101 matches
-
cercetărilor anterioare. Pentru o viziune de ansamblu, redăm într-un tabel recapitulativ caracteristicile principalelor paradigme și modele ale comunicării de masă: Modele Principii de bază Relația media-indivizi Efectele media pe termen scurt Stimul-răspuns Stimuli puternici, media producând reacții de tip pavlovian în rândul audienței Legătură de influență directă și puternică Pot provoca sau modifica comportamente Fluxul comunicării în două trepte Influența media se exercită în două etape Influență filtrată de grupul de apartenență sau de liderii de opinie Efect de întărire
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
încrederea. (Ochii lor uriași, albi, începuseră să mă eticheteze drept un „Mister Charlie“. Trebuia să mă străduiesc ca să le arăt dorința mea aproape nebunească de a-i ajuta.) Era evident că expunerea continuă la muzică le crease o reacție aproape pavloviană la zgomot, o reacție pe care ei ar fi numit-o plăcere. Cum petrecusem nenumărate ore din viața mea privindu-i la televizor pe nenorociții aceia de copii dansând în ritmul unei astfel de muzici, cunoșteam spasmul fizic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu trebuie să rămână o poveste cantonată în spațiul catolic. Așa cum voi încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot întinde și asupra ortodoxiei, dacă aceasta va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, în ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atâta-ți spun, dacă vrei să ai pe deget un inel cu piatră prețioasă, nu te muta cu Connor. Își aruncă scurt, pavlovian, privirea asupra fotografiei de pe șemineu, cu ea și prințul William, la un meci polo de binefacere. — Încă mai visezi să intri În familia regală ? zice Lissy. Nu mai știu, cu câți ani e mai mic ca tine ? — Termină cu prostiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înspre ungherele întunecate ale cârciumii, sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când mi-am reluat drumul meu intuitiv spre casa lui Sevgin, la răsărit cerul începea să se rumenească - cum se luminează în septembrie încă devreme. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei decapotabile din South Central. — Claire?! a lătrat ea. — Sunt aici, Vivian, am spus, apăsând butonul. — Lulu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doar ca să aibă confirmări de la un „specialist”. În plus, ca orice persoană publică de la noi, se con sidera obligată să dea glas unei nemulțumiri, iar eu trebuia să-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost mai puțin explorat în comparație cu celelalte senzații, în primul rând deoarece receptorii interni sunt greu accesibili unei stimulări directe. Perspective importante pentru cercetarea obiectivă a senzațiilor interne a deschis I.P. Pavlov cu metoda reflexelor condiționate. Cercetările efectuate de școala pavloviană au demonstrat că analizatorii interni răspund la excitații mecanice, chimice, termice, algice și că scoarța cerebrală analizează și diferențiază cu destulă precizie semnale care vin din mediul intern. Alte experimente au arătat posibilitatea conectării excitațiilor care vin de la organele interne
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
aceea că experimentatorul trebuie să prevină clipirea spontană a subiectului. Pentru aceasta i se poate da subiectului o anumită sarcină. Reflexul psihogalvanic (electrodermal) Stimulul necondiționat cel mai frecvent utilizat este șocul electric. Stimulul condiționat este lumina sau sunetul. Conform metodei pavloviene se asociază de 10-20 de ori stimulul neutru cu stimulul necondiționat. Stimulul condiționat va ajunge să producă o reacție electrodermală similară cu cea produsă de șocul electric. Conducția electrică a pielii este în funcție de activitatea glandelor sudoripare; prin activarea adecvată a
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
adecvată procesului de comunicare umană. Se uită că Shannon se gîndea în principal la transmiterea și la obținerea semnalelor electronice"39. Behaviorismul "uita" această "nuanță": Humphrey, F.H. Allport, Holt, mai tîrziu Hull, cu sau fără intenție, se înscriu în schema pavloviană a declicului care provoacă o reacție, determinîndu-ne să considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod excelent teza victimizării destinatarului 40. Mai tîrziu, modelul se nuanțează. Între stimul (S) și răspuns (R) intervin filtre: societatea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
