121 matches
-
thema (provincia) Anatoliei, care dezertase luînd cu el cinci mii de soldați. Cele mai bune vremuri le-au cunoscut paulicienii sub conducerea ginerelui lui Karbeas, Chrysokeir, și tot atunci și-au cunoscut și sfîrșitul. La o privire superficială, bogomilii și paulicienii evidențiază puncte comune - dar Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
the Bicameral mind, Houghton Mifflin, Boston, 1976. 25. Literatura cu privire la dualismul occidental nu constituie chiar o cantitate copleșitoare. PÎnă În prezent nu există nici un studiu care să cuprindă totalitatea conexiunilor dintre curentele Antichității tîrzii (gnosticii, marcioniții, maniheenii) și cele medievale (paulicienii, bogomilii, catharii). Prima lucrare amplă asupra mișcărilor dualiste medievale Îi aparține lui Ignaz von Döllinger: Beiträge zur Sektengeschichte des Mittelalters, vol. I: Geschichte der gnostisch-manichäischen Sekten im frühen Mittelalter; vol. 2: Dokumente vornehmlich zur Geschichte der Valdensier und Katharer (1890
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
140. Aug., De haer. 38; cf. Fihrist, p. 796 Dodge. Capitolul VII Paulicianismul sau marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură sursă de informații asupra doctrinei pauliciene: Istoria folositoare, contrazicerea și răsturnarea găunoasei și deșartei erezii a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură sursă de informații asupra doctrinei pauliciene: Istoria folositoare, contrazicerea și răsturnarea găunoasei și deșartei erezii a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale paulicienilor: dualismul, docetismul și negarea transsubstanțierii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
erezii a maniheenilor numiți și paulicieni, redactată În anii 870-871 de către un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia 1; această scriere este urmată de trei Predici ale aceluiași autor, scopul lor fiind să combată cele trei teze principale ale paulicienilor: dualismul, docetismul și negarea transsubstanțierii. Predicile nu adaugă nimic semnificativ la datele furnizate deja de Istorie. Petru din Sicilia a scris el Însuși o versiune prescurtată a Istoriei sale, În anii 871-872, În majoritatea manuscriselor acesteia figurînd drept autor Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a scris o Povestire pe scurt a recentei reapariții a maniheenilor 5, bazată exclusiv pe compendiul și pe Istoria lui Petru Egumenul din Sicilia. Alte informații sînt cuprinse În cele patru Formule de abjurare, utilizate de Biserica bizantină la convertirea paulicienilor, numiți mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Istoria lui Petru Egumenul din Sicilia. Alte informații sînt cuprinse În cele patru Formule de abjurare, utilizate de Biserica bizantină la convertirea paulicienilor, numiți mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta, ci În cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de abjurare, utilizate de Biserica bizantină la convertirea paulicienilor, numiți mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta, ci În cea de apoi, și că mai este un Dumnezeu, făcătorul lumii, care are putere asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putere În lumea asta, ci În cea de apoi, și că mai este un Dumnezeu, făcătorul lumii, care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași termeni dualismul paulician, Istoria lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași termeni dualismul paulician, Istoria lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus (al cărui trup era, totuși, ceresc), „i-a mai născut și alți fii lui Iosif”; nu recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași termeni dualismul paulician, Istoria lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, după ce 1-a născut pe Isus (al cărui trup era, totuși, ceresc), „i-a mai născut și alți fii lui Iosif”; nu recunosc misterul transsubstanțierii; resping simbolul crucii, resping În totalitate Vechiul Testament, acuzîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
urmează credința ortodoxă și cultul ortodox. Compendiul le mai pune În seamă și Întovărășiri promiscue 15; În Formulele de abjurare 16, acestea se transformă pe dată În stereotipele orgii de Anul Nou cu luminile stinse, puțin plauzibile. Structura canonului neotestamentar paulician ne este descrisă de Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
catolice ale lui Petru, principele apostolilor, pe care Îl dușmănesc și Îl acoperă cu ocări și cu injurii nenumărate, cu ce gînduri În mintea lor eu nu știu17. O scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că paulicienii de mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de exegeză
