalist, iar aleșii trebuind să demonstreze: - apartenența la grupul cultural dominant sau - adeziunea la acest grup și la valorile sale. Argumentația lui Collins este apropiată de tema curriculumului ascuns și țintește procesele de reproducere socială prin școală. Atâta vreme cât un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
piață precum: tipul vest-european, în special francez, cu pronunțat caracter dirijist; tipul anglo-saxon, neoliberal, cu cea mai mare reținere față de intervenția statului în economie; economia socială de piață, în cadrul căreia se îmbină exigențele pieței cu armonia socială; economia de piață paternalistă, cu elemente tradiționale și naționale puternice; economia de piață orientată puternic spre exterior, care este dependentă de valorificarea resurselor interne pe piețele externe; tipul nord-european, unde există o cooperare între sectorul privat-productiv și cel public-prestator de servicii. Un alt punct
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]