1,388 matches
-
cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe suprafața exterioară a zidurilor ei, sau, uneori, în pronaosul acesteia. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie, referindu-se la tema acestei duminici: „Să luăm aminte că, așa cum Adam, după călcarea
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Când în clepsidra timpului se duce Menire mea cu zăpezi de amintiri, Pe izvorul lacrimilor se scurge Speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, Pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, Să evadez în priviri de cititor. Autor, Maria Filipoiu ÎNTREBĂRI Adeseori m-am întrebat: Al cui spirit am împrumutat Pe drumul vieții ce-l străbat Cu sufletul îngândurat? Am fost menită-n viața mea, Să scriu ce am trăit cândva
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
este libertatea față de păcat. Arsenie Boca - În nepăsarea față de copii se află necredința în cel mai mare grad. Sfanțul Teofan Zăvorâtul - Biserică este locul unde sunt salvați cei condamnați la moarte. Sfanțul Efrem Șirul - Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi. Fericitul Augustin - E o mare primejdie să ajungi a fi mulțumit de tine însuți. Nicolae Iorga - Păstrează-ți mintea treaza, fiindcă pierzania nu vine neapărat de la simțurile rătăcite, ci de la gândirea viciata. Dan Stâncă - De nu as fi
CITATE MEMORABILE (33) de ION UNTARU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372351_a_373680]
-
părinți duhovnicești însă erau de părere ca, în vremea noastră de slăbire a credinței, duhovnicii să nu oprească pe cei care se pocăiesc cu adevărat mai mult de trei ani. Duhovnicul trebuie însă să urmărească îndeaproape evoluția vieții duhovnicești a penitentului și să-l ajute să nu se întoarcă din nou la păcatul săvârșit. Stelian Gomboș: - Înaltpreasfinția Voastră, acum, la finalul acestui dialog duhovnicesc, mult folositor, vă adresez o întrebare puțin mai delicată ori mai complicată însă deseori întâlnită ca problemă
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
uman! Flaubert - Sufletele bine formate au în ele un ecou pentru toate durerile lumii. René Bazin - Pentru ca să învățăm a vorbi bine și fără greșeală, trebuie să ne învățăm mai întâi a tăcea. Avva Zosima - Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi. Fericitul Augustin - Unde nu este răbdare, acolo nu este nici iubire. Sf. Grigorie - Pocăința înseamnă a uri păcatul. Sfanțul Grigorie Palama Referință Bibliografica: Citate memorabile (38) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1056, Anul III, 21
CITATE MEMORABILE (38) de ION UNTARU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347282_a_348611]
-
Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căință și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a odăii lui, trebuie să facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnicul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
Că sunt unii care vin și-i spovedesc pe alții. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie să-i spovedească. Fiecare își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care le-a făcut el. Și, odată spuse, păcatele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodată nimănui. Odată iertate, sunt iertate pentru totdeauna și nu le mai repetă la altă spovedanie. Iar preotul, odată ce le-a auzit, nu și le mai aduce aminte. Nu le amintește nici măcar celui care i le-
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
reconcilierii cu Biserica, Taina repunerii în starea de membru deplin al Bisericii, din care am căzut datorită păcatului. Tocmai de aceea în rugăciunea pe care o rostește preotul după spovedanie se spune: „ ... împacă-l Doamne și-l unește pe dânsul (penitent) cu Sfânta Ta Biserică în Hristos Iisus Domnul nostru ... Cine comite păcate grave nu se poate împărtăși decât după spovedanie și după săvârșirea unui canon de pocăință care poate dura mai mulți ani. Bineînțeles că la spovedanie făgăduim lui Dumnezeu
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
catafalcul defunctului, amintindu-și cu evlavie de momentele principale din viața și activitatea acestui jertfitor, din mâinile căruia, de ani de zile, creștinii primeau Sfânta Euharistie. A fost și un bun duhovnic la care veneau cu respect, frică și cutremur, penitenții din parohie, dar și din împrejurimi. Glasul lui de stentor, îndemna, certa, dar și încuraja creștinii să meargă pe drumul cel drept al credinței, chiar dacă uneori, nu era deloc ușor. Era temut și iubit în aceeași măsură. Nu făcea concesii
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
alternativa de a se împărtăși sau nu; pentru că toți cei ce participau la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se împărtășeau, iar cei ce nu se împărtășeau ieșeau afară din Sfântul locaș odată cu catehumenii[43]. Numai un păcat care crea starea de penitent îi împiedica pe creștini a se împărtăși. Disciplina canonică însăși ne spune că un creștin care participă la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie are datoria de de împărtăși[44], bineînțeles cu pregătirea prealabilă, pentru a nu se osândi după cuvântul Sfântului
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
spovedania este taina Bisericii prin care se împărtășește credinciosului harul iertării și al împăcării cu Dumnezeu, adică restabilirea noastră în har. Dar, în același timp, este și o „instituție de pedagogie divină”, în cadrul căreia duhovnicul, printr-o înrâurire personală asupra penitentului, în lumina învățăturilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos și prin mijloace psihologice și pedagogice, contribuie la îndreptarea acestuia. În calitate de slujitor (iconom) al tainelor lui Dumnezeu, în cadrul spovedaniei, preotul mijlocește pogorârea harului iertării păcatelor, iar ca păstor de suflete își concentrează toate
