658 matches
-
vremurile supt om, ci bietul om sub vremuri”. A fi mereu între cuvinte, a ști să le domini, înseamnă a fi mereu ,,la mijloc de poveste”, a trăi în mijlocul fascinant al locurilor și întâmplărilor. Prin ele, totul devine poveste, adică pendulare între visul de neatins și împlinirea lui, legendă și miraj. Iar cei care au învățat taina cuvintelor sau a ,,necuvintelor”, însetații, se consacră scrisului cu dăruire totală, pentru a trece prin cuvinte în eternitate. A scrie înseamnă a arde pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și mândru, s-a limitat la a face numai ceea ce i s-a părut de datoria și de competența lui să facă, străduindu-se cu încăpățânare, din toate puterile, neîncetat, să ajungă la perfecție." Cu siguranță, nu la termenii acestei pendulări între ironie și devotament se rezumă formula complexă a publicisticii lui N. Steinhardt. Surprind, la tot pasul, circumscrierile ferme ale unor fenomene - literare, legislative sau politice - întotdeauna repetabile. Studiile privitoare la colaboratorii guvernului de la Vichy sunt încă utile cercetătorilor întunecatului
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
dezvoltarea și sfîrșitul ei -, cu o sumedenie de personaje, majoritatea româno-israelieni; cu incursiuni în fibra intimă a Israelului, în geografia, istoria și moravurile sale social-politice puse adesea în antiteză cu cele din România ceaușistă, România tinereții și amintirilor autorului; cu pendulări recurente, pe baze asociative, între imagini din prezent și din trecut; cu multiple biografii amoroase însoțite de scene erotice fierbinți, cu frecvente evocări livrești, de la Eminescu la Tolstoi, de la Dostoievski la Dürrenmatt, de la Rembrandt la Van Gogh, de la Fellini la
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
al naratologiei să se mute înspre alte concepte. Intertextualitatea părea că a alunecat înspre o fundătură teoretică, fără să se fi acordat însă suficientă atenție fenomenelor care apar la întretăierea textelor, în spațiul intersemiotic, acolo unde se activează, printr-o pendulare continuă, relația dintre autori și se stabilește legătura între opere care inițial nu se "înrudesc" deloc, dar care ajung, din aproape în aproape, să facă parte din aceeași serie intertextuală. Ne propunem să continuăm discuțiile în această direcție din perspectiva
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
video, adică ceea ce Yvonne Spielman numește "intermedia" (Intermedia in Electronic Images, 2001), să se lege și ea de intertextualitatea literară și picturală. Viitorul, desigur, ne mai rezervă multe alte surprize în această direcție. Expansiunea intertextualității nu poate fi oprită, iar pendularea între literatură și artele vizuale se va amplifica cu atât mai mult cu cât ea imprimă spațiului intersemiotic o forță stranie și subtilă, latentă și concentrată, de ale cărei unde este bine să
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
De cîntec și de șoapte. O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, peste blestem și ură". (Excelsior) Accentele oratorice, satira politică, autobiografia trucată rămîn prezente, dar tot ceea ce a fost violență și sarcasm se spiritualizează. Pendularea între două universuri, între tematica tradițională și mijloacele tehnice din ce în ce mai evoluate, se concentrează în cîteva poeme scrise, toate, în jurul anului decisiv 1890. Ospățul lui Pentaur, de exemplu, amplu poem exotic, evocator al unui Egipt antic de fantezie, surprinde coexistența "celor
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și dansul pe toc, pe vârf, pe talpă și iar pe toc, la dreapta, la stânga, din nou pieptiș, o azvârlire a fustelor albe, încrețite, ciocnindu-se între ele în serii înspumate. Apoi răsucirea adevărată, vârtejul amețitor, și iarăși încetinirea bruscă, pendularea într-o parte și cealaltă parte, frânând ritmul, încurcând legănările, zvârlite în sens contrar, fustele domolin-du-se, căzând peste genunchii goi, o clipă, două. Pentru ca vârtejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot și mai viu -, tact, figuri, pe care nici un
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia unei practici literare irepetabile. El s-a conturat deplin când poetul părea a-și fi dat măsura talentului; până atunci, interpretase aceeași melodie în game diferite. Pendularea între mai multe convenții literare (când imaginarul individualizator era deja constituit) a fost generată de o neconștientizată criză a limbajului artistic. Bacovia a apelat la mai multe convenții pentru simplul motiv că niciuna nu îl mulțumea deplin". Posteritatea lui Creangă
