888 matches
-
de etapă, va rămâne incomplet. Cu atât mai greu de prezentat va fi Cristian Bădiliță în multitudinea preocupărilor sale de teolog, eseist, traducător și poet. De aceea îmi revine sarcina de a mă opri asupra contribuției Domniei sale în domeniul literaturii patristice, exegezei biblice și teologiei. Scrierile sale aduc o contribuție importantă la descifrarea scrierilor sacre și oferă teologilor dogmaticieni și moraliști o serie de repere clare în aprofundarea teologiei trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, angelologiei și demonologiei. Traducerea Evangheliei după Matei (2009
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
aprofundarea teologiei trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, angelologiei și demonologiei. Traducerea Evangheliei după Matei (2009), în ediție bilingvă, include textul român și cel în greaca veche, oferind un amplu comentariu biblic privind variantele manuscrise existente, informații la nivel filologic, istoric, comentarii patristice, care ne oferă o deschidere exegetică amplă, dar și una liturgică, de teologie spirituală. Fidelitatea față de sensul originar al cuvântului și față de originalul editat în greaca veche se îmbină cu transpunerea într-un limbaj accesibil omului de azi. Noul Testament - Evanghelia
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam (2008). Traducerile Patericului sau Apoftegmele Părinților din pustiu (2007) sau a lui Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (2003) se adaugă contribuțiilor lui Cristian Bădiliță la introducerea în circuitul lectorilor de limbă română a lucrărilor patristice atât de necesare înțelegerii nu numai a creștinismului timpuriu, cât și a creștinismului contemporan, care are nevoie de întoarceri permanente la puritatea începuturilor. Trecând dincolo de lista lucrărilor de specialitate, trebuie remarcat faptul că Domnul Cristian Bădiliță este și un autor
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
al Cercetării științifice din Învățământul Superior (CNCSIS), comisii din cadrul Ministerului Educației Naționale, precum și în Consiliul Național de Atestarea și Acreditare Academică (CNAAA). De asemenea, a fost membru activ în unele societăți și asociații științifice internaționale precum: Asociația Internațională de Studii Patristice de la Oxford, Seminarul de Istorie Sud-Est Europeană, Conferința Bisericilor Europene și Consiliul Ecumenic al Bisericilor. În mod activ a participat și în Comisia de Istorie Eclesiastică Comparată din România. Pentru această activitate prestigioasă în anul 2004 a primit ordinul „Meritul
MATERIAL ANIVERSAR – OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382100_a_383429]
-
Eclesiastică Comparată din România. Pentru această activitate prestigioasă în anul 2004 a primit ordinul „Meritul Cultural”, în grad de ofițer din partea Președintelui României. Ca o recunoaștere a meritelor sale incontestabile pe linie didactică și a aportului adus la dezvoltare teologiei patristice românești, în anul 2004, Preacucernicia Sa a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității din Oradea. Implicarea sa fără nici o ezitare în slujirea Bisericii i-a fost recunoscută răsplătită prin decernarea mai multor distincții bisericești, primind cruci patriarhale din partea
MATERIAL ANIVERSAR – OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382100_a_383429]
-
Grenzüberschreitende Diakonie”, Stuttgart, 1987, pp. 4-16. 72. Conviețuirea frățească a tuturor fiilor țării. La a 50-a Conferință teologică interconfesională, în „Îndrumătorul bisericesc pe anul de la Hristos 1988”, anul 136, Sibiu, Tiparul Tipografiei Eparhiale, 1988, pp. XXII-XXV. 73. Circulația scrierilor patristice în teritoriile intracarpatice și specificul spiritualității transilvănene, în vol. „Mitropolia Ardealului. Contribuții transilvănene la teologia ortodoxă”, Sibiu, 1988, pp. 118-142, reluat și în vol. „Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Studii de Teologie patristică”, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune
MATERIAL ANIVERSAR – OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382100_a_383429]
-
în vreme ce opera lui Crainic aparține teologiei, a sa aparține filosofiei. E prima obiecție capitală pe care Blaga o aduce vechiului camarad, cu o ironie ce divulgă o incompatibilitate: "Crainic nu are nicio îndoială că cel mai asiduu colaborator al geniului patristic a fost Dumnezeu însuși. În posesia acestui criteriu, pe care îl crede absolut, Crainic va desfășura deci problematica filosofiei și a esteticei cu impunătoare măiestrie din punct de vedere teologic, cu irezistibilă seducție verbală, dar pe de altă parte și
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
