233 matches
-
aruncă deasupra mea le opresc gândurile o iau razna și atunci mă retrag în pătratele albe diagonala tablei îmi place cea mare am vreme să întâlnesc turele în colțuri umbrele cad și încercările își aruncă măștile le privesc duritatea pipăi perciunii falși și gust sarea trupului prelinsă pe gardurile înalte ale cetăților părăsite te privesc după ce ajung la capătul răbdării ridici poveștile la rang de uitare mâna îți este calmă scrisul nu se mai înclină spre dreapta măruntul și-l numără
DIAGONALA MARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345372_a_346701]
-
prăbușit. Ajunsese la capătul puterilor. Respira greu și avea senzația că se sufocă din lipsă de aer. Își amintește doar că soldatul acela a salvat-o și nu-l poate uita nici acum, după atâția ani. Nu-i poate uita perciunii albi, petlițele roșii și fața trecută de tinerețe, cu riduri, bătută de soare și vânt, ca a unui marinar. Ca prin vis rememora crâmpeie din tot ce s-a întâmplat astfel că se văzu trasă cu forța de o mână
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mai demni și cuminți, nu prejos- Ce-ncearcă să sfâșie, oricând, pe oricine, Uitând de obârșie și de tradiții creștine. Icoanele mute se plâng în biserici, Cu flaute multe de câțiva clerici, Ce-mpart rugăciuni la câțiva vii, Luați de perciuni că fac scârnăvii. Din umbre de oameni tăvălite pe jos, Călcați de neoameni în picioare pios, În biserici...stau munți din păcate cu silă, Ca banii mărunți împărțiți doar din milă. Referință Bibliografică: Icoanele mute / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN
ICOANELE MUTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376437_a_377766]
-
covrig de lună. Ciobanul obosit de atâta somn s-a trezit pentru o clipă, apoi a adormit din nou să-i crească iarba mănoasă pe piele, de atâta risipă de timp, rămăsese ne păscut un bou ... Muza Muza trece pe sub perciunii mei Cum fumul îl respiră nasuri deformate Astfel zările dispar ca florile de tei Ce cad mai întotdeauna pe-nserate. Muza trece pe trotuarul de vis-a-vis Cum trece toamna în iarna care vine Alungând clipele albastre în nostalgii Și anotimpul în
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
spune, zise Lina, care știa mai multe decât lăsase să se vadă despre activitatea de importator a soțului ei. Păși tiptil spre ușă și o deschise. În prag stăteau doi bărbați. Purtau costume gri, cravate În dungi, ghete negre. Aveau perciuni scurți. Țineau În mâini serviete asortate. Când și-au dat jos pălăriile, au scos la iveală un păr castaniu identic, cu cărare pe mijloc. Zizmo și-a scos mâna de sub haină. ― Suntem de la Departamentul Sociologic Ford, spuse cel mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu În pantaloni scurți. Am descoperit cum arăta când nu se bărbierea. În primele două zile pielea i se făcea ca șmirghelul, așa cum se Întâmpla Întotdeauna În weekenduri. Dar acum, În loc să-mi ia mâna și să mi-o frece de perciunii lui până când Începeam să țip, Milton nu mai avea dispoziția necesară să mă tortureze. Stătea pur și simplu pe peluză, iar barba, ca o pată, ca o ciupercă, Îl năpădea. Involuntar, Milton adera la obiceiul grecesc de a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo erau aruncate tot felul de cutii de mâncare și sticle. ― Treaba ta e să mă ții treaz, spuse camionagiul. Când a văzut că nu răspund imediat, s-a Întors spre mine. Avea ochii roșii. Și mustața de tătar, și perciunii lunguieți Îi erau roșcați. ― Să vorbești Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă știu! țipă acesta, furios. Dar apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă de indieni când merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domnilor! Iar În localul nostru puteți urmări și meciul de fotbal! Ispititorii erau toți niște tipi interesanți, majoritatea poeți ratați, și-și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau să arate ca Tom Waits - sau poate că era invers. Ca personajele lui Mamet, populau o Americă inexistentă, ce seamănă cu fantasmele unui copil despre bărbații spilcuiți, traficanți și lumea interlopă. Se spune că În San Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și apoi, dintr-o dată, luase o cotitură și devenise altceva. Tessie nu știa cum de se Întâmplase una ca asta. Deși Încă o recunoștea pe Calliope În chipul meu, fiecare trăsătură Îi părea schimbată, Îngroșată, și-apoi aveam barbă și perciuni și mustață. În ochii lui Tessie, exista ceva criminal În Înfățișarea mea. Nu putea să nu se gândească la faptul că apariția mea făcea parte dintr-o reglare de conturi, că Milton fusese deja pedepsit și că pedeapsa ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înnebunea și își găsea sfârșitul în mila gravitației pământului, care le primea în îmbrățișarea ei dură. Bărbații căutau la fiecare colț de stradă și întrebau pe toată lumea: "N-ați văzut un bătrânel, cam de un metru jumate, chel și cu perciuni albi? Purta mereu un cojoc albastru, rărit de vreme". Dar nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit sfârșitul într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vedere pe un altul? Dată fiind ușurătatea atașamentelor umane, probabil că existau liste de