144 matches
-
mai îmbătrânită și aici beneficiază de veniturile aduse de activitățile portuare ale Constanței și Mangaliei și, în mai mică măsură ca altădată, de turismul din stațiunile de pe litoral. Aici se vede ceea ce constata mai recent un francez, și anume că "pauperizarea, corelat inevitabil al îmbogățirii, justifică și legitimează sărăcia celor săraci, bogăția celor bogați, rarefierea bogaților și, în același timp, creșterea numărului celor săraci, apoi sporirea bogăției celor bogați, concomitentă cu aceea a sărăcirii celor săraci". (5, vol. 5, pp. 12-13
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
județ o duce cât se poate de greu”. În acest punct, se impun câteva comentarii care vor scoate la iveală demagogia de care se îmbolnăviseră comuniștii acelor vremuri. Nici într-un raport de activitate nu am găsit altă cauză a pauperizării accentuate a populației, decât „manevrele” reacțiunii și, mai nou, a marii negustorimi. Toți corifeii bolșevici „uitau” de milioanele de tone de alimente ce luau drumul URSS-ului în contul despăgubirilor de război, dar și de faptul că incompetenții de la București
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
rasiale, războiul din Vietnam și marea ofensivă a lui Fidel Castro în Cuba. În 1961 apare o mișcare studențească ce luptă pentru o societate democratică Students for a Democratic Society SDS, cu idei generoase și un program ambiguu: lupta împotriva pauperizării și pentru "dreptate socială". Strategia lor era bazată pe o contestare non-violentă și pe informarea poporului asupra drepturilor sale, activînd în cartierele mărginașe, într-o bună tradiție a romantismului muncitoresc și populist a întregului tineret universitar începînd de la 1830 încoace
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
să se situeze împotriva curentului politic liberal. Să nu uităm că cea mai fecundă perioadă publicistică a lui Eminescu coincide cu lunga guvernare liberală (1876-1888), iar problema socio-politică a momentului o constituie țărănimea, aflată realmente într-o avansată stare de pauperizare și analfabetism. Apoi, lipsa unei clase de mijloc autohtone crease o situație atipică: una dintre forme Constituția de la 1866 al cărei text stipula drepturi, privilegii și obligații pentru o burghezie română cvasiabsentă, lipsită de fond, situație pe care Eminescu nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Sulzer; acesta remarcă faptul că fiecare casă de țăran avea patru până la zece porci, pe lângă vreo 20 de păsări. Este limpede că se face referire la gospodăriile răzeșilor, în care s-a păstrat ceva din bogăția străvechii obști sătești, dar pauperizarea țărănimii în general a fost oricum mult mai accentuată în prima parte a secolului al XIX-lea. Un reper esențial pentru acest fenomen este războiul ruso-turc (1806-1812), în urma căruia turcii au pierdut monopolul asupra cerealelor românești. Grâul nostru devenind liber
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și în promovarea regulilor de calitate în comercializarea acestora. Dincolo de abordările doctrinare socialiste referitoare la cooperație, care vedeau în mișcarea cooperatistă o cale de propășire, de ridicare a clasei muncitoare tot mai oropsite și mai sărace și care considerau că pauperizarea crescândă a muncitorilor a fost factorul principal care a condus la apariția ideii cooperatiste, se detașează o serie de factori obiectivi, de natură economică, care au determinat apariția și extinderea mișcării cooperatiste în agricultură. Apariția ideii de a desfășura în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
nr. 18 /1991. Aceste efecte nefaste sunt ilustrate în mod sugestiv prin spusele următoare: "Deposedându-i pe țărani de pământ și de principalele mijloace de producție și reunindu-i sub o comandă unică, gospodăria colectivă a însemnat în fapt o pauperizare totală a acestora. Totodată, s-a diminuat până la anulare sentimentul de proprietar, inițiativa privată și interesul pentru munca agricolă."76 Scurgerea timpului nu a reușit să ucidă sentimentul de proprietar și dragostea de pământ a țăranului român (în principal a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
globalizată economic nu sunt în stare să gândească și să ofere națiunilor lor o strategie-răspuns la constrângerile externe și de supraviețuire. În cazul concret al României, efectele economice consecutive tranziției la economia de piață au fost excesiv de severe, conducând la pauperizarea majorității populației. Dacă înainte de revoluția din 1989 România avea export semnificativ, inclusiv în țările occidentale avansate (SUA, Germania, Canada, Italia etc.) constând din produse metalurgice, ciment, sticlă, aluminiu, confecții, mașini unelte, tractoare, autovehicule, mobilă etc., după 1989 aceste piețe s-
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
a desfășurat o serie de argumente filosofice și economice pentru a critica societatea capitalistă a vremii sale. Aceasta era acuzată de existența repetatelor crize economice, cauzate de contradicțiile pe care le presupunea, și al căror efect principal era dat de pauperizarea proletariatului. Cei care dețin mijloacele de producție, membri ai clasei burgheze, exploatează muncitorul, nepermițându-i să se folosească de prousele muncii lui. Ca atare, din cauza însușirii plusvalorii care rezultă din munca proletarilor de către capitaliști, în această societate este prezentă o