la sugestia lui Mihail Diaconescu care a creat această marotă, cu un capitol despre "ipoteze privind cultura și literatura străromână", capitol absent în versiunea inițială. Ovidiu, exilat la Tomis, ar fi întemeietorul absolut, mai degrabă simbolic. Sunt invocate apoi scrierile patristice din epoca străromână, începând cu Ulfila, episcopul goților, și continuând cu Nicetas de Remesiana, Ioan Cassianus și Dionisie Exiguus. Un subcapitol se ocupă de fondul autohton și de conștiința romanității, altul de "ipoteza pelasgo-geto-dacă sau protocronismul absolut", pentru a încheia
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
a protocronismului înspre origini: "De unde își vor mai lua materie protocroniștii noștri? Iată o întrebare! Ei au mers totuși și mai departe, mai adânc în afundul timpului, până la străromâni care, se înțelege și se vede, n-au scris cărțile lor patristice în străromână, ci în latină și în greacă" (p. 1009). Ulterior, Ion Rotaru va renunța la aceste reticențe și la aceste scrupule, tocmai după 1989, și va accepta, fie și ca o simplă ipoteză, existența unei culturi și a unei
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos." (p. 78) și pe aceeași pagină: "A înota în marele fluviu al tradiției Bisericii este mai important decît repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice." (p. 78) Dar tocmai pentru că înoată în marele fluviu al tradiției creștine, aproape toate tendințele epocii sunt împotriva teologului. De aceea, în comparație cu alți nedreptățiți ai lumii culturale, teologul face figura unui personaj descins din acea poveste privitoare la determinismul orb
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
-l ascult, cu mîna lipită de fierul uvrajat al ușii. Ana, eu te știu pentru că, vrei nu vrei, vîrstele ni se îmbrățișează. Te cultiv în dumbrava mea. Fac exerciții de slavă. A ta. Nici egotismul vecin cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Glafire: nouă studii biblice și patristice Notă preliminarătc "Notă preliminară" Volumul de față este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică și patristică dea lungul mai multor ani de zile, în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau altul de evanghelii. Tradiția a îmbogățit biografia martorului privilegiat al învierii Domnului speculând câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dând alăturat textul original și voi discuta câțiva termeni esențiali din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul împotriva Duhului ridică spinoasa problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta în ciuda afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi abordate într-o ordine strict
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu volumul omagial apărut în anul 1993, Persoană și comuniune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
României, pentru că, în străinătate, primii pași către o recuperare echilibrată a gândirii teologice a lui Stăniloae au fost deja făcuți. Ceea ce îmi propun în acest text este să punctez și să trasez cu o înțelegere deopotrivă istorică și teologică fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece în revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece în revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: Sfinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă despre scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae în modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorba mai degrabă despre scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae în modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru al adevărului”, al cărui mesaj teologic și existențial nu și-a pierdut nimic din forță și actualitate. Iar acest dialog nu se mărginește numai la traduceri, ci se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se continuă și în scrierile personale ale lui Stăniloae într-o asemenea manieră, încât aproape că suntem îndreptățiți să afirmăm că teologia sa nu este decât o hiperglosă actualizată în cadrul unei anumite (vom vedea mai târziu de ce spun anumite) tradiții patristice. Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic Înainte de a aborda primul punct, aș vrea să spun câteva cuvinte despre formarea lui Stăniloae, precum și despre influențele pe care le-a suferit în tinerețe. Maciej Bielawski subliniază rolul pe care l-au jucat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său în redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat în aprilie 1940 în revista Gândirea: E semnificativ în această privință că dânsul șid est Crainicț a introdus pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, în vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai cuprinzătoare și, aș spune, mai cultural-inteligentă, asupra tradițiilor creștine în general și asupra tradițiilor patristice în particular. II Stăniloae nu era „specialist” într-un anumit Părinte. Îl interesau toți Părinții greci acceptați oficial de Biserică, pentru că ei alcătuiesc laolaltă Tradiția ortodoxă. Lista traducerilor sale patristice este impresionantă. În afara celor douăsprezece volume ale Filocaliei (ale Filocaliei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]