3,006 matches
-
real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul cu lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
pînă la urmă la suspendarea revistei, autorul inimoasei inițiative nu a mai fost în măsură să-i confere actualitate. Ce am povestit în legătură cu el poate fi, ce-i drept, interpretat ca o divagație, mult dincolo de episodul lovinescian, marcat totuși de pecetea lui. Comportamentul lui Stancu, cu prelungirile lui peste hotarul strict al "Sburătorului", până în pragul încă nu deplin conștientizat al erei comuniste, se constituie într-un autoportret, pe care am socotit că merită să-l evoc pentru pitorescul lui psihologic. în ce privește
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine mai știe să-i deslușească sensul fluid prin praful lăsat de mâinile palide buchisind științele despre suflet orbind înțeleptul (doar el) face
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
bucurau nespus să-i vadă trecuți “dincolo” în cadrul jocului meu fioros. Dintr-o notiță de presă publicată anul trecut, am aflat că Anglia mai posedă încă vreo 3000 de fantome, inventariate și catalogate ca extrem de conștiincioase în serviciu și conferind pecetea unei nobile tradiții caselor și castelelor în care obișnuiesc să se arate. Prilej de a-mi aminti o vorbă a lui Walter Scott. Întrebat de o cititoare dacă crede cu adevărat în fantome, scriitorul a răspuns: “Nu, doamnă, nu cred
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
omul care va abdica de la orice spirit de dreptate și va urla ca lupii.” Comentate pe larg ar merita și articolele despre Alexandru George și mai ales despre continuarea de către el, izbutită, a scrierii neterminate a lui Mateiu Caragiale Sub pecetea tainei; de asemeni, cronica privind cartea lui Nicolae Florescu Divagațiuni cu Anton Holban. Pentru că e o autoare debutantă, am să mă opresc o clipă la propozițiile scrise de Teodor Vârgolici după lectura monografiei intitulată Destinul lui Dinu Pillat de Carmen
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu anasâna), vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși, se înghesuiau să ia cuvântul fluturându-și mâinile zănatic ca elevii, iar
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
de islam ori creștinism, și în care imaginea lui Hristos este aceea a unui sfânt nu doar sagace, ci și bonom, iar uneori chiar hâtru.[...] În cel de-al doilea capitol, intitulat Dumnezeu îi vorbește lui Iisus, întâlnim, sub aceeași pecete a tradiției, un serial dialogat între un Dumnezeu-Tatăl fervid, ascuns în magnanimitatea lui species aeternitas, și un Iisus-Fiul, a cărui sumisiune este profund gregară. Cel de-al treilea capitol, Un portret moral și religios, este o interesantă portretistică a lui
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în stema Marei-Britanii. Pe panglică citeam cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd de libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
care o va povesti e destul de recentă, au trecut de la întîmplare "numai șapte ani", și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cenaclurile care aveau loc în casa primitoare, cu pereții tapetați cu cărți, a lui Henri Jacquier. Cercul literar din Sibiu, care azi a devenit un cerc al poeților dispăruți a contribuit odinioară la formarea noastră și a marcat cu o pecete indelebilă destinele noastre. Prima mea întâlnire cu profesorul Blaga n-a fost o întâlnire cu Lucian Blaga. Pe acesta îl cunoșteam de câțiva ani prin opera sa, a poetului și gânditorului și aveam să-l cunosc mai de-aproape nu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Iisus Hristos ?! La urma urmei, a fost un om destul de obișnuit pus într-o situație foarte neobișnuită. Un om relativ bun dar relativ slab (dar cu unele pusee de energie). Un om sub vremuri, nu un om care își pune pecetea asupra vremurilor (ex: Alexandru cel Mare sau Napoleon, aflați la putere cam la aceeași vârstă). A făcut figurație întâi pe langă Antonescu & legionari, apoi (câțiva ani) pe langă Antonescu singur, apoi când se vedea că Hitler pierdea și rușii intrau
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții și al morții. Căci, cum citește-se în Sub pecetea tainei: "Peste toată această pâclă roșie se lasă grea o perdea neagră." 1 "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acestui procedeu de Ťexhauțiuneť, de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței..." (Răsăritul Crailor, s. m.
