1,092 matches
-
fost pe punctul de a se rupe. împins de un instinct salvator, Ghica face din astfel de alunecări neprevăzute metoda însăși a scrisului său. Treptat, prozatorul nu ezită să adopte maniera "parantezelor continui", adică a divagației neîntrerupte, fără fir conducător perceptibil. Deriva aparentă, lăsarea în voia inspirației momentane devin marca stilului lui Ghica. El ajunge să o domine cu atîta siguranță, încît senzația de improvizație este totală. Scrisoarea Teodor Diamant, datînd din octombrie 1883, moment de maximă perfecțiune stilistică a memorialistului
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
i-oferă o rezistență atît de neașteptată, se scoală în picioare ca să apuce calul de spinare. în acest moment mi se prezintă ca o masă mare, neagră, adăugită la conturele calului, în mijlocul căreia văd sticlind ca două lumini ochii abia perceptibili așiț leului. Ochesc, pe cît se putea de bine în întunericul nopții, drept între acele două lumini.ș...ț Cînd veni ziua, văd apărînd, din ce în ce mai distinct, coada și labele de dinapoi șaleț unei leoaice bătrîne, de o talie respectabilă, care
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
morții fără de sfîrșit. Cu cît e mai aproape de putrefacție și de primul vierme, cu atît pretenția lui să-l respectăm, să fim impresionați, să-l compătimim e mai mare. O singură scuză îi găsim: lipsa de experiență pe granița abia perceptibilă dintre viață și moarte. Doar această lipsă de experiență ne lasă o portiță să-l iertăm pentru trufia lui". Îl amuză o întîmplare cu aer de snoavă, relatată de Sânziana Pop, referitoare la Zaharia Stancu, care încerca - la propriu! - să
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
cel oferit de "înlănțuirea microformelor", un altul de ritm. Apoi "Micro micro-time" este nivelul la care se produce informația cea mai mică, cea a transformărilor spectrale de timbru ce se petrec în timp, în fracțiuni de secundă. Sunt informații totuși perceptibile. D. Av. - Să evocăm perioada de acum patru decenii. Parisul anilor '60 - '70. Am fost împreună, în câteva rânduri, la Darmstadt, în Germania, acest centru al avangardei muzicale internaționale de după război. Aici, la Centrul pentru Muzica Nouă erau afirmate și
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
construiește nuvelele cu arta subiacentă a unui dramaturg. De la cele mai modeste ca valoare (Scormon, O viață pierdută) pînă la capodoperele Budulea Taichii ori Pădureanca, structura nuvelelor ascultă de un echilibru intern desăvîrșit, pentru că toate demontează, în progresie lentă, abia perceptibilă, înaintarea inexorabilă spre finalul dramei. O schemă geometrică de mare rigoare, în cadrul căreia se agită pasiunile umane, formează structura profundă a fiecărei nuvele. Slavici urmărește atent în acest cadru mișcările psihologice infinitesimale, micile deplasări ale psihicului care comandă desfășurarea acțiunii
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
decât haosul cleptocratic vizibil și la Praga, și la Varșovia, și la Tirana, și la Moscova, Kiev ori Chișinău, și la București. Metodele politico-mafiote sunt înscrise în zestrea genetică a comunismului și ele nu dau alți muguri decât excrescențele otrăvitoare perceptibile cu ochiul liber. Am înțeles multe din mecanismele care au făcut posibil eșecul decomunizării jumătății umilite a Europei citind noua carte a lui Václav Havel, Pe scurt, vă rog! (Editura Curtea Veche, 2009.) Ea continuă seria volumelor în care marele
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
Mă gândesc la scurgerea timpului, simțită mai acut ca oricând, la scurtul răstimp de viață ce-mi rămâne. Emma respinge toate incertitudinile mele, întrezărește un viitor de fericire comună. Mă las furat de această speranță smintită, uit degradarea lentă, dar perceptibilă a simțurilor mele, oboseala picioarelor, mersul împleticit, dificultățile de vorbire. 29 august 2001 Dejunurile în afara timpului cu frumoasa mea italiancă Încă o dimineață cu soare de vară, strălucitor. Trec pe la Martine, frizerița. Arnaud, deșiratul hidalgo cu picioare de cocostârc, și
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
Pauwels și Jaques Bergier și britanicul Charles Berlitz. Întâlnire de gradul trei Obiectul zburător neidentificat reprezintă o prezumtivă navă spațială extraterestră, incluse fiind în această categorie meteoriți, sateliți dezintegrați în atmosferă, stoluri de păsări, baloane meteorologice și alte corpuri cerești perceptibile sub formă de lumini, sclipiri intermitente de diferite culori, discuri (farfurii zburătoare) sau sub formă de globuri. Astfel de apariții au fost observate pe aproape toate continentele și în toate țările lumii. Mărturiile unor persoane care susțin că au asistat
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
toate rangurile, din aceste domenii. Amploarea cuprinderii sociale și mulțimea personajelor care intră și ies din cadru ne îndreptățesc să vorbim de o frescă. Sunt și mediile complementare pe care N. Gheran le evocă în memorii și o face cu perceptibilă însuflețire: casele de creație de la Mogoșoaia, de la Cumpătu, de la Pelișor, localurile-reper ale lumii artistice bucureștene din epocă („Ambasador”, „Lido”, „Bordei”, „Pescăruș”, „Boema”, „Podgoria”, „Katanga”, barurile „Continental” sau „Melody”) și, desigur, restaurantul Doamnei Candrea, o incintă culturală de neocolit. Viața nu