că virtualii destinatari ai comunicării comerciale rețin cu precădere informațiile care consolidează atitudini, opțiuni prealabile. Analizînd diacronia publicității în funcție de mecanismele sale persuasive, Cathelat și Cadet au decelat: i) era primară a publicității corespunzînd difuzării informației prin repetiție (condiționare de tip pavlovian, "matraquage"); ii) era secundară a publicității determinată de emergența noului, de presiunea grupului cumpărarea ca supunere la imperativele grupului sau acordul între ceea ce vrei să fii, să pari și ceea ce poți dobîndi (identificarea esență/aparență/achiziție materială); iii) era terțiară
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
anxiety", în Psychology and Aging, 7, 1992, pp. 419-424. Segraves, R.T., "Multiple-phase sexual dysfunction", în Journal of Sex Education And Therapy, 17, 1991, pp. 153-156. Seligman, M.E.P. & Binik, Y.M., "The safety signal hypothesis", în H. Davis& H. Hurwitz (eds.), Pavlovian operant interactions, Erlbau, Hillsdale, NJ, 1977. Sen A., Laboratorul de psihologie clinică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Slaikeu, K. A., Crisis intervention: A handbook for practice and research, ediția a II-a Allyn & Bacon, Boston, 1990. Sigelman, K.C., Saffer
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ehlers, "A 1-year prospective study of panic attacks: Clinical course and factors associated with maintenance", în Journal of Abnormal Psychology, 104, 1995, pp. 164-172. 240 M.E.P. Seligman & Y.M. Binik, "The safety signal hypothesis", în H. Davis& H. Hurwitz (eds.), Pavlovian operant interactions, Hillsdale, NJ: Erlbaum, 1977. 241 R.J. McNally, Panic disorder: A critical analysis, Guilford, New York, 1994. 242 M.M. Carter, S.D. Hollon, R.S. Carson & R.C. Shelton, "Effects of a safe person on induced distress following a biological challenge in panic
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anxiety-based disorders (Their usefulness and limitations)", în A.H. Tuma, J. Maser (ed.), Anxiety and the Anxiety Disorders, Erlbaum, Hillsdale NJ, 1985, pp. 199-244. 265 M.E.P. Seligman & Y.M. Binik, "The safety signal hypothesis", în H. Davis & H. Hurwitz (eds.), Pavlovian operant interactions, Erlbaum, Hillsdale, NJ, 1977. 266 A.J. Fyer, S. Mannuzza, M.S. Gallops & L.Y. Martin, "Familial transmission of simple phobias and fears: A preliminary report", în Archives of General Psychiatry, 47, 1990, pp. 252-256. 267 A.J. Fyer
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu, de tip stimul-răspuns. Acest model este adaptat în special studiului fenomenelor viscerale. El este mai puțin adaptat în ceea ce privește studiul funcțiilor de relație, care depind de sistemul muscular striat. Modelul pavlovian rămâne cel mai utilizat în studiul reacțiilor emoționale, adică a reacțiilor psihosomatice în sens larg. Rolul limbajului și al eredității Pavlov a completat, ulterior, modelul său construind o vastă teorie privind funcționarea sistemului nervos superior fondată pe ceea ce el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fondate pe echilibrul dintre excitație și inhibiție. Trebuie să vedem în această tipologie, reluată de către Teplov și prelungită de Eysenck, prima tentativă de a atribui eredității rolul care îi revine în procesul de învățare. Nu vom putea disocia de modelul pavlovian studiile pe care autorul le-a consacrat nevrozei experimentale. Acest comportament, care trădează o dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate ce oferă persoanei care face experimentul o modalitate remarcabilă de a investiga procesele nervoase superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o dublă polaritate: nevrozism/stabilitate și introversie/extraversie. Un grad înalt de nevrozism îl caracterizează pe individul care reacționează violent și prelungit la situații stresante de slabă intensitate. Conceptele de introversie și extraversie sunt, la Eysenck, foarte apropiate de conceptele pavloviene de inhibiție și excitație. Astfel, extravertitul se condiționează lent și cu dificultate, rezistă greu la monotonie și stingerea răspunsului se instalează la acesta mai repede decât la introvertit Eysenck își completează ulterior modelul, introducând o a treia dimensiune bipolară: psihoticism