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politică, reprezentată tocmai de ideologie. Marx consideră însă că acest tip de societate se va dezintegra, din cauza contradicțiilor de care este măcinată (cea mai evidentă fiind aceea că nu aceia care muncesc sunt și cei care se îmbogățesc). Motivați de pauperizarea excesivă, muncitorii se vor uni, devenind sensibili la apartenența la clasa lor (ajungând, astfel, la conștiința de clasă). Odată ce se întâmplă acest lucru, ei vor contesta puterea existentă (prin greve, marșuri, boicoturi etc) urmărind dobândirea puterii politice, ceea ce va duce
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ultim al evoluției societății umane, cel al comunimului, va determina dispariția statului. Aceste idei cuprind chintesența socialismului revoluționar marxist, care propune un proces radical de transformare socială, un proces evolutiv și redat, rezumativ, în șapte trepte: 1. crize economice; 2. pauperizarea proletariatului; 3. conștiința revoluționară de clasă; 4. dobândirea puterii de stat; 5. dictatura proletariatului; 6. instaurarea societății comuniste; 7. dispariția statului. În societatea comunistă, scopul ultim al socialismului marxist, producția va fi planificată, muncitorii nu vor mai fi nevoiți să
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Eminescu Îl deplânge cu atâta durere. Măsurile de ordin economic erau cele mai dezastruoase pentru că afectau direct starea și posibilitățile materiale ale populației. Pierderea proprietății și În egală măsură a mijloacelor de producție, Înstrăinarea avuției naționale, toate au condus la pauperizarea populației transformând-o În forță de muncă eftină și Împinsă treptat la periferia vieții sociale, politice și culturale. Dincolo de Înstrăinarea continuă a industriei, comerțului și finanțelor, nici proprietatea agricolă nu a rămas neatinsă. Sistemul vânzărilor și mai ales a arendărilor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pictori, savanți, meșteșugari, poeți, țărani, ingineri - plasați la bazele unei viitoare „Republici întreprinzătoare” Termenul „proletariat” nu apare decât în 1832, în Revista enciclopedică a socialistului Pierre Leroux. în curând comun socialiștilor și comuniștilor, el descrie pe atunci o situație de pauperizare și de deposedare a producătorilor lipsiți de potențialitatea vreunui viitor. Acesta este sensul reținut de comunismul Etinne Cabet când, în 1847, el îi chemă pe muncitori să creeze în America niște colonii de unde ar urma să dispară „proletarii lipsiți de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prerogativele nașterii. Egalitarismul comunist rezidă în refuzul oricărei diferențe de condiție: „Comunitatea nu cunoaște decât egali” (Dezamy, 1842). Pentru a depăși economia de partaj proprie comunismului ancestral și a propovădui societatea dezalienată, Marx* se sprijină pe „egalitatea proletară”, născută din pauperizarea producătorilor industriali și din condiția comună a exploataților. Legată de progresul industrial, aceasta alimentează promisiunea unei societăți a abundenței în care inegalitățile naturale, fizice și intelectuale s-ar șterge în sfârșit. De aceea, după abolirea proprietății, a claselor și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i, frământat de contradicții interne; el „își sapă cu sila propriu-i mormânt”. în Capitalul, Marx enumeră „legile” care subminează acest mod de producție și îi grăbesc sfârșitul: legea concentrării monopoliste a economiei, legea tendinței descrescătoare a ratei profitului, legea pauperizării absolute a clasei muncitoare*. Ultima e decisivă: capitalismul „își produce proprii săi gropari”; într-adevăr, proletariatul, „negare vie” a burgheziei, e singura clasă care, date fiind sărăcia ei absolută și creșterea ei numerică, este destinată să rupă lanțurile și să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care să definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui Engels, critică teza pauperizării clasei muncitoare* și pe cea a recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuși, în 1914, SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri și fiind structurat într-o formidabilă rețea de sindicate*, cooperative
