3,386 matches
-
și din fandările lui Băsescu și din tușele defensive ale lui Tăriceanu. În meciul propriu-zis, Băsescu a intrat din nou în avantaj punîndu-l pe premier într-o situație din ce în ce mai dificilă și mai stingheritoare. El care a refuzat să demisioneze, din patriotism, a început să tragă ponoasele acestui refuz. Băsescu și-a luat dezlegare de la atitudinea de protector binevoitor al Guvernului, dînd în stînga și în dreapta peste scăfîrliile din Executiv, ca tot președintele imparțial. Anticipatele refuzate de Tăriceanu, dintr-o miopie politică
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
literală a evreilor (și acum îmi sună în minte enumerarea: "o scrumieră dintr-un pelvis uman", "un abajur din piele de om" etc.), nu-mi era foarte clar cine e vinovatul. Mai ales că germanii se scuzau folosindu-se de patriotism, în ochii mei - pe atunci, și din cauza contextului politic - încărcat de conotații pozitive. Cum putea el să ducă la Holocaust? Acum realizez că această incertitudine era o țintă a regizorului. Ei, cuvintele lui Abby Mann, scenarista acestui film și câștigătoarea
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
Cum putea el să ducă la Holocaust? Acum realizez că această incertitudine era o țintă a regizorului. Ei, cuvintele lui Abby Mann, scenarista acestui film și câștigătoarea unui Oscar, sunt semnificative în acest sens: "Principalul răufăcător de la Nürnberg a fost patriotismul. Oamenii au făcut ce au făcut pentru că erau patrioți". De ambele părți, să nu uităm. Avocatul apărării (Herr Rolfe, interpretat de Maximilian Schell, care a luat și un Oscar pentru rol, furându-i-l de sub nas lui Spencer Tracy, nominalizat
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
celorlalți scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Ceaușescu și Elena Ceaușescu). Cu luciditate și sinceritate el pune în evidență calitățile și defectele umane ale acestora, mărturie importantă capabilă să confere unghiuri noi de interpretare specificității regimului comunist din România. Ion Iliescu are chiar curajul să vorbească despre „patriotismul, care nu li se poate, totuși, nega” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu (vezi p. 150). În cîteva rînduri, Vladimir Tismăneanu încearcă să-și introducă interlocutorul pe teritoriul fascinant al istoriei contrafactuale (ce s-ar fi întîmplat dacă țările din
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merită laudă prin aceea că era românească» sau: « Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare culte ar fi obiecte de râs și
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
dar editate de români în românește pentru români: la Cernăuți, în 1820, Crestomaticul românesc al lui Teodor Racoce, la Buda, în 1821, Biblioteca românească a lui Zaharia Carcalechi, la Leipzig, în 1827, Fama Lipschii pentru Dacia. Ce mai dovadă de patriotism ignorant! l E greu de înțeles de ce unii ziariști țin cu tot dinadinsul să dea apă la moară celor care îi critică sau îi disprețuiesc (sînt destui și din aceștia!). O măsură de prevedere elementară ar fi să rămînă onești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
modernele vase de croazieră „Transilvania” și „Basarabia”. Despre toate acestea și despre alte importante evenimente ale istoriei noastre moderne, evenimente În care a fost implicat direct - și În care s-a bătut, cu Îndrăzneală de jurist și cu un rar patriotism, pentru țară, pentru drepturile inalienabile ale României și ale românilor, ca și despre evenimentele epocii pe care o străbatem azi - am discutat pe larg cu dl. Alexandru Danielopol, aflat la venerabila vârstă de aproape 90 de ani. ...Paris, 26 octombrie
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
precum cea de față să apară cât mai multe pentru tezaurizarea valorilor neamului nostru.“ Se vorbește foarte mult de voluntariat, iată că ce au făcut pentru orașul nostru, autorii acestei antologii, tot voluntariat se numește în folosul comunității, dar și patriotism, cu toate că unii îl consider desuiet. Prezenta lucrare se adresează cititorilor care doresc să cunoască oamenii Clujului, și locurile încărcate de istorie, dar și cercetătorilor ce vor să promoveze spiritul academic al orașului nostru. Dorina Oancea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93903_a_95195]
