376 matches
-
și să mă trageți. Altfel n-o să mai ajung înapoi acasă.” Îndurând fără să crâcnească propria-i suferință, Tanaka îl liniștea: Te luăm cu noi, fii fără grijă! Relația dintre samuraii japonezi și supușii lor este întocmai ca cea dintre patricienii și sclavii din timpul Imperiului Roman, dar între cei doi există o legătură mai adâncă decât interesul și un sentiment de dragoste ca între membrii unei familii. Cât am fost în Japonia, m-am gândit adesea că trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din urmă era o aluzie gravă la Roma - o aluzie la găina pe care, cu mai multe zeci de ani înainte, unchiul și predecesorul lui Valentinian o ținuse în palatul său, ca pe un animal domestic: nevinovată slăbiciune de tânăr patrician plictisit, care, totuși, pentru acei barbari era mereu vie și devenea oricând un bun motiv de batjocură amară, chiar și când venea vorba despre nepot. Și într-adevăr, râsete și strigăte de aprobare întâmpinară acele cuvinte ireverențioase. îngrijorat, Gundovek ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în care ajunsese o civilizație milenară, cândva puternică și temută în întreaga lume, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frații mei? Hippolita nu știu ce să-i răspundă. întrebă, în schimb, unde era Emerentianus și află astfel că tânărul încercase să părăsească villa ca să ajungă în sat și să-și ajute mama. Se îndepărtă de Placidia și se duse lângă Claudianus. Patricianul înconjura cu un gest protector umerii soției sale sprijinită de zidurile de cărămidă, pământie și cu privire pierdută în gol; încercă să o mângâie, vorbindu-i cu voce scăzută; încercă să o încurajeze: — Nu vă fie teamă, le spuse. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori sclavi - nu reușiseră să se refugieze în redută și să nu fie prinși. între prizonierii îngroziți împinși de-a valma cu brutalitate și deveniți deja obiect de schimb și de certuri aprinse între barbari, îl putu recunoaște pe Emerentianus. Patricianul, cu tunica sfâșiată și fața plină de funingine, căuta să se interpună între un barbar uriaș și două femei ce se îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
demnă de menționat în lățimea și lungimea generală și în conturul nasurilor noastre era că nasul lui Seymour, pornind de la șa, se strâmba vizibil spre dreapta, într-o înclinație suplimentară. Seymour avusese întotdeauna impresia că, prin comparație, nasul meu era patrician. „Înclinarea“fusese dobândită când, odată, cineva din familie făcuse exerciții visătoare de lovire cu o bâtă de baseball în holul vechiului nostru apartament de pe Riverside Drive. După această întâmplare nefericită nasul lui n-a mai putut fi îndreptat. Ura! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Credinței, capabil să taie gâtlejul Isacului său pe altarul lui Dumnezeu. Iar acum ideea că Îți poți recupera sau stabili o identitate prin ucidere, devenind egal astfel oricui, egal celor măreți. Un om Între oameni știe cum să ucidă. Un patrician. Clasa de mijloc nu formase nici un fel de standarde independente de onoare. Astfel, nu avea nici o rezistență În fața atracției de vedetă a ucigașilor. Clasa de mijloc, eșuând În a-și crea o viață spirituală proprie, investind totul În expansiunea materială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O raită de pirați berberi au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă de patricieni de la Veneția. Copila aceasta a stârnit mare răzmeriță în gineceu. Avea ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile și tânguirile i-au contenit curând. A început a privi cu luare-aminte în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arenei o piramidă mare de lemn, înaltă de treizeci de picioare. Am urcat în vârful ei, știi? De sus se vede dincolo de zidurile amfiteatrului, se vede Roma cu toate casele, se văd colinele... Se vede până la Albalonga, unde locuiesc familiile patricienilor. Apoi am văzut că înăuntrul piramidei au construit un soi de galerie verticală și au legat-o cu scripeți de o platformă aflată la bază. I-am văzut pe arhitecți cum dădeau ordine... Am auzit că tu vei sta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Taurus, după arhitectul care-l concepuse, fusese incendiat de Nero. Vitellius își adună în grabă arhitecții și construi, în apropiere de podul Milvius, un amfiteatru din lemn împodobit cu statui luate din templele din provincie, cu fântâni rechiziționate din grădinile patricienilor, cu plase de aur și cilindri rotativi de fildeș ce aveau să apere publicul de atacurile animalelor sălbatice cu care urmau să lupte gladiatorii. Pe arhitravele celor douăsprezece porți care dădeau în arenă, Vitellius porunci să fie reprezentate cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armata lui. Știm că se păstrează tăcere în legătură cu operațiunile militare, știm că face un banchet după altul... A fost văzut beat în Senat, a fost văzut cu ochii în lacrimi... Promite orice oricui, așa cum fac cei care se tem. Familiile patricienilor se tem, de aceea părăsesc Roma împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său. Arrius Varus a învins cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și obscurități lascive, promițătoare, care te trimit cu gândul la Ali Baba sau, mai degrabă, la Șeherezada și la cele o mie de nopți. Ai impresia că trăiești o lume de poveste în care oricine se poate simți o noapte patrician roman, maharajah sau nobil egiptean, în funcție de gust și, bineînțeles, de posibilitățile