111 matches
-
bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele 4 clopote chema, probabil, la masă. Este, la Golia, de altfel, o imixtiune mai profundă a spiritului monahal în orânduirea și viața bolnavilor. La Ospiciul Neamț nu găsim acest lucru, activitățile mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
altă realitate, un alt palier al existenței, definit de personaj ca fiind ,,o atroce categorie de viață"345. Edvard Munch, Death in the Sickroom, 1893346 Imaginea reprezentativă a romnului este aceea unei săli ,,obișnuite de restaurant, vastă, înaltă, albă, cu perdeluțe la ferești și plante mari exotice în colțuri"347. Pe bună dreptate, personajul se întreabă retoric ,,cine imaginase în această încăpere aranjamentul acesta solemn și spitalicesc? Cine fusese regizorul acestui spectacol corect și halucinant?"348 pentru că, înșirați de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe Ilona și poate nici la sfârșitul slujbei nu o va întîlni, iar până să vie dânsul acasă... Pe uliță treceau din când în când oameni singuratici spre biserică. În odaia lui era aprinsă lampa și, prin ferestrele mici, cu Perdeluțele albe netrase, văzu patul așternut. " Dar dacă n-are să vie?" îi răsări prin minte pe neașteptate și în aceeași secundă îi zburară din suflet toate bucuriile. Un fior de frig îl străbătu din cap până-n picioare. Intră în ogradă, mâhnit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu copilul în pelinci, merse la Sf. Icoană și-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adânc în gura sobei... gândindu-se la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul încins cartofii și deodată o flacără uriașă, roșie-portocalie, însoțită de o explozie teribilă, se ridică până-n tavan. Am închis ușa speriat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea. Mama ta este tot timpul pe pământ, chiar și atunci când se află în cer. Acum poate că are fruntea îndreptată spre hublou, poate a tras perdeluța rigidă pe geam, urmează jumătatea ei de oră de odihnă. Poate că se gândește la toate drumurile pe care trebuie să le facă, o să-și propună cu siguranță să ajungă în centru să cumpere ceva. Ultima oară ți-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care era înnebunit după cărți din motive cu totul altfel stratificate, pentru ca, pe baza unei asemenea mixturi explozive, să-și însușească micul și marele alfabet. Toate astea și altele încă îmi potoleau foamea de lectură. Oare din comoara ascunsă după perdeluțe făceau parte și Coliba unchiului Tom sau Portretul lui Dorian Gray? Ce anume aveam la îndemână din Dickens, ce anume din Mark Twain? Sunt sigur că mama, care, pe măsură ce grijile prăvăliei sporeau, găsea tot mai puțin timp pentru lectură, ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu să intru Într-o asemenea Încăpere, poate puțin mai Încolo găsesc o doamnă liberă, măcar să-ntreb de preț, servicii, mersul vapoarelor. SÎnt tîrÎt Însă mai departe, să văd monumentele. În centru, catedrala O. L.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
altfel - tuturor chemărilor și solicitărilor, cu conferințe, ședințe, munci patriotice la care mergeam ore întregi după program sub căldura aspră de după inundațiile din primăvară și nu m-am dat la o parte de la muncă, chiar atunci când zăream Dacia neagră cu perdeluțe din care cobora tovarășul de la sector, în inspecție, cu cravată și pantofii lustruiți, urcând la loc și dispărând imediat, probabil să mai vadă cum merge treaba și în altă parte... Atunci ridicându-se și ridicându-și totodată glasul activistul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și sărmani, cu garsoniere cât o nucă aliniate auster, de o parte și de alta a coridorului lung, prost luminat, cu perdeluțe în capăt și flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor. Când a venit să-i deschidă, lumina gălbuie a veiozei din spate îi contura linia picioarelor, a coapselor puternice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jurai că sar din pagină cu tot cu caleașcă și servitori. Se leșina oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu batiste și-odicoloane: la geam, pe ușile trăsurilor, în mijlocul unui dans, după perdeluțe, la cofetărie, în mulțime sau chiar pe cal (varianta Sadoveanu, jumate de secol mai încolo). Lucrurile începeau pe la 1837, și parcă nu mai aveau sfârșit. Rubiconda Zoe, sedusă și părăsită de Iliescu (nu, nu era vorba de președintele României!), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o pendulă miniaturală, maro, stil chinezesc, secolul 19. O văzusem și-n „H“, dar pe-albastru. În dulap, câteva cărți și niște reviste „Almanahul Flacăra“. Cineva aranjase totul cu gust și perseverență, ca înainte să ieși la pensie. Până și perdeluțele fâlfâiau cuminți pe calorifere. „Ce naiba e-aicea la voi?“, mi-a șoptit Mihnea. „Muzeul Satului?“ „Ușor.“, l-am potolit. „Eu am adus violetele.