-
alții, doar o velință conjuncturală, un camuflaj din celofibră, ajuns nu se știe cărui capriciu al soartei să învelească o mumie încă în viață. Onoare! Demnitate! Patrie! Sunt cuvinte vii, asociate de drept și de fapt ostașilor compatibili cu definiția patriotismului, din păcate, condamnat la o nedreaptă stigmatizare într-o lume globalizantă. Doar ce care simt și gândesc românește, punând interesele Neamului Românesc deasupra intereselor personale pot fi numiți Ostași ai Patriei. Cum bine spunea Mareșalul în fața călăilor care l-au
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
deasupra Monarhiei și deasupra partidelor politice! [...]”. După astfel de principii a trăit și Mareșalul Istoriei Contemporane a Românilor, profesorul univ. dr. Gheorghe Buzatu, asupra celor trei cuvinte vii având depline drepturi. Asemenea Mareșalului-ostaș, și regretatul istoric Gheorghe Buzatu, știa că patriotismul reprezintă puterea unui popor și s-a manifestat în viață, în opera sa, pe târâmul cercetării și al științelor istorice ca un Om al Țării, slujind ca nimeni altul sub Tricolor Țara și Neamul. Nicolae Iorga, marele înaintaș al profesorului
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
și în ceea ce privește măsurile de protecție contrainformativă. Bogata literatură istoriografică dedicată participării armatei române la primul război mondial a acordat spații largi evidențierii stării de spirit profund patriotic a majorității românilor. Numai că, după cum au evoluat evenimentele, istoria a demonstrat că patriotismul nu a fost suficient pentru a ne asigura decizia într-o campanie ce-și propunea ca obiectiv strategic realizarea unității național-statale. Dimpotrivă, îndrăznim să afirmăm că, în momentul acela, avântul patriotic a fost anulat, în cea mai mare parte, de
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
tradițional-ardelenesc, suntem! Extremiști nu! Naționaliști suntem, cum sunt, și francezii, și nemții, și grecii, și spaniolii, și americanii, și ungurii. A-ți iubi țara, pământul moșilor și al strămoșilor, casa și vatra părintească, tradițiile, credința strămoșească și memoria identitară înseamnă patriotism, o calitate a românului, nu extremism! Am luptat (și luptăm) cu hungaromania, cu hungaro-secuimea și cu lăcomia ei, ca să nu se lățească, precum o obrăznicie de neiertat, în numele așa-zisului Ținut Secuiesc. Nu vrem sfintele locuri ale Ardealului devenite un
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
care a luptat toată viață de partea dreptății și a adevărului, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, care, deși a pierdut lupta cu viața, a cîștigat-o pe cea cu adevărul. Pentru că din adevăr se îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism și de curaj, pentru care răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică și iscălitura ființei, a plecat ascultător în nemoarte și nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
mare patriot: a pus toată știința sa și munca sa în slujba Neamului său. de aceea, amintirea Profesorului Gheorghe Buzatu va rămâne ca un îndreptar pentru noile generații de istorici, chemate a-i urma pilda de profesionalism și pilda de patriotism. Dumnezeu să-l ierte! Gheorghe Buzatu, istoric savant curajos, cercetător minuțios sine ira et studio Prof. univ. dr. h.c. Gheorghe C. Mihai A încetat brusc din viață una din cele mai viguroase, mai profunde, mai creatoare personalități ale spiritualității
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
păturile conducătoare în scopul menținerii dominației de clasă. în altă cuvântare, condamnarea monarhiei absolutiste, cu argumente iluministe, amintește de celebra diatribă a lui Slobozan din Cântul X al }iganiadei. Gândirea progresistă îi înlesnește o înțelegere foarte actuală a noțiunii de patriotism, care în concepția sa "cere dezinteresare și sacrificii pentru patria întreagă, chiar dacă aceasta stă din mai multe naționalități, pentru binele tuturor, fără distincțiune de naționalitate, de confesiune și de alte câteva diviziuni ce se pot afla într-însa". Râvna sa
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