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au încercat să reintegreze variabila intermediară, - organismul - în ecuația formată din stimul și răspuns. Doar Skinner, fără a nega importanța variabilelor interne, a rămas mai aproape de opiniile fundamentale ale lui Watson. Totuși, dacă acesta își dezvoltă teoria sa utilizând conceptele pavloviene, pe care le considera ca fiind una dintre verigile indispensabile elaborării sale teoretice, Skinner și-a bazat analiza sa experimentală a comportamentului pe legea efectului a cărui autor este Thorndike. Skinner va operaționaliza această lege înlocuind termenii subiectivi de „recompensă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ele se desfășoară câteodată în sinergie cu experiențele precedente, câteodată în opoziție declarată față de acestea. S-a constatat că experiențele primului val se bazează pe două principii de bază: - realizarea unui examinări științifice a problemelor de sănătate bazată pe legile pavloviene și cele ale behaviorismului; - dezvoltarea unor tehnici de tratament pornind de la cercetări structurate și validate empiric. Acestea sunt principiile pe care le întâlnim în definițiile terapiilor comportamentale la Eysenck și Yates. Skinner și Bandura Dacă practica clinică s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între căile de acces senzoriale și memorie, pe de o parte, și generatorii reacțiilor de teamă, pe de altă parte, amigdala reprezintă, în prezent, o țintă favorită a cercetării. Modelul comportamental Goldstein și Chambless propun un model de condiționare interoceptiv pavlovian. Senzațiile corporale, pe care persoana le percepe în momentul în care aceasta declanșează un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin existența unor prejudicii provocate care, totuși, sunt adesea asociate acestuia. Terapia comportamentală a dependențelor alcoolice privește deci, exclusiv, pe consumatorii din această ultimă categorie. Istoria terapiilor comportamentale și cognitive a dependențelor alcoolice Condiționarea răspunsului Condiționarea răspunsului este condiționarea clasică, pavloviană. Pornind de la acest model s-au dezvoltat tehnici terapeutice, cum ar fi metodele aversive, metodele de extincție și desensibilizarea sistematică a lui Wolpe. Metodele aversive au drept scop crearea unei reacții de aversiune (în general vomismentul) legată de alcool (vederea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
taumaturg, Făcătorul de minuni și Omul-Providență. În acest mod, individul este de-responsabilizat "de sus", "scutit" de a mai gândi noi forme de organizări sociale. Atât timp cât au stăpâni, oamenii nu vor învăța să gândească, fiind în situația minoră a câinilor pavlovieni. Gândirea e periculoasă! Ea poate trece dincolo de intelectualii-simboluri, de spiritul lor sacrosant și dogmatic, ceea ce-l pune pe respectivul gânditor într-o situație ingrată. Intelectualii moderni, îndeosebi cei români, au spiritul unor faraoni intangibili și nemuritori. Evident că acest "spirit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-și folosească inteligența și aptitudinile pentru a se organiza într-o formă independentă de conducere. Cu alte cuvinte, reprezentarea omului de către om și idolatria modernă intelectualo-politică de simboluri și "reprezentanți" înseamnă chiar moartea omului prin el însuși. Toată această structură pavloviană a politicii și istoriei moderne (a reprezentării prin reprezentări/reprezentanți), ucisă de către propriul ei regim de funcționare (guvernare-opoziție) în secolul XX, își găsește finitudinea și inadecvarea social-politică în lumea secolului XXI. Vremea liderilor și a reprezentanților pentru ceilalți și, mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în ce măsură raporturile normal-anormal au fost stabilite în funcție de incapacitatea unui individ sau a unui grup uman de a se conforma unei norme 105, așa cum spunea Foucault. Fără doar și poate, normele (social-politice) au funcții prescriptive și, implicit, formative, funcții de câini pavlovieni, însă nu văd o problemă numai printr-o respingere a normelor. Din secolul al XIX-lea, anormalul este din ce în ce mai intens legat de patologic, de boală psihică, ceea ce nu era posibil în secolele XVII-XVIII, pentru că "funcția Psi" nu era formată, era
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]