166 matches
-
al II-lea, în care se prevedea: teritoriul din zona Sibiului nu putea fi înstrăinat prin danii, iar dacă cineva intenționa să aibă aici o moșie, sașii aveau dreptul să protesteze; sașii aveau dreptul de a folosi “pădurea românilor și pecenegilor” împreună cu aceștia; aveau libertatea de a se organiza social, juridic și religios; aveau dreptul de a practica meșteșugurile și comerțul; cavalerii teutoni: au fost acceptați în Transilvania în 1211 de către regele Andrei al II-lea, din două motive: apărarea părții
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă“), Blèșubéș (< săs. bleschbesch, „pădurea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă“), Blèșubéș (< săs. bleschbesch, „pădurea romînilor“), Fuslaiher (< săs. Fuslehar, „găurile vulpii“); de schei (bulgari ulterior asimilați): Grobiște (< bg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre ferat toponime „traduse“: Küküllő, respectiv Kokel - pentru Tîrnava, Gyula, Fehérvár, respectiv Stuhl Weissenburg - pentru Belgrad (de menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii este confirmată de traducerea unor toponime romînești (Valea Seacă-Sohodol, Repedea- Bistrița, Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna, Berzovis-Bîrzava, Marisius- Mureș, Alutus-Olt). Interesant este că numele unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponim este frecvent în toponimia romînească. Pornind de la cea mai veche atestare a Brașovului, P. Binder crede că s-ar putea face o corelație formală cu numele vechi al rîului din apropiere, Barasu, Boroșu, Brassou (actualmente Ghimbav), dovedit de origine pecenegă. Alte ipoteze, nesusținute de analize riguroase, derivă urmele Brașovului din: sl. brŏs < broșt, „roibă“ (plantă colorată în roșu); magh. boros -jő, „valea borcutului“ „valea borvizului“; brad (+ -iș) > brădis (+ -ăn) > brădișău (-ău > -ov) > Brădișov > (printr-o evoluție neexplicată) > Brașov; i.e. *bharos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Joasă a Prutului (rezervație naturală), Lunca Joasă a Prutului Inferior (parc natural), Șesul Prutului. Numele este atestat de Herodot sub forma Pórata, folosită de localnicii sciți, și Piretós, folosită de greci. Ulterior apar în documente variantele Brutos și Burát (formă pecenegă). Herodot însuși spune că numele este dat de sciți, varianta grecească fiind o adaptare la sistemul fonetic și morfologic al limbii lor. Baza iraniană (sciții erau înrudiți cu iranienii) propusă printre primele este Par auta(h), „bogat în ape“ (< păr
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sciți, varianta grecească fiind o adaptare la sistemul fonetic și morfologic al limbii lor. Baza iraniană (sciții erau înrudiți cu iranienii) propusă printre primele este Par auta(h), „bogat în ape“ (< păr „bogat“ + aoda, înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Comăna de Sus (magh. Felső Komána), Cumănești, Coman, Comanul, Comana, Comanca, Comani, Comăneanca, Comănița, Comăneasa, Comănești, Comănița, Caracal (< Kara, „negru“ și kala, „cetate“). Pecenegii sunt și ei reprezentați în numele de locuri (Peceneaga, Pecinegul, Peceneagul, Pecenevra, Pecenișca, Tălmaciu (numele unui trib peceneg, tolmač), Uzul, Uza (numele unui alt trib), și, probabil, Brașov (< Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak), Bărăgan (baragan, boragan „furtună, viscol“, din sintagma „ținut bîntuit de furtuni, viscole“), Fălciu (< filiqči, „luntraș“), Argeș (argiș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transmis și celorlalte limbi romanice). Și acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această origine. Lucrul acesta dovedește faptul că românii au avut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