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de exegeză biblică. 3. Ipoteza armeană Numele de „paulicieni”* trimite la o persoană - fondatorul sectei sau un conducător important al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de exegeză biblică. 3. Ipoteza armeană Numele de „paulicieni”* trimite la o persoană - fondatorul sectei sau un conducător important al ei - pe nume Pavel (Paul). Însă derivatul grecesc normal În acest caz ar fi paulianoi și nu paulikianoi. Și, Într-adevăr, adepții lui Pavel din Samosata, susținător al ereziei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin urmare, adepți ai vreunui Pavel demn de dispreț sau niște adepți vrednici de dispreț ai lui Pavel. Dar ai cărui Pavel? Este numai una dintre Întrebările (greșit puse) care au menținut o vreme iluzia că secta deosebit de transparentă a paulicienilor ar putea ascunde vreun mister. Paulicianismul a prezentat cîndva o mare importanță În istoria curentelor dualiste occidentale, deoarece, conform cunoscutei ipoteze difuzioniste, era singura verigă de legătură care ar fi putut explica reluarea gnosticismului de către ismailism, bogomilism și catharism. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de paulikianoi. Toate acestea, după cum a subliniat Paul Lemerle 22, se Întemeiază, din nefericire, pe o confuzie. Vom schița În continuare datele problemei, cu speranța de a putea contribui la risipirea acestei neînțelegeri. Documentele armenești Îi ignoră cu desăvîrșire pe paulicieni, Însă menționează o erezie al cărei nume se apropie, fonetic, de al acestora: payl-i-keank. Dar această sintagmă nu pare să facă referință la vreun Pavel 23. Payl Înseamnă „murdar”, iar acei payl-i-keank menționați Întîia oară În anul 55524 sînt, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și schimb de parteneri 28. Întrucît adaptările armenești ar putea foarte bine să se Întemeieze pe un joc de cuvinte care să evidențieze intenția ironică a preacucernicilor Părinți, e foarte posibil ca acei mclneut’iun să fi fost mesalieni. Oricum, paulicieni nu puteau fi, chiar dacă s-ar fi dovedit, cum crede N.G. Garsoian, payl-i-keank. Aceștia din urmă nu au nici o legătură cu mesalienii, și nici cu paulicienii, deși sînt, Într-adevăr, adepții unui „neînsemnat Pavel” - adopționistul Pavel din Samosata. Sub un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
preacucernicilor Părinți, e foarte posibil ca acei mclneut’iun să fi fost mesalieni. Oricum, paulicieni nu puteau fi, chiar dacă s-ar fi dovedit, cum crede N.G. Garsoian, payl-i-keank. Aceștia din urmă nu au nici o legătură cu mesalienii, și nici cu paulicienii, deși sînt, Într-adevăr, adepții unui „neînsemnat Pavel” - adopționistul Pavel din Samosata. Sub un alt nume, această erezie a continuat să existe multă vreme după condamnarea ei de către Ioan din Ojun. La Începutul secolului al XI-lea, Grigore Magistros, guvernator
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o copie manuscrisă datînd din 1782 a unei scrieri vechi numite Cheia adevărului. Analiza acestui text demonstrează fără să mai lase vreo Îndoială că acești t’ondrakeci erau adopționiști și totodată infirmă cu desăvîrșire posibilitatea ca ei să fi fost paulicieni. Ei credeau că Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, că nașterea lui nu a fost virginală și nici concepțiunea lui imaculată, și că Dumnezeu l-ar fi adoptat drept Fiu al său la vîrsta de treizeci de ani, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limpede: credincioșii payl-i-keank, adepții disprețuitului Pavel din Samosata, nu au nici o legătură cu „pavlichienii” bizantini, „adepții vrednici de dispreț ai lui Pavel”. Căci acest din urmă Pavel nu este altcineva decît Însuși Apostolul Pavel, cel venerat de Marcion și de paulicieni (vezi supra, capitolul 1). Orice alte speculații cu privire la evoluția paulicienilor, Întemeiate pe falsa premisă că, la un moment dat, aceștia s-ar fi identificat cu cei numiți payl-i-keank, trebuie respinse ca nefondate 30. Fapt evident În acest climat, atît adopționiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nici o legătură cu „pavlichienii” bizantini, „adepții vrednici de dispreț ai lui Pavel”. Căci acest din urmă Pavel nu este altcineva decît Însuși Apostolul Pavel, cel venerat de Marcion și de paulicieni (vezi supra, capitolul 1). Orice alte speculații cu privire la evoluția paulicienilor, Întemeiate pe falsa premisă că, la un moment dat, aceștia s-ar fi identificat cu cei numiți payl-i-keank, trebuie respinse ca nefondate 30. Fapt evident În acest climat, atît adopționiștii cît și paulicienii dualiști au trăsături comune, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]