“ „Aoleu, dom’ profesor, m-ai terminat cu asta! Dacă știam, îți împrumutam și eu niște mărar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și el știa ce face. M-am uitat de mai multe ori în spate; nimeni. Strada părea pustie, oamenii se pregăteau de sărbătoare. În geamuri zăreai coronițe de brad și lumănări de plastic în V, cu becurile mici și austere. Perdeluțele fuseseră suspendate discret, protestant, descoperind și-acoperind în același timp: nimeni nu te privea din spatele lor, nici tu nu căutai să vezi ce-i înăuntru. Un sentiment de reținere și sobrietate plutea peste oraș, contrazis doar de clădirile zdrobitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa de baie a Mariei, la fel. De fapt, lipsea totul; parcă și camera pierduse ceva: nici unghiurile, nici consistența pereților nu mai păreau aceleași. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un poponeț notabil, de altfel. Într-o altă seară m-am întâlnit cu Alina și cu o prietenă de-a ei într-o cafenea turcească, una cum n-am văzut în Timișoara: cu muzică orientală, cu separeuri despărțite de niște perdeluțe transparente, cu divane joase, acoperite cu perne moi, cu narghilele, cu chelnerițe vesele și plinuțe... ce mai, o atmosferă de O mie și una de nopți! Pe divanul unde ne-am întins a apărut una din chelnerițe, gata să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
planurile constructive) de la cine știe ce firmă occidentală. La aceste liste, mereu modificate și completate, se adăuga eterna listă de cuvinte interzise: Dumnezeu, înger, sfinți, biserică, duh ș.a.m.d. În fine, o a treia categorie de interdicții permanente se referea la perdeluța cu floricele de câmp ce trebuia așezată peste orice scenuță având oarecari conotații erotice. Cum se știe, în România, copiii se făceau prin ureche, așa că "minunatul nostru tineret" n-avea voie să afle din cărți că există prezervative și anticoncepționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
limba română și poezia română modernă, dar n-a contribuit cu nici o carboavă la ridicarea bisericii botoșănene. Până la urmă, s-a recurs la o soluție de compromis: fresca n-a fost rasă, dar chipul Luceafărului s-a acoperit c-o perdeluță. Unde-i lege, nu-i tocmeală, iar erminia hotărăște că nu poate urca în frescă decât imaginea întemeietorului respectivului lăcaș. Peste numai câțiva ani, într-un sat din Bărăgan, am avut surpriza să aflu, zugrăvit lângă tabloul votiv, zâmbetul galeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu moartea în suflet, pentru totdeauna.. sala de clasă, școala Ieromonahului Veniamin... rămânând atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un purice. În ușa căsuței de la poartă, cu perdeluță albă la fereastră, moș’ Vasile-portarul, scund și bondoc, cu fața-i încontinuu surâzătoare, om de o bunătate rară... ne petrecea plângând și râzând, totodată,.. știa că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mic, bondoc, cu fața surâzătoare, în cămașă și cu mâna la capul gol, salutând: „să trăiț’ dom’ elev !”. Am avut o tresărire... inima îmi bătu mai tare în piept. Apropiindu-mă.. dispăru... Fereastra din ușa căsuței, înfundată cu carton, în locul perdeluței, părea oarbă. Iar deasupra ușii, pe o placă scria.. cu vopsea roșie, „xerox”. Am pășit pe alee, cu emoția elevului de atunci.. din `948, când am pornit în lunga viață de pribegi, alungați din școala noastră.. și, drumul noilor zări
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu a avut o soartă publică. Abia apoi, prin 1913, a scris forma finală, cunoscută sub cele două piese - Spiritul pământului și Cutia Pandorei - care e o formulă cam ca la statuile acelea cu haine... A început să pună chiloței, perdeluțe, a ieșit un text foarte rafinat estetic, față de textul inițial, O tragedie monstruoasă. Așa am pățit și eu, am fost cuprins de pudoare și s-a născut un spectacol destul de cuminte.“ - regizorul Silviu Purcărete (Citiți despre conferința de presă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
De dormitorul din fund, sufrageria vecină în care dormeam eu, în același pătuț cu plasă, înlăturat doar peste câțiva ani și menținut probabil din spirit de economie, era despărțită printr-o ușă de sticlă înaltă, cu două aripi prevăzute cu perdeluțe brodate ca să astupe vederea, prin care auzeam totuși zgomotele suspecte, noaptea, când scârțâiau stăruitor și ritmic paturile. Cele mai plăcute paturi din câte am avut prilejul să cunosc, lungi și late, cu somiere elastice, dar și solide, să sari pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acoperise cu pânze roșii întinse pe fațade și în interiorul instituțiilor, întreprinderilor, școlilor, fabricilor, birourilor și magazinelor. Uneori, îi puteam zări pe noii stăpâni, când traversau orașul cu mare viteză, în mașinile lor de fabricație sovietică, Zil sau Moskvici, negre, cu perdeluțe. Mi s-a întâmplat să zăresc unele din acele siluete cenușii ale comuniștilor de primă oră, coborând dintr-o mașină în fața vreunui minister sau a unei clădiri neidentificate, păzite de milițieni înarmați, în timp ce ne grăbeam să circulăm de teama ochilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]