348 matches
-
de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene. Demersul pornește atât din spiritul pozitivist al vremii, cât și dintr-o înclinație romantică, manifestată prin pietatea față de trecut și prin gustul pitorescului. În acest sens, descrierea monumentelor ascultă, fără pedanterie, canonul scientist, în timp ce imaginea orașului rezultă din tablouri cu virtuți evocatoare. Darurile autorului, mai cu seamă spiritul de observație, exersat în sesizarea laturilor comice, se întrevăd îndeosebi în zugrăvirea aglomerațiilor urbane - băile, șoseaua, „paradisul slujnicelor”, Calea Văcărești, sălile de întruniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
comunismului asupra intelectualilor și artiștilor. în Franța, PCF exercită o „hegemonie intelectuală”: el controlează Comitetul Național al Scriitorilor și stabilește lista colaboratorilor care urmează a fi supuși epurărilor. O comisie a Comitetului Central, condusă de Laurent Casanova, își exercită cu pedanterie maniacală autoritatea asupra publicațiilor: Les Lettres franșaises - conduse de P. Daix și apoi de Aragon -, Europe - condusă de Jean Cassou, apoi de Pierre Abraham -, La Pensîe - condusă de Georges Cogniot -, La Nouvelle Critique, încredințată lui Jean Kanapa. Recompensele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legionară, cu ideologia criterionistă ș.a. Sunt evitate atât cazuistica frivolă, cât și tonul justițiar revanșard, procedându-se, în bună tradiție pozitivistă, la o examinare minuțioasă a datelor istorice, filosofice și ideologice, ordonate cu o claritate ireproșabilă, deși uneori cu o pedanterie redundantă. Argumentul-cheie, care susține respingerea (cu nuanțele de rigoare) a concepției cioraniene, se bazează pe o disociere justă a regimurilor discursive practicate de autor: „Schimbarea la față este mai distructivă decât toată opera metafizică fiindcă are alt statut ontologic. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de fel. Urmărind să surprindă „coordonatele” unor opere, să definească „atitudini” (lirice etc.) și să contureze „profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un pic de fior. Seriozitate și rigoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
la obiectele esențiale ale locuirii, patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât de departe - pixurile, gumele, ascuțitorile, riglele, cutiuțele cu fișe, foile de hârtie, dicționarele erau dispuse pe masă sub
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ales în nopțile lungi de iarnă cu vreme rea) era însoțită de mama ei (eu fiind ... menajat) pentru a fi la orele opt în școală. Personal ... ca unul care în munca mea am fost de o corectitudine și punctualitate până la pedanterie ... m-a bucurat enorm să constat că își respectă misiunea, că nu a lipsit niciodată de la orele de clasă și că nu a făcut rabat cu pregătirea elevilor. A fost apreciată și comportarea ei de bună colegă cu toți membrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
paradigme în știința socială comparată? Cum putem explica răspândirea conceptului de "paradigmă", un cuvânt de origine greacă ce datează din 1483, folosit de filosofi în secolul al XIII-lea, care în lucrările practicanților contemporani din științele sociale ia forma unei pedanterii intelectuale? Motivul principal al acestei difuzări este fără îndoială faptul că acest concept pune o întrebare fundamentală în istoria științelor: progresul științific se realizează prin acumularea progresivă a cunoștințelor, sau prin salturi, prin rupturi ale lanțului progresului științific? Acest concept
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
firii lui, ca pe un profesor, era doar un coleg perfect. Făcea parte din acea categorie (rară printre profesori) care reușește să aibă cu cei mai tineri și, firește, subordonați, relații de prietenie; nu avea nimic din atitudinea rigidă sau pedanteria altora. Această calitate de directă comunicare este deosebit de prețioasă în relațiile universitare; el o avea din plin; cred că era un semn nobiliar rural, o pecete a unei autentice aristocrații din mediul țărănesc de unde provenea. A fost un om foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
