759 matches
-
separate de mediul intern al organismului prin endotelii. Uneori infecțiile sunt produse de germeni oportuniști care în mod normal au o virulență scăzută, dar pot determina infecția atunci când apărarea gazdei este perturbată de diverse cauze. Agenții patogeni se caracterizează prin patogenitate și virulență Virulența bacteriilor este dependentă de activitatea exoși endotoxinelor pe care le conțin: exotoxinele sunt structuri proteice secretate de bacterii care își exercită acțiunile local sau la distanță determinând diverse tulburări generale care domină tabloul clinic, modificările locale fiind
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
Pseudomonas pentru tegumente, Bacteroides, bacili Gram negativi aerobi , coci aerobi și anaerobi pentru colon, bacili Doderlein în vagin) oferă o protecție antimicrobiană ca rezultat al unui mecanism competitiv pentru substratul nutritiv și situsurile de fixare epitelială cu flora microbiană cu patogenitate crescută. Multiplicarea germenilor este favorizată de prezența hematoamelor, necrozelor tisulare, corpilor străini. În infecțiile determinate de asocierea de germeni aerobi și anaerobi prin metabolismul aerob se consumă O2 oferind un mediu prielnic de dezvoltare pentru agenții anaerobi. Infecția se produce
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
Fixarea complexelor antigen-anticorp circulante la anumite niveluri va declanșa reacții inflamatorii la locul de depozitare (glomerulonefrite, vascularite). În unele cazuri, datorită similitudinii antigenice cu structurile gazdei pot apărea reacții autoimune (sindromul Reiter, cardiomiopatia reumatică). Dacă între mecanismele de apărare și patogenitatea microorganismului se stabilește un echilibru, infecția intră într-un stadiu de latență rămânând localizată într-o zonă izolată a organismului (virusurile herpetice în celule ganglionare din nervii spinali sau cranieni, Mycobacterium tuberculosis în caverne sau granuloame etc.). 5.3.2
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
administrarea antibioticelor se vor preleva probele pentru laborator; rezultatele studiilor clinice pe pacienți neselecționați. chirurgul poate schimba medicamentul după rezultatul testelor de laborator, care nu-i impun decizia, ci doar o orientează, evoluția clinică fiind cea care conduce acțiunea terapeutică; patogenitatea, sinergismul și antagonismul pot fi crescute de către bacterii în diferite infecții mixte; concentrația antibioticului care poate fi obținută la nivelul infecției; efectele secundare ale medicamentului; interacțiunea negativă a antibioticului cu mecanismele de apărare ale gazdei; Antibiograma se poate efectua prin
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
aminoglicozid în endocarditele cu enterococi, oxacilină + gentamicină în infecțiile stafilococice grave); asocierea unei beta-lactamine cu un inhibitor de beta-lactamază pentru lărgirea spectrului antimicrobian și asupra germenilor care secretă betalactamaze (Amoxicilină, Unasyn). În multe infecții chirurgicale etiologia este plurimicrobiană, microorganisme cu patogenitate crescută asociindu-se cu altele care au virulență scăzută sau sunt nepatogene; în aceste condiții trebuie să se intervină prompt asupra acelor microorganisme al căror potențial invaziv este crescut, care au capacitate de diseminare și de distrucție tisulară importante. Decizia
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
Ioan Damaschin Antibioticele În acest capitol descriu unele noțiuni despre anumiți agenți patogeni ce se întîlnesc în natură și cum au ajuns unii să fie folosiți la crearea unor toxice numite antibiotice utilizate în tratamentul oamenilor și a animalelor. Prin patogenitatea unui microorganism (viruși, bacterii, etc.) se înțelege posibilitatea lui de a produce îmbolnăvirea. Fiecare microorganism are o predispoziție de a se dezvolta pe o anumită specie. Microorganismele se dezvoltă pe un anumit tip de țesut al gazdei. Acest microorganism ce
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
în intercalarea în materialul genetic al noilor celule. 5 un alt factor este modificarea metabolismului celulelor afectate. 6 scăderea duratei de viață a celulelor țesuturilor ce au ajuns în contact cu aceste toxine. Dacă am dori să tragem o concluzie, patogenitatea microorganismului ține în principal de lezarea țesutului afectat pentru a putea pătrunde în celulele respective, de blocarea sistemului imunitar primar al organismului afectat, de blocarea sistemului imunitar secundar prin blocarea producerii de anticorpi. Cum ne apărăm de infecții Editura Medicală
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
sunt cauzate în principal de acest tip de bacterie. În ultimii ani în unele teritorii din Africa și India (Madras) s-a demonstrat existența unor tulpini de microbacterii tuberculoase cu virulență atenuată, deci foarte probabil și cu un grad de patogenitate mai redusă în raport cu cea a tulpinilor clasice europene (Mitchison , Frimodt-Möller , Grumbach, Sula etc.)( doctor Constantin Anastasiu, 1977). Inițial (1968)s-a descris pe coasta de vest a Africii un tip de Mycrobacterium Africanum(Rist), cu unele particularități între tipul uman
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze în focare mari, în infecțiile cu Fusobacterium necrophorum, Clostridium novy, Clostridium piliforme
