176 matches
-
camera se apropie de fiecare persoană pentru un prim-plan, pe pieptul persoanei apare o dungă mică. Pe fiecare dungă de pe fiecare prim-plan este scris un prenume urmat de trei sau patru cuvinte în chip de patronim, genul de patronim cine-sunt-ei-cu-adevărat pe care și-l dau indienii, dar în loc de Heather Fuge cu Bizonul, Trisha Vânează la Lumina Lunii, numele astea sunt: Cristy A Băut Sânge Uman Roger A Trăit Cu Mama Moartă Breandy Și-a Mâncat Copilul Schimb canalele. Schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a porcilor... -4- Patru, adică trei sau șapte. în mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, și la a altora... Littré precizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
începe o carieră de filosof hedonist sub auspicii mai faste? Sprijinit de onomastică, împins de un inconștient care l-ar determina fără știrea lui, ar zice psihanaliza - un René Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
umbră de îndoială îfapt care rămâne de demonstrat: echivalența stabilită între Louppes și Lopez, așadar cauza iudaității nu se bazează pe nimic altceva decât pe o presupunere a lui Malvezin din 1875...), fapt care ar justifica integral geniul său! Eyquem, patronim evreiesc îp. 76); Montaigne evreu îsingura teză a cărții, chiar dacă la pagina 60, autoarea scrie: „analizând riguros lucrurile, copiii Antoinettei n-ar trebui nicidecum incluși în comunitatea strictă a evreilor” - întrucât Antoinette e catolică și conform logicii rasiale a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a porcilor... -4- Patru, adică trei sau șapte. în mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, și la a altora... Littră precizează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
începe o carieră de filosof hedonist sub auspicii mai faste? Sprijinit de onomastică, împins de un inconștient care l-ar determina fără știrea lui, ar zice psihanaliza - un Renă Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tejghele goale. Bea B. se așază pe fotoliile roșii, imitație din piele, în fața tejghelii și privește afișele și bucățile de hârtie lipite pe perete. Domnul X nu spune nici el nimic, fumează o țigară 113. Prezentul se potrivește cu dispariția patronimelor (B., X.), cu siglele indescifrabile, cu senzația de vid, cu liniștea... Definind procese fără durată, el instaurează o lume atât prezentă, la care cititorul accede în mod direct, cât și perfect străină, percepută din exterior, ruptă de situația de enunțare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cât zece bărbați obișnuiți, adică ar fi doborât zece cu arme egale și avea nevoie, el singur, de tot atâtea femei cât zece". Op. cit., p. 152. O trăsătură revelatoare: personajele narațiunilor pornografice dispun arareori de un nume complet (prenume și patronim), care le-ar insera cu precizie în spațiul social. Se mulțumesc în general cu un prenume ("Justine", "Madalena"), cu o inițială ("O"), cu numele unei fantezii motivate sexual ("Grandvit"31), o poreclă ("Lou"), ba chiar să fie desemnate printr-un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
să fie desemnate printr-un pronume ("el"): așa se face că în scenele sexuale din Le Roi des fées nu există decât doi actanți: "eul" naratorului și "ea/ele", reprezentând creaturile pe care cel dintâi și le imaginează. Se subînțelege: patronimul numește o origine, o familie, strămoșii, inserția socială; prenumele, în schimb, este legat de intimitate, individualizează fără să individualizeze, pentru că într-o colectivitate tot felul de oameni poartă același prenume. Cât despre simpla inițială, popularizată de titlul Povestea lui O
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ucenicului, și mai e prezent în „Luceafărul”, „Clujul literar și artistic”, „Actualités roumaines” ș.a. Romanul Zebrele pasc în cocotieri (1979), cartea de debut a lui V., ilustrează o specie satirică specifică paginilor din presă. Se mizează pe caricatură groasă, cu patronime străvezii, pretins caracterologice: Țănel Obraz-de-mătase, traficant de alcool, Filion Pițigoi, un soi de responsabil al întreprinderilor meșteșugărești, economistul Biștaru. Următorul roman, Locuri vacante în Pantheon (1985), continuă tribulațiile lui Țănel, „achizitor de versuri în sprijinul sarcinilor de plan concrete”, procedeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să dea de gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării în Nuntă în Cer, "Zacharias" din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate fi analizat lingvistic. În Noms et autres désignateurs dans la fiction, Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit ca o suită de expresii dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizat lingvistic. În Noms et autres désignateurs dans la fiction, Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit ca o suită de expresii dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și unic individ