financiare. Nu putea să lipsească din șirul "imperiilor" cel al filmului. Undeva în stânga noastră se deschide o gură imensă de leu care imită celebrul leu al studioului Metro Goldwin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încruntat când s-a lămurit că nu reușeam deloc să nimeresc pronunția exactă a articolului "le", zicând ba "le", ba "lio", spre hazul colegilor mei. Scena era, probabil, într-adevăr, comică. Un mic "barbar" se chinuia în fața unor fii de patricieni din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce colegii mei erau, aproape toți, franțuziți, eu veneam dintr-o Românie înapoiată, încremenită în tradiții neguroase. Abia când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moment dat el găsea prilejul să-i povestească gazdei a cui fusese În 1827, de exemplu, moșia unde azi este cartierul Monterrico. Îl dureau mereu șoldurile foarte late și avea platfus, astm, bătături și monturi și o față ca a patricienilor de pe vremea decăderii imperiului roman, În orice caz, În momentul de față era Întruchiparea decăderii occidentului. Dar Lastarria nu-și pierdea speranța de a-l Îmblînzi pe uriașul ăsta gras și murdar și scoase o tabacheră de aur ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bor deiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau până în mahalalele mărginașe mirosul de patricieni la grătar și sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
teorie! a spus Caricaturistul Alcoolic, nedându-și seama de compasiunea pe care le-o trezea celorlalți și un pic surprins să vadă atâta interes din partea publicului său - chiar și a soției sale. Era un bărbat masiv, cu un nas de patrician, pomeți Înalți, ochi de un albastru intens și un zâmbet amar pe buze. Fusese de mult obișnuit cu nefericirea și melancolia. Totuși, după ce se Îndrăgostise În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frumusețea acestor lucrări și care nu se afla încă sub imperiul modei inventate de către snobi ai esteticii, ce constatau a vedea în admirația în aceste lucrări o marcă de distincție și de afiliere la un cerc strâns și exclusiv de patricieni ai gustului, publicul deci prevea aceste opere fără a fi prevenit și le-au găsit de-a dreptul de neînțeles și grotești. Nordau continuă prin a arăta cum publicul s-a arătat dezgustat de aceste lucrări caraghiose (fig. ), până la ilaritate
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San Tommaso, pe Santa Monica, pe Madona delle Rose și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri, un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Amandei la New York, la revista Style. El se lăsase sedus de spectaculozitatea ei bătătoare la ochi, iar ea, bănuia Hugo, fusese cucerită de ceea ce dădea pe spate toate femeile: părul lui sălbatic strălucind până la perfecțiune, trăsăturile dăltuite și șarmul lui patrician cu tentă erotică. Sexul se înscrisese în categoria „experimental“. De obicei încercau ce Amanda citise sau i se povestise despre preferințele erotice ale cine știe cărei vedete pe care ea o admira. Experimentele respective nu erau întotdeauna niște succese; Hugo uitase cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adunate în mormane în piețele publice și arse. Până și Carnavalul a fost abolit în Florența, de vreme ce Savonarola a proclamat o perioadă dublă de post ce includea și Carnavalul. Nu toată Florența susținea programul lui Savonarola. I se opuneau mulți patricieni și foști susținători ai familiei Medici 115. Recomandările lui Savonarola nu deveneau întotdeauna lege, si predicatori aparținând altor ordine, în special Franciscanii și Serviți, îi contestau pretențiile. Cel mai notabil, Savonarola a intrat în conflict cu Papă Alexandru VI, care
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mai 1498 cei trei bărbați au fost spânzurați și trupurile lor au fost arse în Piazza Signoria, care fusese în prealabil locul unde Savonarola aprindea rugurile vanităților. [Figură 21]. Execuția lui Savonarola a fost un triumf pentru un grup de patricieni cunoscuți contemporanilor drept granzi (grandi) sau optimați (ottimati). În anii ce au urmat, însă, poziția granzilor a devenit tot mai slabă în Florența din cauza relațiilor nesigure cu Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
moartea sa, în ciuda condamnării oficiale a învățăturilor călugărului, si a încercărilor familiei conducătoare Medici, după întoarcerea ei în Florența în 1502, să elimine savonarolismul care persistă în alte contexte religioase, incluzând mănăstirea dominicana Sân Marco 142. În 1533 un adept patrician al lui Savonarola, Jacopo Salviati, a fondat și a dotat, împreună cu soția sa Lucrezia (o fiică a lui Lorenzo de' Medici Magnificul), două capele în oratoriul Madonna de' Ricci. Savonarolanul Girolamo Benivieni a continuat să joace un rol activ în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fi părut străine, chiar nereligioase, multora dintre cei care locuiau în orașe ținute împreună, magic, de mici altare"149. Alți cercetători au scos în evidență căutarea a ceea ce s-a numit "autentificare spirituală", de către laici și de asemenea de către guvern, patricieni și biserica în Florența, precum și "transferul scenelor ritualului religios din spațiul monastic și bisericesc, rezervat, în spațiul public, civic"150. Asemeni Madonnei de' Ricci, multe dintre imaginile care au dat naștere devoțiunii populare au ajuns în atenția publicului după ce au
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]