157 matches
-
picioare pentru grătar.” • Care din următoarele obiecte pot fi utilizate pentru a spori lumina unei lumânări: două mese, trei pixuri, un pește, un licurici, două truse de fard, o vază de flori? • Găsiți cel puțin o modalitate prin care un peltic să câștige un concurs de dicție. • Enumerați cât mai multe obiecte rotunde care vă vin în minte. Scrieți obiecte rotunde mai mici decât o minge. Se dau cuvintele: fată, cal, pădure, comoară. Alcătuiți un text de maximum 20 de cuvinte
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
dezvoltare epică și realizare stilistică, lui V. i se recunoaște statutul de scriitor în măsura în care din munca lui au rezultat niște cărți. SCRIERI: La indicativul prezent, București, 1971; În vara fierbinte, București, 1972; Isaiia dănțuiește și alte povestiri, București, 1976; Noapte peltică, București, 1980; Gândește-te la altceva..., București, 1993. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „La indicativul prezent”, LCF, 1971, 21; Nicolae Balotă, „La indicativul prezent”, RL, 1971, 22; Silviu Guga, „La indicativul prezent”, O, 1971, 6; Aureliu Goci, „La indicativul prezent”, AFT
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
de eroii lui Tăutu Împotriva boierilor, ca și frumoasele cântece de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită în gura mare o scăriță. Șontâc-șontâc, susținut de la spate, paraliticul ia loc. După ce se instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceeași clasă... Perfect... și luîndu-și rămas bun de la mine printr-un semn discret făcut cu degetul în aer, se întoarse țopăind la cei doi . Mă, iar dormiți? Deschideți ochii fiindcă numai eu am voie să vă fac să visați! Era peltică și părea că veșnic se alintă când vorbea, dar mie îmi devenise drag acest mic defect al ei din primul moment în care l sesizasem. Toate cuvintele în care se includeau “s”-uri deveneau sâsâieli, iar limba ei nefiresc de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înțelege exact ce se întâmplă cu ea... Aaaa... stai că te-am prins, spuse zărindumi mai bine chipul într-o curbă destul de strâmtă când lumina îmi căzu puțin timp peste față. Nu ești tu cel care umblă cu o tipă peltică? Hai, dă-o pe bune, nu te ascunde în vrej! Vezi? Povestea ta tocmai vrea să înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi dai lecții de viață după vacanța de iarnă. Cum puteam să-i spun că nu-i nimic între
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
coloarea fânului. Copilul cel mic și cu cel mare grăiau. Cel mare îl învățase pe cel mic cum să întrebe, cel mic întreba și cel mare răspundea. Cel mic însă nu știa să-și deslege de tot limba și bolborosea peltic. —Ai fost în pădure? întreba Octavian. Era o întrebare misterioasă. Pădurea era lucrul nou care se vedea de jur împrejur, în lumina unui alt tărâm. —Ai fost în păduie? — Am fost, răspunse Onu. —Ai văzut ulsu? —Văzut. —Nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-am redresat, întrebându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
denumirii de "capacitate", referindu-se plini de ironie la "incapacitatea" noastră, parcă numai noi am fi fost vinovați de asta! Așa, Minciu de Istorie, pe care l-am avut profesor în clasa a IV-a, de câte ori avea prilejul ne spunea peltic: ― Examen de capacitate spuneți că dați? Poate de incapacitate! Capacitatea am dat-o noi, când ne-am făcut profesori. Nu știu cui i-a trăsnit prin cap să numească examenul ăsta al vostru: de capacitate! Eu, unul, dacă... În sfârșit, cam la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
displăcîndu-i, probabil prin contrast, felul feminist și intelectual al fetei. Pe scară, la intrare, Lică Trubadurul fusese elementul de legătură, care făcuse din ei un "trio-allegretto". Doamna Eliza avea în schimb un ce foarte plăcut, o mică urmă de debit peltic, care mlădia numaidecât ținuta ei prea țeapănă și îi da o infirmitate simpatică. Gura neregulată, cu buze cam mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc. Când ieși din birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și Hallipa, după o inspecție a mașinei, o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecute nu-1 stânjenea. Ea deduse că în felul lui, moderat, fără agitații, Hallipa făcea acum o călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea lunii septembrie, în Dobrina au apărut suplinitorii. Tineri cu studii modeste, de cele mai multe ori neisprăvite, aveau cu toți niște idei ciudate. Profesoara de istorie, care absolvise cîndva o școală horticolă, era convinsă că șefii de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată-său, care la ora aia Își dormea somnul de după-amiază pricinuit de greaua muncă pe care o desfășura. Oamenii, când le intra În curți și nu se mai dădea dus, știau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el să-și scoată investiția. Începuse plictiseala și cam aveam de gând să ne tragem către casele noastre: soarele prinsese să ardă prea tare, ne Încingea scăfârliile și ne Îndemna la lene. Tocmai când ne luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și ne-a Îndemnat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu mingea. Fetele stăteau înșirate pe tușă, râzând de burta lui Nando și de picioarele de cocostârc ale lui Claudio. Bărbații nu s-au lăsat mai prejos, ei s-au apucat să maimuțărească mersul de rață al Manuelei și vorbirea peltică a Antoniei. Toată lumea a râs. După ce s-au potolit și au început să joace, eu m-am ridicat de pe bancă și m-am plimbat puțin împrejur. Tata juca boccia cu signor Giovanni și alți câțiva bărbați mai în vârstă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Băiatul își mișca neliniștit mâinile pe sub bluza fetei, încolo și-ncoace, parcă nu s-ar fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut să mai rămân, pentru că ea îi trăgea încet pantalonii în jos, iar eu de mult îmi doream să văd cum arată cocoșelul unui băiat mai mare, dar m-am temut să nu mă descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român să existe fără un serviciu - șomajul ieșea din discuție, un concept capitalist... Oficial, Bamba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trimite jos, la executanți, să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a votcă, te bagă În atelierul lor și fie jucați bambilici pe masa lor de lucru, fie fotbal cu o minge de cîrpe pe care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin degenerare și stingere fizică ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se va întîmpla destul de curând. În mediul străin în care trăim, cu imigrarea greco-bulgară care, încă la 1857, avea școli grecești în București și cari încă azi pronunță limba noastră peltic, nu e cu putință nici politică națională, nici literatură națională. Peste aceasta se mai adaogă că cei mai mulți dintre acești indivizi își petrec tinerețele la Paris, de unde ne vin cu totul stricați, îmbibați cu idei străine de cosmopolitism, șarlatani desăvârșiți, căutând
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]