interlocutori este mai mare, cu atât este mai mare libertatea folosirii actelor de vorbire directe, necorupte de atenuatori și intensificatori; folosirea actelor de vorbire indirecte, atenuate sau intensificate în vorbirea dintre persoane cu grad de intimitate ridicat generează implicaturi conversaționale (pedanterie, ironie, glumă etc.). Maximele cooperării (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera) au o maximă supraordonată: maxima prudenței. „Fii prudent!” Prudența comunicativă este legată de posibile consecințe negative în plan evenimențial și/sau deteriorarea imaginii publice a unuia dintre interlocutori. Cuvântul este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aservită tuturor clișeelor genului. Monumentul de la Călugăreni (1871), unde se preamăresc virtuțile străbune, învederează, în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast în „Literatorul”, drama Proscrisul (1880) indispune prin stilul sentențios și grandilocvent. Unele pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
întregi în lumina înțelegerii pe care o am astăzi despre subiectul tratat. Am adăugat ca „bonus” un singur text cald despre relația dintre Biserică și fosta Securitate. Pe alocuri, am întărit tezele cărții cu referințe bibliografice suplimentare, fără să mimez pedanteria științifică și, încă și mai puțin, exhaustivitatea. Rațiuni de ordin universitar ar fi cerut ca unele dintre textele incluse aici să fie integral rescrise. În fața acestei provocări, am decis ca Bufnița din dărâmături să păstreze în linii mari ezitările primei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați de barocul nuanțelor nu reprezintă decât chemarea la cumpătare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conținutul cărții. Privit în linii mari, volumul lui H.-R. Patapievici este deopotrivă exigent și accesibil. Exigent, întrucât nu se rezumă la importul de clișee negativiste, ci reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță din start la pedanteria scorțoasă a tomurilor academice. Într-un slalom impresionant printre temele vaste ale gândirii europene, autorul oferă spectacolul reconfortant al unei inteligențe lipsite de complexe. În mod admirabil, H.-R. Patapievici și-a asumat riscul de a ataca subiecte aproape tabu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de capacitate, de bacalaureat, de licență, și lista nu este completă, deoarece activa în partidul conservator al sistemului politic al României mici, beneficiind ulterior de funcția de senator. Contactul său cu profesorii secundari se manifesta în nesfîrșite discuții pline de "pedanterie și formalism" (Negrea, 2009, pp. 65-66). Profesorul de limbă franceză Alexandru Ionescu nu are suficientă răbdare să suporte hipomaniile marelui pedagog, și-i scrie o epistolă în iunie 1908 în care se scuza că nu poate fi prezent la analiza
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
se ține seama de tradiția clasică a genului ce presupune ca efectul de ilaritate să fie obținut prin discrepanța dintre ceea ce este și ceea ce se vrea a fi, „amestecul de dialog administrativ, metafizică de ședință și sublim”, „concretețea împinsă până la pedanterie” (Lucian Raicu), jocul scenic al personajelor-perechi, care acționează printr-o combinatorică amețitoare a apropierilor și respingerilor. Scopul urmărit consecvent nu ține de asigurarea delectării cu un spectacol umoristic facil, în pofida aparențelor genului proxim (Somnoroasa aventură este încadrată de autor ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
condiționări. Apoi, o metaforă care ține de "psihologia conceptelor" dezvoltă noțiunea până la trăsături caracteristice care definesc evocator rezultatul efortului reflexiv ("structura organică, în schimb, sugerează fertilitate și cuprindere, toleranță, maturitate senină și viguroasă, o forță reținută, perspicacitate care poate deveni pedanterie, dar are totuși siguranța înțelepciunii; este o noțiune a echilibrului și a calmului"98). În viziunea introdusă de cel de-al doilea sens al termenului, pe parcursul formării individuale, tandemul personalitate-conștiință evoluează în strânsă interdependență și arată că o dată cu maturizarea capacităților