stăpînitoare. În acest sens, se cuvine amintit și amănuntul important că o parte a boierimii românești era, la început, de origine cumană: chiar numele Basarab(ă) are această origine. Alături de acest nume, pot fi menționate nume de locuri de origine pecenegă, ca Peceneaga sau Beșineu. Una dintre dificultățile etimologice în stabilirea originii cuvintelor din această categorie este distingerea lor de cele turcești. Sursele de cunoaștere a limbilor pecenegă și cumană sunt foarte reduse; pecenega este cunoscută prin câteva nume proprii, iar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fi menționate nume de locuri de origine pecenegă, ca Peceneaga sau Beșineu. Una dintre dificultățile etimologice în stabilirea originii cuvintelor din această categorie este distingerea lor de cele turcești. Sursele de cunoaștere a limbilor pecenegă și cumană sunt foarte reduse; pecenega este cunoscută prin câteva nume proprii, iar cumana, mai ales printr-un text mai amplu, Codex Cumanicus, o culegere de texte religioase traduse din latină, care datează din 1330. Cea mai mare dificultate constă însă în faptul că limba cumană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și cultivau mei și grâu. Cam atât se știe... Din cauza acestei sărăcii informaționale, afirmația „tracistă“ a domnului Roman ni se pare greu de susținut, căci elementele străvechi ale „marii bucătării țărănești“ ar putea la fel de bine avea o măduvă cumană ori pecenegă. Realitatea este că aceste elemente descind direct dintr-un soi de „bucătărie“ a neoliticului, comună tuturor popoarelor și, de aceea, nerevendicabilă de către patrimoniul culinar al vreunuia dintre acestea. Care ar fi bucatele cu „măduvă tracică“ pomenite de Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
păcălească pe asediatori. Au îngropat în pământ două butoaie, într-unul punând un amestec de miere și apă, iar în celălalt, un amestec de orz măcinat și de apă. După câteva zile, au chemat în oraș câțiva comandanți de oaste pecenegi, cărora le-au spus că nu are rost să mai asedieze orașul, căci lor, locuitorilor săi, pământul le dăruiește de-ale gurii din belșug și astfel pot rezista oricât. Acestea fiind zise, i-au servit din butoaiele ascunse în cele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Din 60 000 de ruși nu mai rămăsese în Dorystolum decât 22 000 cu viață. Acestora Cimisces le dădu provizii îndestule. {EminescuOpX 40} Dar abia trecură Dunărea spre a se întoarce în țară și locuitorii de dincoace, mai cu seamă pecenegii nomazi, năvăliră asupra lor si-i uciseră împreună cu ducele lor Svetoslav. Din suta de mii, cu câți venise întîi Svetoslav, prea puțini își revăzură patria. Deci în veacul al X-lea, și anume între anii 907 - 970, rușii au încercat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Crișan Mahmudia Maliuc Murighiol Nufaru Pardina Sfîntu Gheorghe Valea Nucarilor 5. Circumscripția electorală nr. 5 Frecatei Comunele: Frecatei Hamcearca Izvoarele Mihail Kogălniceanu Nalbant Niculitel Sarichioi Somova 6. Circumscripția electorală nr. 6 Topolog Comunele: Casimcea Ciucurova Cerna Daeni Dorobanțu Horia Ostrov Peceneaga Topolog Turcoaia JUDEȚUL VASLUI 10 circumscripții electorale 1. Circumscripția electorală nr. 1 Vaslui Orașul Vaslui Comunele: Bălțeni Laza Poenesti Ștefan cel Mare Zapodeni 2. Circumscripția electorală nr. 2 Bîrlad Municipiul Bîrlad 3. Circumscripția electorală nr. 3 Negrești Orașul Negrești Comunele
DECRET nr. 1.213 din 29 decembrie 1968 privind delimitarea, numerotarea şi denumirea circumscriptiilor electorale pentru alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţionala. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132404_a_133733]
-
altaica și a limbii ainu280 (vezi notele la p. 181). 6.5.2.1. Grupul turcic 40 de limbi (Ethnologue) și aproximativ 200 de milioane de vorbitori. Lars Johanson 281 împarte limbile turcice în șase ramuri: 1. Ramură sud-vestică (oguz): - pecenega (limba moartă) - otomană sau turcă veche (limba moartă) - turcă (osmanli) 60 mîl. în Turcia și Cipru - găgăuza (200.000 de vorbitori - turci creștinați - în Moldova și Ucraina) - azera sau azerbaijana (22 mîl. în Iran și Azerbaidjan) - turkmena (4 mîl. în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