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de astăzi, contemporan, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
în clepsidra timpului se scurge și viața mea cu zăpezi de amintiri, pe izvorul gândurilor se duce speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, să evadez cu priviri de cititor. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Pe aripi de timp / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE ARIPI DE TIMP de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373189_a_374518]
-
în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta”, „Cuvântul”, „Facla”, „Expresul”, afirmându-se ca poet în revistele din Capitală, „Prepoem”, „Vremea”, „Adonis”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”; scrie și la „Claviaturi” din Brașov. Primul său volum de poezii, Decor penitent, a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în 1947. După această dată, C. și-a încetat activitatea publicistică, trăind într-o completă recluziune. Abia după două
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
intitulate Dincolo de cuvinte (1967). Cultivând o poezie abstrasă din sfera dogmatismului care, în pofida unei ușoare liberalizări, încă mai bântuia epoca, C. și-a conturat un profil liric distinct prin volumele succesive Determinări (1970), Codice (1974), Ianuarii (1976), reunite, împreună cu Decor penitent, în volumul Împărăția de seară (1979), încununat cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Poeziile ulterioare au fost incluse în volumele Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică, inclusiv ciclul inedit Intrarea în legendă, fiind
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
al Academiei Române. Poeziile ulterioare au fost incluse în volumele Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică, inclusiv ciclul inedit Intrarea în legendă, fiind reeditată în antologia cu acest titlu din 1990. Între volumul Decor penitent și cele care i-au succedat după două decenii de tăcere, există diferențe sensibile. Prin cartea de debut, C. se înscria în noua tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților de
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
C. se înscria în noua tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților de generație, lui C. Tonegaru, din volumul Plantații (1945), și Mircea Popovici, din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive. SCRIERI: Decor penitent, București, 1947; Dincolo de cuvinte, București, 1967; Determinări, București, 1970; Codice, București, 1974; Ianuarii, București, 1976; Împărăția de seară, pref. Ion Caraion, București, 1979; Trecerea, București, 1981; Dogma, București, 1984; Împărăția de seară-The Realm of Dusk, ed. bilingvă, tr. Charlotte Margaret
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
ilustrată cu ajutorul unui fragment din romanul Portret al artistului în tinerețe al lui James Joyce care descrie mersul lui Stephen la spovedanie. Stephen așteaptă în fața confesionalului într-o stare de mare tensiune psihologică și morală: Ușa glisantă fu împinsă brusc. Penitentul ieși. Era rîndul lui. Se ridică îngrozit și intră orbește în boxă. Sosise clipa în cele din urmă. În penumbra liniștită îngenunche și-și ridică ochii către crucifixul alb agățat deasupră-i. Dumnezeu putea să vadă că el se căia. Își
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Refuzul fatalității" Nu trăim într-o societate unde dialectica atât de fină între căință și iertare să fie repede înțeleasă. După cum răul demisiei morale are un context specific, binele nu se poate dispensa de o atentă propedeutică. Copleșit de culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoria universală - oricât de fragmentară ar fi apariția acesteia - este o datorie elementară, transmisă și celor mai noi școlari. Mai mult decât o simplă curiozitate, interesul pentru istoria noastră veche sau recentă ține de o urgență similară relației dintre conștiința penitentului și confesiunea propriilor sale rătăciri. Dacă există un suflet al lumii, cum credea Platon, pentru cetățeanul modern, urmele sale n-ar putea fi căutate decât în istoria în mare parte nescrisă a neamului omenesc. Așa cum o biografie este clădită sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chinul în fața camerelor de luat vederi, în paginile ziarelor, pe ecrane. În fiecare zi trebuia născocit ceva nou. Când era vorba despre chipul fals-pocăit al unui episcop care se pierdea în căință, când era vorba despre polițiști, înfățișați ca niște penitenți de neconsolat, care cereau iertare pentru erorile colegilor lor de acum o jumătate de veac. Și într-o zi, găselnița asta nemaipomenită! De ce, adică, să nu-i poți acuza de încetineală pe soldații care eliberau lagărele? Nici cei slabi, nici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt budiști, spuse Walter. Dar chiar dacă sunt budiști, au o atitudine plină de reverență față de pescuit. Prind peștele În plase și-l aduc la mal. Spun că salvează peștii de la Înec. Din păcate... Aici se uită În jos, ca un penitent. —...peștii nu-și mai revin. Salvează peștii de la Înec? Dwight și Harry se uitară unul la altul și izbucniră În hohote de râs. Glumea? Heidi rămăsese fără cuvinte. Oamenii ăștia chiar credeau că fac o faptă bună? Păi, e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]