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
germenilor pe de o parte, a factorului de armare (SMAFĂ liberat de către limfocitele Ț sensibilizate pe de altă parte, se produce transformarea macrofagelor în celule epitelioide, celule cu potențial mai mare decât al macrofagelor de a fagocita acești germeni cu patogenitate crescută. Este prima fază a inflamației granulomatoase propriu-zise, granulomul epiteloid sau granulomul proaspăt, denumit de către Charcot: folicul tuberculos (Reclus P., 1985Ă. El se formează în aproximativ 2 săptămâni și este vizibil numai histologic. Atât în pregranulom cât și în granulomul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Rezultă că mărirea în volum a unui granulom se poate produce prin: extinderea zonei centrale, apariția de granuloame secundare, terțiare etc. și / sau confluarea unor granuloame vecine. În cazul unor organisme cu reactivitate redusă sau al unor agenți infecțioși cu patogenitate crescută, prima reacție leucocitara este însoțită de o accentuată exsudație serofibrinioasă. Ia naștere astfel un focar fibrino-purulent, urmat și el în continuare de reacția granulomatoasă mai mult sau mai puțin accentuată. Granuloamele infecțioase pot fi deci: predominant productive și predominant
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
serofibrinioasă. Ia naștere astfel un focar fibrino-purulent, urmat și el în continuare de reacția granulomatoasă mai mult sau mai puțin accentuată. Granuloamele infecțioase pot fi deci: predominant productive și predominant exsudative. Diferențierea lor este uneori destul de dificilă. În raport de patogenitatea germenilor AAR și îndeosebi a micobacteriilor (M. tuberculosis, M. bovis, M. avium subsp. avium și reactivitatea gazdei, granuloamele tuberculoase pot evolua în trei direcții (Fig. 2.37Ă. IOAN PAUL144 Fig. 2.36. Evoluția granulomului micobacterian la găină. Granulom epiteloid (1Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din acest punct de vedere celulele animale pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile, celule permanente, celule stem etc. IOAN PAUL150 Celulele labile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este o proteină capabilă de a prelua fierul din complexul circulant transferină - fier aducându-l la un nivel plasmatic considerabil mai scăzut decât cel necesar creșterii și multiplicării bacteriilor. Ea împiedica astfel siderozomii bacterieni să-și însușească fierul transferinic, scăzând patogenitatea bacteriilor și făcându-le mai susceptibile acțiunii factorilor antiinfecțioși. S-a observat totuși că Mycobacterium tuberculosis cât și E-coli se sustrag acțiuni lactoferitinei eliberând chelatanți ai fierului (micobactină și respectiv enterochelinăă prin intermediul cărora preiau fierul necesar și invadează organismele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
să interacționeze cu acestea. Agenții infecțioși se pot clasifica după mai multe criterii (Tabelul 1.1). Tabel 1.1 Clasificarea agenților infecțioși Criteriu Categorii de clasificare Structură ●Virusuri ● Bacterii ● Fungi ● Paraziți ● Prioni (proteine infecțioase lipsite de acizi nucleici) Gradul de patogenitate ● Patogeni: generează boli infecțioase ● Saprofiți: se hrănesc cu substanțe organice în descompunere, provenite de la gazdă ● Comensali: folosesc același substrat nutritiv ca și gazda, fără a induce manifestări patologice la gazdă ● Oportuniști: obișnuit inofensivi pentru gazdă, dar patogeni în caz de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
elimină agenți patogeni, continuu sau intermitent, temporar sau cronic microbii se multiplică la poarta de intrare, leziunile sunt absente sau minime, fără răsunet general Salmonella tiphy VHB ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECȚIOASE 12 1.3 Factori legați de agentul infecțios Patogenitatea reprezintă capacitatea unui agent infecțios de a produce boala. Virulența este o măsură a patogenității, care indică invazivitatea (capacitatea de a invada gazda) și severitatea bolii produse. Factorii de virulență sunt molecule componente ale agenților infecțioși, care le conferă patogenitate
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
intrare, leziunile sunt absente sau minime, fără răsunet general Salmonella tiphy VHB ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECȚIOASE 12 1.3 Factori legați de agentul infecțios Patogenitatea reprezintă capacitatea unui agent infecțios de a produce boala. Virulența este o măsură a patogenității, care indică invazivitatea (capacitatea de a invada gazda) și severitatea bolii produse. Factorii de virulență sunt molecule componente ale agenților infecțioși, care le conferă patogenitate legată de gen, specie sau tulpină microbiană. Exemple pentru factorii de virulență sunt adezinele, invazinele
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Patogenitatea reprezintă capacitatea unui agent infecțios de a produce boala. Virulența este o măsură a patogenității, care indică invazivitatea (capacitatea de a invada gazda) și severitatea bolii produse. Factorii de virulență sunt molecule componente ale agenților infecțioși, care le conferă patogenitate legată de gen, specie sau tulpină microbiană. Exemple pentru factorii de virulență sunt adezinele, invazinele, exoenzimele, exotoxinele etc. Factorii de virulență sunt determinați genetic, fiind transmiși de gene fixe (cromozomial) sau mobile (plasmidii, transpozomi). Doza infectantă reprezintă pragul critic al