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ființă socială, pentru a se impune treptat cu „socialism”, luat ca o știință a societății, alipită unui plan de reorganizare globală a acesteia. De la sfârșitul anilor 1830, „socialismul” desemnează în mod curent o doctrină ce vizează rezolvarea „chestiunii sociale” datorate pauperizării masive a clasei muncitoare*, provocată de revoluția industrială. Socialismul alege calea „solidarității” și reformei, ceea ce îl deosebește de „colectivism” și de „comunism*”. Marx, între socialism și comunism în Manifestul Partidului Comunist din 1848, Marx îi definește socialismului trei accepțiuni: „socialismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de perestroika („reconstrucție”) și duc la reapariția penuriei, antrenând dezvoltarea pieței negre. începând din 1990, prețurile escaladează. La 1 aprilie 1991, guvernul crește prețul călătoriei cu metroul și al pâinii, rămase neschimbate din 1945, respectiv 1954. Problemele economice și sociale, pauperizarea, apariția oficială a șomajului - potrivit Organizației Mondiale a șomajului, în 1990, URSS număra între 2 și 2,5 milioane de persoane „fără ocupație” -, contestările sociale - 10 milioane de zile de grevă în 1990 - contribuie la căderea lui Gorbaciov și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și la calfele lor sau la burghezi și la proletari, luptele și antagonismele dintre „opresori” și „oprimați” alcătuiesc trama relațiilor sociale și constituie motorul istoriei, un fel de primum mobile ce corespunde unei structuri de „joc cu rezultat general nul” (pauperizarea maselor fiind contrapartida exactă a Îmbogățirii unei minorități de privilegiați). Dacă pentru Karl Marx primează o logică a confruntărilor, alți autori, asemenea lui Alexis de Tocqueville, vorbesc, dimpotrivă, referindu-se la experiența americană, despre o mișcare „presantă și irezistibilă” Înspre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ele de neglijat și pot produce efecte contrare celor urmărite, iar rezultatele ă În plus ă nu sunt decât rareori garantate. Dincolo de confruntările dintre experți sau de disputele ideologice, suntem obligați să recunoaștem că recrudescența fenomenelor de precaritate și de pauperizare riscă să ducă, pe termen mai scurt sau mai lung, la tensiuni din ce În ce mai accentuate (să ne gândim la riscurile de „excludere”, de „anomie” sau de „dezafiliere”). Și aceasta cu atât mai mult cu cât ă așa cum au remarcat Philippe Bénéton
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interpretare a fost deja realizată pentru cititorul romanului, în comparație cu spectatorul (dar, într-un fel, "prea mult efort” s-a depus, creînd o „supraîncărcare” propozițională). Sărăcia propozițională a filmului, în comparație cu romanul, e discutată de Chatman, care vorbește de o "pauperizare verbală”: „Filmele ne dau plenitudine fără specificitate. Ofertele sale descriptive sînt bogate și totodată sărace din punct de vedere verbal” (Chatman, 1990:39). k. Această ultimă idee se află în legătură cu interpretarea personajului. Fie propoziția "Emma Woodhouse este, în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
2001 - decembrie 2010. Sunt prezentate criteriile de selecție precum și rezultatele studiilor statistice. Se remarcă necesitatea rezolvării chirurgicale a acestor afecțiuni, cu precădere la bărbații de vârstă activă din mediile defavorizate, cu diverse metehne ce favorizează cronicizarea tuberculozei - fumat, alcoolism, șomaj, pauperizarea societății. Pe lângă cele 151 de cazuri studiate cu minuțiozitate, autorii prezintă, spre exemplificarea indicațiilor individualizate ale diferitelor procedee de soluționare a cavităților reziduale pleurale, precum și a situației endemiei tuberculoase din România, o evoluție tehnică spre o „diversificare individualizată a procedeului
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
sistemului politic și a electoratului; (c) miopia clasei politice; (d) absența condițiilor sociale necesare unei bune funcționări a democrației; (e) rolul milițiilor și al minorităților active; (f) consecințele catastrofei financiare din 1929, mai cu seamă ale șomajului masiv și ale pauperizării clasei mijlocii prin inflație; (g) sistemul hiper-prezidențial al Republicii de la Weimar; (h) sistemul electoral bazat pe reprezentarea proporțională, care a condus la o fragmentare a corpului electoral. Se cuvine, de bună seamă, să distingem între factori prezenți pretutindeni și factori
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
trădează și pe sine însuși, întorcând spatele lumii, naturii, luminii din lucruri și din lume, alegând soluția sinuciderii incriminate de Biblie, ceea ce s-ar traduce la scara întregii omeniri prin: minciună, duplicitate, fariseism, impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie pustiitoare, pauperizarea spirituală a existenței până la suprema opacitate a materiei brute. Distrugând natura și obturând comunicarea cu Dumnezeu, omul se condamnă pe sine la pieire. Ceea ce autorul numește "postmodernismul înalt" este de fapt o "anticameră" a transmodernismului pe care Theodor Codreanu încearcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
funcționarii din serviciile centrale și exterioare au însumat circa 13.400 de persoane, dintre care Direcția Poliției de Siguranță a însumat 2615 funcționari. Aceștia erau împărțiți în următoarele structuri și aveau următoarele specializări: Degradarea stării materiale la nivelul societății și pauperizarea unor largi categorii sociale a avut drept consecință o erupție a infracționalității, la care organele de ordine și siguranță nu au putut reacționa, cel puțin în prima fază, rapid și eficient. De aceea, la 12 februarie 1931, Victor Cădere, secretar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]