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Române, București, 1994, p.300.) 6 "Garoafa, mai puțin somptuoasă decât roza, are un miros pigmentat, un fel de umor, ceea ce o face aptă să simbolizeze feminitatea spirituală." (G. Călinescu, Universul poeziei, V) 7 Alias Mișu Văcărescu, portreturat în Sub pecetea tainei (cf. Opere, p 151), - unde culoarea părului său postiș nu este, însă, precizată. 8 "șI. L.ț Caragiale era întins pe pat, acoperit cu garoafe - floarea lui preferată." (Cella Delavrancea, apud Alexandru George, Mateiu Caragiale, Ed. Minerva, București, 1981
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rînd, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent în fiecare dintre planurile existenței, dar în ansamblu tulbure, de nu chiar complet opac
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Poeme > Devotament > SĂRUTUL Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe buze febra așteptării când pui pecete nopții c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele țărmul și marea-mbrățișând la fel iscă vulcani și jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu știi să mă iubești cu-așa ardoare încât renaște-n mine duh ceresc și
SĂRUTUL de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380654_a_381983]
-
se-ndoaie/ de dorul tău” („De când ai plecat”, pag. 17). Ca să încheie motivul erotic cu o patetică chemare, asemeni unui jurământ matrimonial, într-un catren melodic, cu accente de slujbă ritualică la actul căsătoriei, în care doar emoționantul DA rămâne pecetea convențională: „De n-aș fi cascadă,/ aș putea fi cuib/ în care ți-aș adăposti/ toate visele” („Cuib”, pag. 19). Și-apoi, fără niciun semnal, o poezie a neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
șansă spre nemurirea sufletului. „Prin învierea lui Iisus, s-a făcut începutul lumii viitoare. Învierea lui Hristos e ca trezirea primăverii. Ea este începutul noii creațiuni a lumii...” „Odată Înviat, Iisus inaugurează viața viitoare, lumea definitivă. Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul Său iubit și pentru toată omenire.” Odată misiunea Mântuitorului împlinită pe acest pământ El s-a înălțat la cer de unde veghează asupra noastră. „Pentru că Iisus și-a ridicat, prin înălțare, omenitatea în ultima intimitate a
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
trimite adesea la o profundă meditație despre tristete, incertitudine, durere, zbucium profund. Eugenia este o fată frumoasă de la țară, cu mult bun simț și cu o încărcătură spirituală țesută din firescul trăirilor. E de o tulburătoare sinceritate și candoare, purtând pecetea neîntinării și a gingășiei. A avut o copilărie chinuită, într-o familie cu mai mulți copii crescuți în mare sărăcie numai de mamă, într-un sat din preajma Bacăului. Când a ajuns la adolescență, o mătușă A adus-o în Bacău
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Sunt un umil drumeț sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. De soartă strâns în nodul gordian, Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi lasă veșnic sufletu-n impas. Mă pierd ades în vers Bacovian Și stând în carapacea mea retras Pecetluiesc cu viață înc-un an din volumul” Între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Pecetluiesc cu viață înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Sunt un umil drumeț sosit la hanCe-și cară-n traistă vise de pripas.De soartă strâns în nodul gordian,Pe drumul spre apus mai fac un pasși pun pecete vieții înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Cotidianul meu, banal cancan,Îmi lasă veșnic sufletu-n impas.Mă pierd ades în vers Bacovianși stând în carapacea mea retrasPecetluiesc cu viață înc-un andin volumul” Între două tăceri”... V. ÎMI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe buze febra așteptării când pui pecete nopții c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele țărmul și marea-mbrățișând la fel iscă vulcani și jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu știi să mă iubești cu-așa ardoare încât renaște-n mine duh ceresc și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]