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a analizei descrie tehnicile utilizate pentru a numi persoane sau locuri: poliantroponimică (mijloc de a numi personajul sau locul, într-o manieră discretă), sinecdocală (procesul de numire a personajului pentru ca numele său să reveleze un concept în general și pentru ca patronimele să reveleze numele tatălui celui care îl poartă; acest tip de nume a fost adesea utilizat ca nume de familie, "nume patronimic"), evocativă, simbolică, incantatorie etc. Tezelor Mill-Kripke, Russel-Frege le corespunde încercarea lui Marc Wilmet de a defini numele propriu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație - limită (în astfel de situații "absolut fără ieșire" personajele din Podul își spun "trebuie să existe o ieșire!"136). Patronimul lui Egor - Pașchievici - se leagă de sărbătoarea Paștilor 137 (Pasci, într-o etapă mai veche a limbii) termen din latină, pascha, -ae, transcriere a termenului grecesc pascha, la rândul său preluat din ebraică, Pesach "trecere"138. Simion Florea Marian realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
are capacitatea de "a lua metafora drept realitate"). Corespondentul peste timp al ursitei lui Egor, Christina, femeia-luceafăr care își pierde demnitatea astrală și marile înțelesuri metafizice, decăzând în condiția de strigoi 150, este Ileana din Noaptea de Sânziene, al cărei patronim, cu rezonanțe astrale, este Sideri (critica a evidențiat figurarea în roman a unei părți din biografia românească a scriitorului; acest nume aparține istoriei familiei lui Eliade, în sensul că "unchiul Mitache" fusese șoferul "colonelului Sideri", în Primul Război Mondial 151
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
d-nul Solomon, Stamate, Stere, (Vladimir) Săveanu- se află sub semnul șarpelui (a trăi sub semnul șarpelui "echivalează cu perpetuarea unei vieți părelnice, neautentice"156), de unde și necesitatea ceremonialului de invocare și de exorcizare a târâtoarei. Autorul asociază numelui Dorinei patronimul Solomon care, printr-o "interesantă evoluție semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierburile, care de ce leac era...acestea toate le-a cunoscut Solomon cu înțelepciunea sa"158. Trimiterea pe care o realizează patronimul Dorinei la solomonar și la "identitatea serpentiformă a lui Andronic", se datorează faptului că este "predestinată onomastic pentru nunta cosmică pe care o va trăi în umbra tainică a mânăstirii Căldărușani"159. Numele pământesc al protagonistului este și el marcat
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În acest sens, Matei Călinescu apelează la Dicționarul lui Candrea în care se subliniază că, până în anii 1930, sensul acesta era păstrat regional și în limbajul basmelor 213. Am putea adăuga faptul că procedeul folosit în exprimarea statutului aristocratic prin patronim, este dublat de semnificația prenumelui, Eugen, al cărui sens originar este "de neam bun, nobil", conferind celui ales o origine sacră; Eugenios se încadrează într-o largă serie de antroponime, cunoscute la multe popoare vechi, care se refereau inițial la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu ideea de transcendere a formelor populare, căutarea izvorului "din care s-a născut Miorița". Procedeul este intensificat în Noaptea de Sânziene, prin semnificația cu rezonanțe astrale a patronimului personajului feminin, Sideri. Numele propriu acționează ca "nucleu formativ" atât ca designator care dobândește semnificații în relația cu textul, cât și (din punctul de vedere al unei narațiuni care reeditează funcția mitului de a funda lumi paralele) ca mit ("fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]