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de alt tip. 4.1.3 Etiopatogenie Streptococul βhemolitic grup A (pyogenes) este un coc gram pozitiv dispus în lanțuri, care produce hemoliză completă în jurul coloniei pe geloză sânge. Se caracterizează printr-o mare varietate de grupuri (19) și tipuri. Patogenitatea streptococilor βhemolitici grup A este determinată de antigenele capsulare și de perete (M, T, C, MP), precum și de echipamentul enzimatic complex: streptolizine, streptokinaze, ADN-aze. O parte dintre streptococii βhemolitici grup A secretă toxine eritrogene (A, B, C), responsabile de apariția
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cele mai frecvente infecții de focar din organism, iar principalele consecințe ale sale (cardio-vasculare, renale, reumatismale etc.) ocupă un loc important în morbiditatea generală. Pentru a fi patogen, focarul de infecție trebuie să exprime unele caracteristici definite drept condiții de patogenitate: 1. să fie situat în aria unor țesuturi limfoide imuno-competente; 2. să fie delimitat prin țesut de granulație slab vascularizat, ce limitează acțiunea factorilor de apărare circulanți, dar, în același timp permite un drenaj extrafocal episodic; 3. să fie populat
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
structurii de suprafață a unui agent infecțios, din grupa virusurilor extrem de periculoase pentru viața omului. Condiția esențială, sine qua non,pentru asigurarea securității vaccinării genetice este ca în cadrul constructului plasmidic să nu fie introduse secvențe ce aparțin genelor care condiționează patogenitatea/infecțiozitatea agentului infecțios. Gena de origine virală inserată în plasmidul recombinant (vaccin ADN) trebuie să rămână funcțională și să codifice proteina cu rol de antigen ce va fi prezentat celulelor sistemului imunitar. Vaccinul ADN este un plasmid ADN de expresie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
virus, datorită variabilității genetice a acestuia (nu există identitate nici între două izolate, fiecare izolat conținând multe variante și această variație îi conferă virusului capacitatea de a realiza evaziune față de sistemul imunitar al gazdei, precum și posibilitatea de a-și amplifica patogenitatea și preferințele pentru un țesut sau altul în cursul ciclului de infecție). Un vaccin eficient anti-HIV-1 va trebui să incorporeze o gamă largă de variante de tulpini, mereu schimbătoare. Pe de altă parte, HIV-1 are și particularitatea de a se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
neregulate, adesea stelate. În laborator, pentru o diagnosticare rapidă, se recomandă colorarea după metodă Gram a secțiunilor din zona inelara a tuberculilor. O altă metodă de detecție recomandată de Organizația Europeană și Mediteraneană de Protecție a Plantelor este testul de patogenitate pe vinete și testul serologic. La semănat se vor folosi numai tuberculi sănătoși, proveniți din țări în care nu există putregai inelar sau din culturi verificate în perioada de vegetație. În cazul secționării tuberculilor înainte de plantare, în mod obligatoriu cutițele
ORDIN nr. 26 din 2 martie 1999 privind măsurile pentru prevenirea introducerii, diseminarii şi diminuării pagubelor produse de bacteria Clavibacter michiganensis subsp. sepedonicus (Spieckermann Kotthoff) Davis et al. care produce putregaiul inelar al cartofului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125500_a_126829]
-
aviare este virusul prototip al familiei Orthomyxoviridae tip A. În prezent sunt clasificate serologic 15 subtipuri pe baza hemaglutininei (H1-H15) și 9 subtipuri pe baza neuraminidazei (N1-N9). Toate subtipurile au fost identificate la păsări, insă subtipurile H5 și H7 au patogenitate mare pentru păsări, producând boală sistemică cu mortalitate mare. În scopul procedeelor de diagnostic pentru confirmare și pentru diagnostic diferențial influență aviară este definită astfel: Influență aviară este infecția păsărilor produsă de orice virus din genul influență virus tip A
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 8 august 2001 privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influentei aviare (pesta aviara clasica). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137094_a_138423]
-
sistemică cu mortalitate mare. În scopul procedeelor de diagnostic pentru confirmare și pentru diagnostic diferențial influență aviară este definită astfel: Influență aviară este infecția păsărilor produsă de orice virus din genul influență virus tip A, care are un indice de patogenitate intravenoasa (IPIV) mai mare de 1,2, efectuat pe pui în vârstă de 6 săptămâni, sau orice infecție cu virusul influenței tip A subtipul H5 sau H7, pentru care secvențele de nucleotide au demonstrat prezenta de multiple baze de aminoacizi
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 8 august 2001 privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influentei aviare (pesta aviara clasica). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137094_a_138423]