872 matches
-
multe, bun teolog, Înțelegător față de slăbiciunile omenești, binevoitor și blajin la culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
călăuzită” de Corneliu Zelea Codreanu. Retragerea acesteia a survenit în urma unor adrese ale Institutului Național pentru Studierea Holocaustului, Elie Wiesel. Decizia la nivel municipal va fi luată, joi, de Consiliul Local Târgu Ocna. Legionarul Gafencu a făcut ani lungi de penitență în timpul regimului comunist, după ce a fost condamnat în perioada mareșalului Ion Antonescu. Supranumele de Sfântul Închisorilor i-a fost dat de Nicolae Steinhardt, deținut politic și scriitor. Gafencu a fost membru al Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării
Legionarul Valeriu Gafencu, apărat de protestatari naționaliști. INSHEW: Nu merita titlul orașului Târgu Ocna by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78727_a_80052]
-
perioadă cînd se credea că vom rămîne fără critici, golul temporar a fost umplut de o nouă generație care „s-a apucat de critica literară exact când aceasta era mai puțin atractivă și mai deplin anonimă. Nici că se putea penitență mai potrivită pentru cine-și dorea glorie sau notorietate. Dar dacă s-a apucat în astfel de condiții, la bază trebuie să fi stat o dragoste sinceră de literatură; dragoste adevărată,din acelea care îndură până biruie. Cum se face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când l-am văzut de aproape, mi-a evocat un tânăr anahoret marcat de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un misionar, în togă modernă, al învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
Cask... 35) - replică identic, ca un ecou - " Da, pentru dragostea lui Dumnezeu" (Poe. The Cask... 35) -, jumătate cinic, jumătate îndurerat - putem presupune -, oricum, criptic, abscons. Ultima propoziție a lui Montresor reactivează simbolismul creștin inaugural, accentuînd și ideea subită a unei penitențe timpurii, resimțite, deocamdată, mai curînd ca o ruptură de nivel: "în pace requiescat!" (Poe. The Cask... 35)3. Glasul implorator al lui Fortunato este astfel "încriptat" pentru decenii, pînă cînd naratorul însuși, prin confesiune, dezvăluie modelul crimei perfecte, "decriptînd" faptele
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca o mașinărie. După cincizeci de ani, aflat prezumtiv pe patul morții, el repersonalizează faptele și simte penitență. Întreaga lui narațiune pare să fie rezultatul acestei pocăințe, povestirea luînd inevitabil conturul unei confesiuni finale în fața unui preot. Supoziția nu exclude posibilitatea ca ultima remarcă - "Odihnească-se în pace!" - să aparțină intermediarului dintre penitent și Dumnezeu, care exprimă sec
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
susținea cauza lui Pilic și dacă s-ar fi alăturat protestului, în caz că s-ar fi putut, fostul mare tenismen a răspuns: Nu. N-am fost de acord, pentru că el a refuzat să joace Cupa Davis. Fiecare a avut opinia lui”. Penitența lui Pilic și efectele episodului ”Wimbledon 73” ITF a decis să facă un exemplu din Pilic, după ce iugoslavul a participat la un turneu de dublu din Canada, deși federația de acasă îl convocase să participe la Cupa Davis, într-un
Gestul lui Năstase la Wimbledon '73, turneul care a revoluționat tenisul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/74992_a_76317]
-
uită ușor. Sânziana Mureșeanu e prezentată de Irina Petraș ca fiind o discretă lucidă: Ťdiscretus e participiul lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care senzația de căutare, de rătăcire, de penitență se concentrază apoftegmatic: ŤArde moartea ca un tăciune./ La focul ei/ nu ne mai putem încălziť. Poeta e fascinată de temele fundamentale (viață, moarte, iubire, credință etc.) și le scrie cu majuscule. Drept urmare, prea multe vorbe mari, prea multe explicații
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
noastre, sunt invitați la Teatrul "În culise", vineri seară, 29 noiembrie, la ora 19.00, la Piața Națiunilor Unite (București). Oamenii care vor vedea acest spectacol vor avea parte de o lecție despre toleranță, iertare, iubire. Într-o atmosferă de penitență se vorbește despre lacrimi, tristețe, speranță, întoarcere la valorile umane, la credință, la oamenii de lângă noi. Echipa spectacolului (Mona Gavrilas și Diana Giubernea) încearcă o paralelă cu Nașterea lui Iisus și invită la evadare în interior prin amintiri, într-o
Un altfel de Crăciun. Amintiri cumplite ale românilor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59644_a_60969]
-
lege lucrurile și să le speculeze potrivirile - puterea de observație și libertatea de mișcare, prin istoria mare și mică, din sala tronului și din alcov, a povestitorului Snagovului, o comunitate (ca să nu zic o țară!) întro mănăstire. Loc de cumplită penitență, de osânde, de intrigi, și mărturia vie că trecătoare sunt ale lumii toate și că despărțiri de moarte pot sfârși într-o paradoxală comesenie din care liniștitul lor privitor pare să nu mai înțeleagă, peste veacuri, nimic. Decât că veșnicia
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
spirit de frondă, din voință de recunoaștere a valorii și din nevoia de a ne opune măsluirii sistematice a istoriei. În fața opticii răzbunătoare a celor care plătesc polițe și împart indulgențe pe criterii de servitute și oportunism, așteptînd în schimb penitență bleagă din partea celor care refuză să gîndească la comandă, în fața lor se cere seninătatea unui spirit lipsit de naivitate. Mai mult, morala care descinde din cazul lui Paulescu e următoarea: un spirit liber care se opune curentului nu are cum