l subiectului nul (pro-DROP) 56, 92, ~ tehnicii de sinteză 59, ~l SVO 56 parole 28, 64, 379 paștu (afghana) 152, 292, 317 pasiv 56, 205, anti~ 56, 307 patrie primitivă 15, 141, 148, 161, 164, 167, 169, 179, 189, 194 pecenega 181 pedi (sepedi) 292, 317 permian 179, 277, 278, 312 persana 135, 136, 137, 146, 240, 241, 242, 245, 255, 268, 274, 276, 291, 292, 306, 312, ~ medie (parsik, parta, persana sasanidă) 152, 292, 307, ~ modernă (neopersană, dări, farsi) 100
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
să încheie pacea cu Bizanțul. Supărat de acest atac în spatele oastei sale, țarul Simeon (893-927), în dorința lui de răzbunare, trece în anul 896 Dunărea, Nistrul și Bugul și le distruge așezările întâlnite în cale, tocmai în momentul în care pecenegii îi atacau dinspre răsărit. Prins între două focuri, Arpad părăsi complet regiunea Atelkuz și se îndreptă pe la Kiev, spre Poarta Rusiei, numită și Vereszke, din munții Beschizi, și plecă spre Panonia, pe care o și ocupă. Curățind regiunea Atelkuz de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon, fiind în imediată vecinătate cu Bulgaria. Șefii acestor triburi se numeau gylas. Triburile pecenege rămase în stepele Mării Negre asediază Kievul, în anul 968, care scapă de cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de curierii trimiși de mama sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de Isaccea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
orașului Alba Iulia distruse, iar căpetenia lui, care purta numele de Gylas, cu soția, doi copii și tezaurul, duși în captivitate în Ungaria. Învingătorii au impus în locul lui Gylas pe Zultan. Nu mult după aceste evenimente, izbucnind certuri între triburile pecenege de pe stânga Dunării, în anul 1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în răscoala
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
soția, doi copii și tezaurul, duși în captivitate în Ungaria. Învingătorii au impus în locul lui Gylas pe Zultan. Nu mult după aceste evenimente, izbucnind certuri între triburile pecenege de pe stânga Dunării, în anul 1021, șaizeci de familii ale unor șefi pecenegi din Țara Românească au trecut munții și i s-au închinat „cu toate averile lor, stabilindu-se în Panonia”. Neînțelegerile au continuat și au culminat în răscoala lui Kegenes, așezat cu două triburi în regiunea gurilor Dunării, în contra marelui han
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dunăre, mai ales că supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre alți prizonieri chiar pe fiica episcopului. Bătuți la întoarcere lângă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre alți prizonieri chiar pe fiica episcopului. Bătuți la întoarcere lângă cetatea Dobâca de pe Someș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-i găsește armata cruciată a francilor, care încheie alianță cu ei, Ionaș intitulându-se rege. Aceasta era situația tătarilor. Toate formațiunile politice din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia și viitoarea Moldovă erau sub suzeranitatea Coroanei ungare, cedate încet, încet, de stăpânirea pecenegă și cumană, nu însă fără lupte, duse împreună cu românii, începând din anii 903-905 și până în 1238, adică timp de 335 de ani. Numai că nici Bela al IV-lea și nici unul din dregătorii maghiari ai generației sale nu au fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-lea, cât și în secolul al XIII-lea. Ducatele și voievodatele românești din Transilvania sau de la Sud de Carpați au dus lupte cu ungurii pentru apărarea independenței lor. Dacă aceste formațiuni politice românești ar fi făcut parte integrantă din hanatul peceneg sau cuman, atunci ele ar fi trebuit să fie apărate de hani. S-ar putea vorbi de fărâmițare în cazul în care ducii și voievozii români ar fi luptat împotriva hanilor pecenegi, cumani și tătari. La sfârșitul secolulul al XIII
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]