cu regiunea de unde sunt, o regiune care face parte din ei, care i-a modelat și care le redă periodic forțele, locul unde se duc ca să se "resurseze", dacă întîmplările vieții i-au condus să trăiască în altă parte. La patriotismul național se adaugă unul restrîns local, regional, care dă naștere la fraze de genul acesteia: "Sunt dintr-o regiune la marginea mării și marea mi-a dat dorința de aventură, de călătorii, de exotic... de aceea...". Peisajul, profilul cultural al
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos. Unde-aș mai găsi asemenea materie primă? În ce altă țară coexistă atît de voios patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De cîte ori vine vorba de emigrare, mă agăț cu voluptate de titlul unui cîntec din perioada cincinalului în patru ani și jumătate: "în lume nu-s mai multe Românii
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi prinde cu acul de argint în al său insectar. Ce anume cercetează autoarea? Lista este lungă: politikia, patriotismul de paradă, ieftin și dulcegăros, opțiunile politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câștigător în jocul cu istoria", toți sunt perdanți și naivi), scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu banii - iată un prim calup
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
vreme de multe și agitate decenii a revistei Uniunii Scriitorilor, revistă cu profil ireductibil. Literatura nu trebuie să se supună, într-o viziune modernistă, contemporană, insinuau steliștii anilor ’50, ’60, “comenzii sociale”, adică unui eticism ideologizat, nici etnicului transformat în patriotism demagogic. Ea, literatura, are propriile legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul său este mereu în mișcare, fluid, nu poate încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
pentru a controla desfășurarea lucrărilor, dar care și el era lipsit de orice autoritate. Discuțiile din prima seară au fost relativ "cuminți". Mi-a plăcut cum a vorbit Dan Deșliu despre vechea confuzie dintre "temă și subiect" și despre falsul patriotism ("patriotică în unicul sens posibil, a fost, va fi totdeauna, creația artistică superioară, arta autentică..."). A fost printre puținii, dacă nu chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
în țară și, de bună seamă, mai sînt și altele, care ne scapă din amintire, acum. Dl Neagu Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste tot, pe Români. Se va înțelege, azi (dacă s-a înțeles
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
cam în aceeași vreme, istoricului turcolog Aurel Decei sau celui care a condus ocuparea ambasadei reperiste de la Berna, Oliviu Beldeanu - care au fost răpiți dincolo de Cortina de fier - s-ar fi putut abate și asupra d-sale. Cu curaj, cu patriotism, dar și cu o surprinzătoare - obligatorie! - abilitate diplomatică, dl Djuvara a știut și a putut ajunge - nevătămat - la capătul misiunii sale. Este drept, trecînd prin „cei mai grei" patru ani ai vieții sale zbuciumate! Se pare chiar că episodul Silviu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Împrumutînd, în mare, soarta Bălcescului și itinerarul mediteranean al autorului, Conrad capătă alura Corsarului lui Byron și aura de erou romantic a lui Childe Harold. Este pentru prima și ultima dată cînd Bolintineanu reușește o armonizare perfectă între senzualitate și patriotism. Materiale inflamabile la începuturile lui scriitoricești și aiurea, impulsul erotic și jurămîntul la stema țării își găsesc în Conrad echilibrul și moderația de sorginte clasică. Și totuși, cine a fost Bolintineanu? De la "cel mai genial dintre toți poeții noștri", cum
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
ieșiți din orbite,agitat și mistuit de patimă ,cu o ură nebună(pe bună dreptate), împotriva celor care au fugit de pe acoperiș,un înflăcărat în crezul sau turbat ,pentru care mii, au căzut pradă gloanțelor trădătoare,unde îți mai este patriotismul domnule Dinescu ??? s-a topit o dată cu revendicarea conacelor,cum ai devenit un ciocoi de tip nou ???pe noul Tănase Scatiu unde l-ai părăsit??? Dacă ai început ceva de ce nu duci la capăt,s-a terminat lupta de Clasă Socială
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]