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se pricepea la asta - nu avea mai mult de 40 de ani. Corp bine proporționat, ten deschis, câteva cute fine, abia perceptibile, la colțul ochilor. În comparație cu ale lui, erau ca și inexistente. O privea și simțea cum un sentiment plăcut, pe care nu-l mai trăise de foarte mult timp, îl cuprinde încet. Nu, nu e posibil!.Ar fi putut să-i
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
toate laolaltă? Tu vei rămâne mereu tânără și frumoasă. Trebuie să fie așa. Pentru mine, îi spune încet, aplecându-se ușor către ea. Și totuși, dacă se uită mai atent nu poate să nu observe că ridurile din jurul ochilor, abia perceptibile atunci când o întâlnise, s-au accentuat. Au apărut și câteva noi, pe frunte. Și câteva fire argintii au răsărit în pletele ei de culoarea rubinului. Ei și ce? Toate, toate îi sunt dragi. Și la fel îi vor fi și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de mare gală, cu înțelepciune și meticulozitate. Jankélévitch, în Tratat despre moarte, ne învață: "Moar-tea este seriosul din orice sacrificiu, miza oricărui risc, grăuntele de sare din orice aventură. Suferința însăși nu ne face să suferim decât prin doza abia perceptibilă de moarte, prin doza infinitezimală și, ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine amenințătoare, permanentă, această doză ține în egală măsură de viață, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un instrument înșelător, care își cere drepturile la viață independent de cel care a creat-o. Astfel se face că nu o dată planurile poetului sunt dejucate. Tanatos-ul primește conotații noi, strâns legate de coborârea în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
după ciocolata sud americană, în care clocoteau ardei iuți și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mici, avea câte una pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile între sprâncene. Când enervarea lui creștea, tot din cauza mea, creștea și o spuzeală roșie pe vârfurile urechi lor, care mi s-ar fi părut caraghioasă dacă nu ar fi anunțat, întotdeauna, o epocă de glaciațiune extinsă în timp și aplica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o scenă într-un registru total diferit, dar cu aceleași personaje: Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt și-și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
referitoare la această versiune care i-a entuziasmat pe italieni a fost "cantabilitatea" dorită și obținută de dirijor alături de orchestra Teatrului Scala, maleabilă și pentru o logică muzicală străină de repertoriile ei consacrate. Acest spectacol a comunicat o muzicalitate patetică, perceptibilă și de către auditorii reticenți la "orgiile" sonore wagneriene. Interpretarea l-a convins și pe domnul Stephan Poen, invitatul serii. Medic specialist în tehnică vocală, cunoscător al virtuților cântului frumos, riguros, pretențios, prețios, el s-a declarat satisfăcut. Ceea ce nu se
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza privirii. Un anumit gest, o mișcare ușoară înspre "obiectivul" care a și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a tonului antrenează o promptă reconstituire a întregului conglomerat sufletesc. Analitismul autoarei "șaptezeciste" are o direcție inversă celui practicat de un Anton Holban, în romanele lui de suspiciuni și gelozii dilatate. În timp ce Sandu tot desface, disecă la
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
că suntem la o răspântie existențială a istoriei noastre și "la o răspântie se cere mai multă înțelepciune decât oriunde", spunea un filosof. Și știu că semnele acestei înțelepciuni abia dacă se întrevăd din când în când, atât de greu perceptibile încât nu putem avea curajul să ne bucurăm de teamă să nu devenim ridicoli. Iar în acest timp nu pot să nu observ cum, tristă și plină de umor, bășcălia este o țară, o țară care se întinde de la Prut
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Pozitivismul e așchia sărită din trunchiul scientismului, acea optică a genunchiului de broască potrivit căreia nu există cunoaștere decît acolo unde ceva poate fi măsurat și verificat prin experiență. Tot ce e pozitiv și bun în lume vine din felia perceptibilă a experimentului științific. Restul sînt gogoși teoretice ținînd de o tradiție înapoiată căreia, se spune, în scurt timp îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
născute în rîpa Aheronului, întinsăse a lor aripi); epitetele rămîn, toate, abstract-noționale (noapte oarbă, pronie îndurată, fatale fere, doritul Luceafăr). Suntem la distanță imensă de limbajul romantic ce ar fi trebuit să celebreze deschiderea spre o nouă lume. Cea mai perceptibilă influență italiană se regăsește în prozodia novatoare, în noul tip de vers creat special de Asachi. Alexandrinul românesc, versul-matrice al pașoptismului, apare în primă formă la poetul moldovean. "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice..." înainte de Heliade și de școala lui
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la Apusť". în vreme ce A. E. Baconsky, care a domiciliat aproape un an în Berlinul de Vest, trădează aceeași tendință de radiografiere a fenomenelor obștești pentru a detecta spectrele anomaliei într-însele perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]