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
lecturilor de identificare. Acum, e limpede că atâta insistență moralizatoare strică. „Aceasta între noi adesea o vedem", constatarea lui Alexandrescu, poate acuza prea abrupt, și in corpore, o societate care-și caută făgașul. Cu timpul, inși de felul lui Rîmătorian - penitența fostei amante care l-a trădat e să-și oblige soțul să vândă, în memoria lui, carne de porc, semn că așa-zis dispărutul e urmărit de derizoriu pe veci - se așază undeva mai la mijlocul societății, prin dregătorii de provincie
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
o batjocură inexpresivă și grosolană la adresa lumii reale înceta să mai fie gînd, devenind o senzație a vieții, atunci îl apuca veselia. Acum nici măcar nu se gîndea la recunoașterea greșelilor lui, el era o ființă demnă de plîns, ignorantă, așa că penitența sa n-ar schimba nimic. Nu era necesar nimănui. Putea să se pocăiască, după cum putea și să nu regrete nimic, oricum, era la fel de insignifiant în fața statului mînios. Observa cît de mult se schimbase Liudmila în acest timp. Nu-l mai
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
prin ce a trecut. Știu ce înseamnă zina zoster - dureri cumplite - și mă bucur că și-a revenit cât de cât, a avut o evoluție înspre bine și mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta", a mai spus Mirin Cozma. Perioadă de ”penitență Despre acest moment, Marinela a povestit în emisiunea "Necenzurat": "M-a luat pe nepregătite. S-a întâmplat de seara până dimineața. M-am trezit cu două bubițe și cu un ochi umflat. Am mers la Urgență. Varicelă. Am luat măsuri
O BOALĂ CUMPLITĂ I-A DESPĂRŢIT pe Marilena Niţu şi Miron Cozma by Sorina Ceugea () [Corola-journal/Journalistic/63177_a_64502]
-
aur). Acest ascet se hrănește exclusiv cu lumina rămasă precum un reziduu de la agapele angelice, ajungînd la o performanță de fachir, cea de a-și ține respirația nu doar ani întregi ci și secole și eoni. Dar o astfel de penitență de suflet nu întîrzie a se răzbuna. Sastisit de „hrana asta extralumească”, bardul cedează unei senzualități sui generis, care e atracția spre decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul de succes, omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund, al scrisului rebrenian e răscumpărarea prin
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
scriitorului, episodul unei transformări radicale a învinsului în învingător, etalând în 1920 argumentul senzațional al capodoperei. Nuvelistul ezitant și neconvingător va fi înlocuit de Marele Romancier, sigur pe sine și pe deplin convingător pentru toți, public cititor și critică profesionistă. Penitențele învingătorului Disculparea nu este un proces moral încheiat niciodată pentru Liviu Rebreanu. Ea este prezentă în forme ascunse sau bănuite în toate etapele sale de creație. Se poate afirma că marile sale romane au toate în profunzime elemente de dezvinovățire
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
din viața socială și politică (...) Mi se pare că sânt și cel mai dușmănit scriitor de azi. Astea sânt reversele gloriei” (în Opere 17, p. 86- 87). Cum să nu fie atunci scrisul o revanșă, o compensație, o formă de penitență, o dezvinovățire totală? Separat de aceste lucruri, trebuie să reamintim că romanul Pădurea spânzuraților este scris la somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
specifice acelui univers al lui Venus, proiectat în concepția întregului spectacol într-un cadru de bordel modern. Finalul lucrării este construit pe o metaforă simbol: păstorul copil sădește un copac care va înverzi, reprezentând o speranță în mântuirea omului prin penitență, sacrificiu, luptă și mai ales dragoste. Este regretabil, însă, că regizorul nu a rămas la nivelul unor metafore discrete, păstrând esența mitului, fără exagerări și distorsiuni care nu slujesc cu nimic lucrarea. Am avut imensa șansă de a vedea Cenușăreasa
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
la bașii Franz-Josef Selig, Wolfgang Bankl, Ain Anger, la baritonul Falk Struckmann. În mod evident, cea mai spectaculoasă apariție este cea a celebrei mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex, schimbător, care parcurge drumul de la devoțiunea penitenței la feminitatea malefică. Li s-a alăturat, în rolul titular, acest muzician de mare clasă care este Christopher Ventris, un autentic tenor wagnerian, un obișnuit al genului în marile case de operă actuale. Nu pot să nu o menționez - într-
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general preferînd studii tematice, expozitive. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
crimă comisă la cererea mea, a fost comisă în numele meu”. Atitudinea ei o anticipează pe cea a lui Lucy din Dezonoare, femeia care, rămasă însărcinată în urma unui viol, alege să păstreze copilul și să nu depună plângere în semn de penitență și reconciliere pentru/ cu/ cei abuzați timp de secole de coloniștii europeni a căror urmașă este. Conștientizând că în curând va muri, naratoarea încearcă să-i facă pe cei doi mari dușmani, Omul Alb și Omul negru, Stăpânul și Sclavul
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
strecoară din cînd în cînd o vagă aluzie ironică, nu poți să nu identifici autoportretul autorului. El îmbină întro perfectă simbioză cercetătorul, istoricul, memorialistul, cu detectivul - care, mînat de o prezumție inexplicabilă caută obsedat urmele unei bănuite spînzurători Bußwinkel (Colțul penitenței) - sau cu lunatecul sublim, băiatul din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]