161 matches
-
rufelor. În satul Boarca nu există piatră. Pentru pietruirea șoselelor, piatra se aduce de la mare depărtare. Din această cauză drumurile nu erau pietruite. Când ploua, noroiul de pe drumuri ajungea până la genunchi, iar când se întindea seceta, praful se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în plină câmpie, unde nu cresc decât salcâmul, plopul, răchita și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost abordată. Multe dintre aceste texte ating valorile unor adevărate pamflete încărcate de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu aere de superioritate, negând că minciuna are picioare scurte, acești falși eroi, în loc să fi fost judecați ca dezertori și așezați în fața plutonului de execuție, își bat joc de sufletele copiilor, care merg, emoționați, să pună flori la monumentele eroilor. Pecinginea periculoasă a imposturii a fost întreținută de o lege care îi bagă pe toți într-o oală, care nu ține seama de fapte de arme, ci pur și simplu, numai de faptul că ai fost contemporan cu evenimentul. Ca să pot
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
scrierea mea de azi decât cine mai știe, incidental. Poate că nu-mi aminteam azi de ei, dar mi s-a furișat în minte imaginea lor, azi, când un mameluc din noua lume, o lume murdară creată în eprubeta sălbaticei pecingini sociale care a cotropit România în zilele noastre, unul căruia nici nu-i căzuse bine cașul de la gură, căuta să ne convingă și să mă convingă, că de fapt nici un român nu a fost de acord cu pătrunderea societății socialiste
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în așa măsură încît fac procesul capitalizării, cu toate primitivismele sale actuale, ireversibil. Un dezechilibru grav s-a creat în domeniul bugetar, în special în componenta sa fiscală, unde anarhia e deplină, iar evaziunea și corupția se întind ca o pecingine. S-a produs o anumită descentralizare a competențelor în favoarea regiunilor, a subiecților federației (mai puțin domeniul militar, afacerile externe, industriile strategice ș. a.) și astfel au ieșit la suprafață decalaje mari între așa-numitele "regiuni de onoare" și altele mai sărace
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu vede nici o problemă în persistența comunismului și securismului în România), unde oricum vechii meșteri neo-bolșevici sunt de nebătut! Și, din păcate pentru el, mințile lucide din partid nu vor fi foarte încântate să susțină un candidat incapabil să distingă pecinginea partinico-securistă de valorile liberalismului. Problemele pe care dl. Stolojan începe deja să le aibă în propriul partid s-ar putea să-l transforme, cât de curând, pe Decebal Traian Remeș într-un profet în țara liberală: și anume, ca după
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
niciodată încheiate. Titlul cărții duce, pe căi diferite, la același sens unificator. Mai întâi, odată cu inundațiile, sătenii descoperă „casele lor înconjurate și pline de noroi negru, urât mirositor, ca un putregai semilichid ce se întindea peste tot și toate - o pecingine uriașă”. În final, apa neagră, a potopului apocaliptic, se regenerează - cele două scene, având aceeași semnificație. În plus, și aici sensul e plin, Ștefan Moise suferă de glaucom, tulburare a ochilor cunoscută în popor drept „apă neagră”. Privirea obturată nu
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
particularizate de autor, încadrate între un Prolog și un Epilog în trei părți, unde se adună concis inițiativele generațiilor de urmași ai personajului de primă valoare, Sandru Șendrea. El se confruntă cu manifestările de cruzime ale străinilor, întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
trenul peste imboldul vertical și iată refrenul: gestul nu-i ancestral cel mai patetic se distinge prin zloată nici-un reproș: se sinucide o fată fugă din cercuri e o probă abjectă tușim și miercuri: raza nu-i prea directă bombe pecingine surprind piramidele Doamne Împinge-le: ne rod stupidele pântecul pântec soldații nu vor să moară un șperț de cântec: căram pietre de moară trec drumul invers ca o lebădă șchioapă și strig pervers: sunt o stână de apă din google
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
sună jind Și-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți se-nfig în herb; Devii becisnică insectă Intrusă-n cosmosul superb! Eheu! Eheu! Eheu, mustangii tinereții mele Cum fost-au fost alegri și tehui, învolburând fascicule de stele Când mă stârnea o nimfă cu pistrui. Pe-atunci știam să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se va transplanta mâine tu mă rogi măcar să fie de om eu îți spun că nu am nici un control totul e decis nu te poți mișca nici să te sinucizi auzi prin hornuri vocile
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și prag întrebat cine se încumetă să te primească pe tine netrebnic sub pecinginile rănilor de la cine naști tu întrebări și-ți răspunzi că lumina e văzduhul pe care doar uneori cu spaimele îl mai cuprinzi că întunericul e doar trupul tău iluminat de propria-ți umbră iar din carnea strigătului tău către mugurii
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
al unui cărturar care nu pune preț pe calitatea estetică a expresiei. Mai mult chiar, lui Ion Papuc îi repugnă scrisul frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
mai bine". Motivele nu au însă toate aceeași greutate. Dacă aș încerca să scot în relief doar câteva din ele, cele care se coagulează într-un nucleu dur, m-aș opri la corupție, injustiție și confuzie morală. întinse ca o pecingine, acestea ne dau sentimentul că viața cea nouă se clădește pe noroi, prin urmare e expusă unei alunecări intempestive și distrugătoare. Ele ne destabilizează psihic, pregătindu-ne să citim orice eveniment în cheia catastrofei. Dar, firește, nu vă spun nici o