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold de înduioșare de sine: „Sunt labil psihic. Acum mă dau cu capul de pereți, peste doar un moment devin euforic" (p. 42). Cum pendularea între extreme e o constantă de care suferim cu toții, labilitatea cu pricina nu poate fi motiv de bănuială maladivă, de unde și impresia că autorul e prea sănătos ca să scrie un jurnal memorabil și, în al doilea rînd, e prea tînăr
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
a avut o determinare ideologică nu este decât un pas, dar Wayne Biddle (amator, dealtfel, de raccourci-uri nu o dată derutante) nu se ostenește să expliciteze legătura. Este punctul în care intră în scenă un cunoscut de-al nostru, Hermann Oberth. Pendulările lui între Germania și Transilvania natală în care s-a întors de câteva ori sunt puse de autorul cărții pe seama schimbărilor de atitudine ale oficialităților americane față de ideia aparent jules-verniană de a construi o rachetă a cărei lansare să fie
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
anii '60 se droga cu Timothy Leary, în anii '70 îl impresiona, prin conferințele sale, pe tânărul Salman Rushdie, Margaret Thatcher i-a solicitat sfaturi în campania electorală din 1979. Frenezia cu care și-a trăit viața, salturile de umoare, pendulările între extreme atât pe planul ideilor cât și pe acela al sentimentelor sunt puse în carte pe seama unui dezechilibru mintal. Diagnosticul (presupun că era o formulare uzuală mai demult): depresie maniacală. Cu toate acestea, comportamente care în zilele noastre ar
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
expresionismului abstract... Chiar dacă pictura lui Richter, artist mult mai interesat decât de Kooning de istorie, mituri, politică, poate apărea derutant de variată în raport cu cea a americanului, este vorba de aceeași căutare a unor noi forme de exprimare, de aceeași constantă pendulare între figurativ și abstract. De Kooning obișnuia să spună: „trebuie să te schimbi mereu ca să rămâi același”.
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
sau copiii? [...] E legitim a se stabili, pe baza jurnalului, un profil psihopatologic sau fiziologic al individului care îl semnează? Sunt legitime toate acestea - ori intrăm sub incidența culpei de calomnie și a altor forme de prejudicii reparabile în justiție?” Pendularea între fictiv și adevărat o probează și cu secvențe contradictorii decupate din jurnal: „Cel care-mi citește jurnalul nu intră în viața mea, și nu (doar) pentru că orice text mistifică viața. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Desculți și emigrează în Israel. Aidoma lui, „evreul-catolic“ clădește aici o biserică în care slujește în spirit ecumenic, fără a respecta întocmai canoanele. De aceea, el intră în conflict deopotrivă cu autoritățile ecleziastice și cu propriii conaționali. Și tocmai această pendulare a eroului între oameni și comunități măcinate de conflicte ireconciliabile e urmărită de autoare, prin vocile unei extraordinare galerii alcătuite din personaje pline de viață, care scriu și vorbesc despre el. * 1984, Haifa Din discuția lui Daniel cu Hilda Ascultă
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit de perspectivă, de comunicare și de ideal, obscurul funcționar
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fi constantele volumului. Ele nu lipsesc din nici unul din cele trei cicluri (Arhipelagul, Micile daruri și După dragoste), câte conține Regele dimineții. Pe baza lor și a altor câtorva astfel de invariabile, poemele de aici se pot, la rigoare, preda. Pendularea dintre rostul scrisului și rostul vieții se observă și în dispunerea paginilor. Una interoghează grav redactarea, cealaltă oferă ludic răspunsuri ultime. Personal, le prefer pe cele din a doua categorie. Nu pentru criterii de profunzime (cea mai ușor de falsificat
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
pușcărie pentru că nu s-a dezis de prietenul său Noica. Iubirea de Celălalt a fost, înainte de convertire, deasupra iubirii de Sine. (Prin acest „botez de foc” el și-a „câștigat” botezul de facto). Existența lui Steinhardt și acest mod al „pendulării” lui între lumi confirmă posibilitatea dialogului cu celălalt, din interiorul singurătății, ca pe un mod al salvării. În interiorul culturii, păstrând trăirea.