alternative, rezerve de care nu era conștientă - bărbați Întâlniți În parc În timp ce plimba câinele; persoane cu care discutase la Muzeul de Artă Modernă; tipul acela cu perciuni; celălalt cu ochii negri sexy; persoana cu copilul la un sanatoriu și soția cu scleroză multiplă. La cantități mari de idei și scopuri mergeau cantități mari de oameni. Și toate acestea răzbăteau din conversația Angelei. El auzea și Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă la buzunare. Acolo se frîngea parcă probabil din cauza unui obiect. Perciunii cam lungi Îi dădeau un aspect de zurbagiu și-i conturau și mai bine zîmbetul acela Înțepenit pe buze. Avea un mers ciudat, ca și cînd anume ar fi vrut să arate cît e de fudul. Impresia agresivă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Taina trecutului, tragediile vremurilor întunecate băteau zadarnic la urechile ei. Nici zâmbi slujbașilor templului care intrau purtând într-o mână simbolul legii. Se uita numai la cutia lor de tinichea în care se sunau banii, și i se părea că perciunii din proaspăt încârlionțați, li se scutură prea cu grabă, și că prea din fugă atingeau tablele sfinte bătute în ușorul ușii... Parcă o jale o cuprindea văzându-se așa de înstrăinată între ai săi. Apoi uita totul, rămânea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a creat pentru lucruri mai mari. Glabraria îmi evocă, vie, istoria doamnei C.V., frumoasa văduvă de 65 de ani, cu proprietăți (două blocuri), cu conturi în bancă și o colecție faimoasă de timbre (3 „Cap de Bour“, 5 „Carol cu perciuni“ și alte rarități) tocate în câțiva ani (doi? trei?) de avocatul Ianus C., un glaber al generalului Vamake. Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca unul, Piceredăfier. Chiar așa scria pe certificatul lui de naștere: Piceredăfier Costel. N-a fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E pauză. Copiii roiesc în jurul meu și recunosc toți că nu au înțeles nimic, nici unul.„ Dar mi-e îmi place matematica”, gândesc. Și mă revăd elevă, la generală, cu două degete veșnic ridicate pentru a salva copiii cu urechile-nroșite și perciunii smulși de câte un profesor prea zelos: -Ești o curajoasă, îmi spun cu toții. Niciunul din noi nu a îndrăznit să spună asta. Nici noi nu am înțeles nimic...nimic...Povestea mea a circulat mult timp, în liceu. Dar ceea ce m-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da, aprobă Wilt, dar, din câte-am înțeles eu, există și efecte secundare. Depinde din ce tabără judeci lucrurile, zise un flăcău cu perciuni. Wilt reveni cu greutate la împăratul muștelor. Citise deja de vreo două sute de ori bucata aia. — Așa că Piggy intră în pădure, începu el... dar se văzu întrerupt de un alt măcelar, care se vedea limpede că îi împărtășea aversiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la finalul Horei staccato, înainte de bis, tocmai lângă masa de speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să liniștească pe Roșu cu motivarea ce o auzea pretutindeni, anume că e vorba doar de mici corecțiuni aplicate ovreilor, care exploatează prea neomenos pe bieții țărani de prin satele moldovenești. ― Nu-i nici o pagubă dacă se vor pierde câțiva perciuni! zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea se evită răul cel mare, care e pe drum! Poți însă dumneata să garantezi unde se oprește operația asupra perciunilor? Ești sigur că mâine sau poimâine țăranii nu vor continua operația prin bărbile boierilor și arendașilor creștini? Titu Herdelea își aduse aminte că Roșu e ovreu și-i păru rău că a făcut o glumă ieftină în fața lui, atingîndu-i susceptibilitatea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tulburările țărănești, ce ți-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iacă, d-aici au pornit, sus de tot, colțul dinspre Bucovina, cu jidanii... S-a mers așa câteva zile, și-a coborât mereu, și mereu cu "jos jidanii" și "jos perciunii". Îți aduci aminte, că și tu credeai că ar fi vorba numai de niște perciuni de jidani. Ș-acuma uite colea a ajuns în Teleorman! Vezi? Și se întinde vertiginos mai departe pârjolul. Te asigur că în trei-patru zile va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sus de tot, colțul dinspre Bucovina, cu jidanii... S-a mers așa câteva zile, și-a coborât mereu, și mereu cu "jos jidanii" și "jos perciunii". Îți aduci aminte, că și tu credeai că ar fi vorba numai de niște perciuni de jidani. Ș-acuma uite colea a ajuns în Teleorman! Vezi? Și se întinde vertiginos mai departe pârjolul. Te asigur că în trei-patru zile va fi la Severin, adică va fi cuprins toată potcoava... Acuma au băgat-o pe mânecă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
află masa de ping-pong. Cine servește primul? te Întreabă el, În timp ce montează fileul.] SÎntem la locul de fumat, Împart fructe celor patru sau cinci băieți. Vorbim iar despre blugii Levi’s ai lui Bogdan, despre berea mea neagră cehoslovacă, despre perciunii lui Midge Ure și despre alte chestii mișto. Vlad Îmi face semn cu bărbia. SÎntem cinci, În ultima vreme sîntem foarte des cinci. Al cincilea e un tip Îndesat din Timișoara, se numește Cojescu, ne bate la cap cu poveștile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]