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
împotriva ciumei roșii ce se abătuse asupra Ungariei prin instalarea guvernului comunist al lui Bela Kun. Curios, mulțumirile s-au transformat uneori în reproșuri, chiar de către cei care ne solicitaseră să intervenim. Comunismul începea să se extindă, galopant, ca o pecingine. Este meritul armatei române, ce rămăsese fără armament și echipamente, că i-a pus o frână, că l-a îndepărtat pentru mai bine de două decenii de frontierele noastre și de țările vecine, pe lângă Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, ultimele două
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
aproape de cumpăna istorică prin care trecea țara. Însuși Pompiliu Constantinescu ar fi putut face loc între preocupările cronicilor sale de la Vremea unor idei și idealuri care să combată direct deruta intelectuală ce se întinsese la un moment dat ca o pecingine. Lovinescu era bolnav, Călinescu redus la tăcere după scandalul dezlănțuit de apariția Istoriei sale în 1941”. Fără ca obiecțiile de acest gen să se oprească aci... Din nefericire, Lucian Valea e puțin comprehensiv și față de un fenomen cu o nobilă infrastructură
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
fanatism ar semăna cu perorația vană a unui agent de propagandă: searbădă diatribă pe seama unui flagel împotriva căruia cuvintele sunt neputincioase. A face filozofie pe marginea fanatismului înseamnă a bate cîmpii după modelul psalmodic al literaturii contemporane, și asta fiindcă pecinginea în cauză nu poate fi combătută vînturînd argumente abstracte sau vehiculînd clișee ideologice. Este nevoie de altceva, de o cunoaștere intimă a mecanismului său patogenic, de o demontare a elementelor din care această patologie psihică poate lua naștere. În această
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
dialogul cu oamenii care îmi ies în cale. Stilul este legat întotdeauna de subiect...” Iată ce spunea Horațiu Mălăele despre Horațiu Mălăele și talentul său: „Eu m-am născut sașiu, cu rahitism în stare stabilă, reumatism poliarticular, rubeolă, rujeolă, otită, pecingine, puțin afon, puțin dislexic, puțin bâlbâit, adică posedând toate argumentele unui eșec plenar.” Legat de vise, privindu-mă un pic cam câș în ochi, maestrul Mălăele mi-a mărturisit: „Am fost cu copiii în Parcul Ioanid, să înălțăm un vis
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
asta totul s-a terminat. ” Și tot Griselini mai notează: „În pofida longevității lor, românii nu sunt cruțați chiar de toate bolile. Mai ales în tinerețe, ei sunt expuși frigurilor, care sunt endemice în Banat. Mulți suferă de boli lumești, râie, pecingine... Râia este o boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe localizate mai ales între degete și care produc mâncărime. De asemenea, provoacă și căderea părului. Iar pecinginea este numele
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
lumești, râie, pecingine... Râia este o boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe localizate mai ales între degete și care produc mâncărime. De asemenea, provoacă și căderea părului. Iar pecinginea este numele popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi.
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
hoț din pod./ și liniștea pe toți îi înfășoară/ În somn, cu lung și greu năvod." (La Moși); O lavalieră neagră se agită,/ Vărsând pe mese șvarț și dinamită,/ În timp ce seara urcă bulevardul.// Apoi perdele cad pe toată strada,/ Acoperind pecinginea cu fardul./ Pe geamuri, noaptea își ascute spada." (Capșa). Altfel spus, oamenii mai și cască, obosiți, somnolenți, precum călcătoresele lui Degas. E o altă notă de subtilitate creativă a unui poet care ar trebui recitit.
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
este așa de mare încît ele seamănă cu niște veritabile epidemii. Aceste epidemii umane, cu toate că sînt lipsite de nuanța patologică a bolilor propriu-zise, au o virulență psihologică a cărei eficiență socială nu este cu nimic mai prejos de cea a pecinginilor clasice. Cu alte cuvinte, există boli infecțioase exclusiv sociale, numai că lor nu le spunem așa, ci le numim altfel, de obicei ,mode", furîndu-le astfel ceva din dimensiunea morbidă și totuși atît de fascinantă a contagiunilor în masă. În fond
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
dominanți în acel context și masa largă a oamenilor influențabili. Combinația acestor trei elemente dă naștere unui dozaj aparte și irepetabil, dar un dozaj care, o dată atins, imediat se poate declanșa un fenomen de masă. Cu alte cuvinte, se iscă pecinginea socială: o carte devine peste noapte best-seller, o pereche de pantofi face furori, un actor anonim devine vedetă, un cîntec ajunge șlagărul verii sau o marcă de mașină le depășește net în vînzare pe toate celelalte. Exemplele nu se opresc
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
mai bengos"; "Discuții în general despre jocuri. Care vi se pare mai bengos, care e nashpa de tot și merită aruncat" (am păstrat parțial ortografia originalelor); în unele contexte nici nu se mai poate substitui cu drăcos: "Du-te, măi pecingine, la magazinele alea bengoase și nu mai veni aci să strici vadu'!" (arhiva Cotidianul 2001 - reportaj). Constatăm, în orice caz, o asociere frecventă a adjectivului cu substantivul mașina: "mașinile "bengoase" s-au transformat într-un simbol al virilității" (Evenimentul zilei
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]