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul de rudari pe unde trec destinele romanului
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
al unor sentimente. Genul acesta de adevăr îl caut în ceea ce scriu, nu adevărul factual. De-asta v-ați și păstrat scrisul, așa cum remarcă mulți comentatori, simplu, sobru? Da, încerc să evit exagerările și complicațiile. La nivelul construcției există o pendulare între prezent și trecut, dar altfel limbajul e foarte simplu. Grija mea cea mai mare e să găsesc cuvîntul potrivit. Dacă l-am găsit, am senzația că nu mai trebuie să adaug nimic. Nu mă preocupă să fac valuri, ci
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
al celor 100 de concepte ce formează fondul principal de cuvinte ale terminologiei filozofice. Pe ele autorul le mînuiește după un ritual dialectic în cursul căruia pașii ceremoniei hegeliene joacă un rol precumpănitor. Viorel Chițea a învățat foarte bine lecția pendulării dialectice. Știe că în orice problemă trebuie să fixezi laturile extreme și apoi să oscilezi între ele urmărind un dublu scop: să le surprinzi contradicția și apoi să le pui în evidența unitatea, pentru ca în final să arăți că una
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
nouă scriere” (Crescendo). Și astfel, când un ego vorbește limbajul unei realități anoste, celălalt poate ieși din sine să experimenteze o cu totul altă limbă: „cămașa nopții/ adie un cuvânt/ urechea mea nu recunoaște limba” (Weidende Augen). Din astfel de pendulări între omul exterior, al simțurilor, și omul interior, al viziunilor, între omul care aleargă după certitudini și cel care le exorcizează, se compune poezia lui Andreas Saurer, ca un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
îndrăgostiții comunică discret, și despre felul discret în care un scriitor ar trebui să-și pună slovele în carte. Aluziile pe care Ibn Hazm le sesizează la îndrăgostiți sunt ușor de identificat și în scriitura lui, permanentul joc și atenta pendulare între dezvăluire și sugestie fiind o realitate între cei care se iubesc și în cărți. „Fără îndoială că oricine cere ceva trebuie să aibă un mijloc de a ajunge acolo, deoarece făcător fără intermediar nu e decât Cel-dintâi-știutor, slăvit fie
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
un plural generic, explica volumul Ilenei Mălăncioiu astfel: sîntem „chemați să veghem o agonie într-o ambianță spitalicească”. Aceasta ar fi presupus un direct al „relatării” lirice, cu focalizare dezordonată, haotică, în funcție de momentele spitalicești și de stările suferindului, precum și o pendulare a martorului poetic între prezentul intens resimțit, acut, și un ecran, mult mai larg, al conștiinței cu procesări de probleme și al memoriei cu actualizări de episoade din trecut. Intensificarea unor secvențe este atît de puternică, încît intrăm de-a
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, În special!), când și cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel de stat, la nivel de tot), din ultimii douăzeci și trei de ani, brambureală ce, din câte se pare, tinde spre universalizare. Mira-m-aș să fi avut dreptate Brucan cu cei
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
Pentru al doilea roman, All Over Creation, din 2003, a primit American Book Award, iar al treilea, A Tale for Time Being, se anunță deja ca bestseller. Poveste pentru timpul prezent transpune modelul Haruki Murakami: construcția pe două planuri narative, pendularea prezent-trecut, povestiri încasetate, inserția unor confesiuni - jurnal și scrisori, laitmotiv - o operă a culturii occidentale. Ruth Ozeki alege ciclul lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, inducând temele esențiale: timp și memorie, uitare și anamneză, catastrofă și salvare, scris și
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]