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii Kabbalim ai religiei mozaice!). Ce a determinat obsesia morală a educatorilor eleniști? Fără îndoială, nu pedanteria, ci marele ideal al formării „cetățeanului universal”, kosmopolith". El reprezenta „inima”, „esența” educației eleniste. Unii latini înțeleseseră foarte bine acest aspect, traducând cu finețe paideia prin humanitas (și nu prin educatiÄ, -Änis, care înseamnă „creștere”). Idealul educațional vizat de enkyklios
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
concesii și compromisuri, spirit mai practic etc. b) tipul astenic Ă cu corpul slab, alungit, mâini și picioare lungi și subțiri Ă căruia i se asociază un profil psihologic numit schizotimic: înclinație spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, meticulozitate dusă uneori până la pedanterie, un simț acut al onoarei, manifestări de ambiție ascunzând adesea un complex de inferioritate etc. c) tipul atletic Ă tipul cu o dezvoltare fizică și psihică echilibrată. Aceste asocieri statistice (care nu implică în mod necesar o relație cauzală) între
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
la îndemnul doamnei Deffand, "justețea, ușurința, limpezimea și căldura sînt cele patru calități ale stilului ales". În profunzimile Luminilor există o reabilitare tacită a politeții și a sociabilității, un elogiu al preciziei și lejerității, un spirit feminin, un dispreț al pedanteriei și greoiului, al lentorii și gravității pe scurt, un eroism al bunului gust, o etică a grației. Cum altfel ar fi putut Nietzsche să simtă atîtea afinități cu acest secol, cu acest spirit, cu această mondenitate de care totul ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile, costume și recuzită a toate vremurile, îngrămădite pe pasarela îngustă a unui balcon de curte interioară, așteptându-și rândul la o biată fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
R.P. O să încerc la un moment dat să virez spre un registru practic. La momentul potrivit. Până atunci, dați-mi voie să vă spun că am citit undeva o relatare a dumneavoastră din care mi-am dat seama că aveți pedanteria de-a diferenția între aventură și pasiune. Ați făcut-o chiar și atunci când a venit vorba de traducerea unei cărți. Pe mine însă mă interesează direcția în care duceți această diferență în afara literaturii, fie ea citită, scrisă sau tradusă. Dac-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă tate arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și cu o pedanterie aproape ridicolă, până când nu mai rămăseseră decât petele de sânge Închegat, care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri, trecu prin vaduri. Țara Începea să se trezească după furtună. Întâlni oameni speriați, Însângerați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
îmi înaintează rapid pe paginile albe, luând-o chiar înaintea elaborării, fiindcă mă feresc să fac «literatur㻓. În sfârșit, am unificat felul de transcriere a numeroaselor titluri de opere și reviste, de nume de instituții etc. pomenite de scriitor. Evitând pedanteria, acolo unde totuși ni s-a părut că putem să facilităm înțelegerea textului sau că se impun precizări, am făcut trimiteri la un corp de note explicative așezate în subsolul paginilor. La sugestia poetului Emil Hurezeanu - deținătorul Jurnalului inedit al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
său, ce-l produsese parcă în laborator, prin sciziparitate; avea ambiții creatoare pe cât de fabuloase, pe atât de lovite de sterilitate ca de grindină: îmi vorbea de „sistemul“ lui filosofic, deja compartimentat în dosarele elegante unde-și depunea cu aceeași pedanterie nativă manuscrisele, în care rezolvase problemele fundamentale ale ontologiei, epistemologiei, esteticii și moralei; îmi da să-i citesc lungile piese de teatru, mai mult sau mai puțin istorice, fastidioase și complet inutile, îngrijitele caiete cu versuri, și necoapte, și senile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă transferasem și i-am propus să stăm în aceeași bancă de câte doi: așa am rămas până la sfârșit. Era secui, fiu de medic din Sfântul Gheorghe, numele de familie începea cu litera K, se îmbrăca cu grijă, dar fără pedanterie (cum făcea cu mine tata, care totuși încă nu luase obiceiul să-mi comande și mie o haină la fel, când își comanda lui, ceea ce se întâmpla nu rar), se vedea pe el buna-creștere și avea un plăcut miros viril
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]