500 matches
-
doctor să lucreze netulburat În cabinetul său. Constată că și această ușă rămăsese neîncuiată! deschizînd-o, auzi parcă un oftat lung: era freamătul draperiei din dreptul celeilalte uși. 2 Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
părăsire, de parcă spuneau, dînd din umeri: „N-avem nici o importanță. Nimeni nu ne vede. Avem o singură menire - să stăm liniștite să nu-l deranjăm pe doctor“... Ce poate fi mai liniștit decît praful? De n-ar fi fost tic-tacul pendulei și un vag miros de fum de țigară ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră din nou pe coridor și apoi pe scările murdare, pînă ajunse la primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să fi slujit cîndva drept cămară, atîrnau de o sîrmă ruginită niște clopoței destul de mari. Pe fiecare dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el. Știai că doctorul Forester a fost omorît - și Poole la fel? — Nu. — Nu-ți pare rău? Doar erau prietenii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe rosti, cu toată tandrețea de care era În stare: — Te iubesc. Știi bine că te iubesc. Nu pot să cred că nu ții la mine... Spune, unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse simplu: — E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de bine. Și-a pus chipiul pe masa neagră, uriașă, deasupra căreia bătea o pendulă într-o cutie la fel de neagră, pereții erau strălucitori de albi și scara contrasta puternic pe acest fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau preț de o clipă înainte de a-și relua plimbarea. În unele momente râdea, alteori suspina emoționată. Fascinată de acest mic obiect foșnitor, al cărui mister nu era capabilă să-l dezlege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încerca să nu spună nimic, de parcă ar fi vrut să-și stăpânească iritarea la auzul vor belor lui. Nu-i vedea expresia, simțea doar masajul ritmic, pre siunea blândă a mâinii ei, care nu se modificase În nici un fel. O pendulă bogat ornamentată i-a atras atenția. Era așezată pe un scrin, ai fi zis că sunt valuri de aur topit care se scurg pe pantele unui munte. Ticăitul părea să fie acordat cu mișcările insistente ale mâinilor lui Z. Asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adoptiv, faci parte din mase, ca Din. Doar banii contează. Banii Înseamnă putere. Asta-i regula În noua noastră republică. E, Într-adevăr, foarte simplu. Asta-i ce vreau eu să schimb, dar până atunci... Peste glasul ei auzea tic-tacul pendulei care Îi ritma mișcarea mâinilor pe umerii lui. — Până atunci, ce? Z a oftat din nou. — Până atunci cred că sunt nevoită să recunosc că eu sunt și o parte din sistem. O parte din tot ce-i pe aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se făcea un mare gol, o amorțeală plăcută care-i Înnegura vederea și Îi slăbea auzul, așa Încât Îi era greu să dea atenție vorbelor ei. Se chinuia să le descifreze, vocea ei era un cântec de leagăn ritmat de tic-tacul pendulei și de mâinile ei. Cei bogați ca mine, da, ca mine, fac tot ce le place. Ceilalți n-au speranțe. Trăiesc și mor la voia-ntâmplării, nu stăpânesc nimic. Câteodată, unii au vise, ca Din, presupun. Își plănuiesc viața. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stupid, nechibzuit, dar cel puțin asta Îi consolează. În ceea ce mă privește, eu n-am așa ceva. Uită-te la casa asta. Nici măcar un cămin nu e. Auzi oare râsete, muzică? Da’ de unde! Sunt doar eu aici. Cu tine. A privit pendula și s-a Încruntat ca și cum ar fi Încercat să vadă cât e ceasul. Adam s-a gândit că aștepta să zică și el ceva, Îi era Însă teamă să n-o supere dacă spune o prostie, așa că a tăcut. S-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întins mâna și a atins-o pe a ei, era udă și ușor lipicioasă. El con tinua să-și simtă capul greu. Îi simțea mirosul respirației, o aromă dulce-acrișoară, Îi auzea respirația, un suflu la fiecare cinci tic-tacuri ale pendulei. Ea a ridicat o mână și și-a dat peste cap părul care-i căzuse pe frunte. — Tu ai o mulțime de vise, așa-i? l-a Întrebat ea. Sau poate n-a fost totul decât În Închipuirea lui. Apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit că e târziu, cu toate că Încăperea era cufundată În Întuneric, pentru că pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o cameră cu storuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât onestă, va pleca așa cum pleacă un câine lovit de piciorul stăpânului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își legăna frunzele puține, bătea vântul, dar cerul era cu desăvârșire senin. Bărbatul și-a scos din buzunarul trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, fiecare concurent semăna cu propria sa teză, despre care, apoi, avea să vorbească până la moarte. O ureche avizată ar putea descoperi oricând În discursurile autoelogioase, bune să inflameze imaginația unor studente eminente, acordurile discrete ale unui splendid marș funebru. Pendula din sufragerie anunța ora douăsprezece. Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și neprofesionistă, o găselniță amuzantă dar nu și eficientă, precum și atracția redusă pentru investiții În obiecte de artă. Încă un vis, marca Petru Șendrean, Își spuse Iolanda când pendula monumentală a casei Ster anunța ora unu. Doar o minune ne mai poate salva, Își spuse ea luând În acest fel o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară-i toamnă intens-arămie, ca părul lui Șichy. Zburlit, parcă, de grija că a întîrziat la studio: "Vai, ce tîrziu e! Pleeec!" Ce diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]