196 matches
-
este durabilă și rezistentă la spălare. Utilizarea parfumului din flori de henna este în mare măsură limitată la Egipt, nordul Indiei și Java. De culoare verzuie, acesta este obținut prin macerarea florilor în ulei, preferabil în ulei de ben ("Moringa peregrina") care nu râncezește ușor. Henna este larg cultivată în grădini ca plantă ornamentală sau gard viu, și este apreciat pentru parfumul puternic și plăcut al florilor sale, care amintește pe acel al trandafirului chinezesc ("Rosa chinensis"). Lemnul de henna este
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
căutarea originilor bujorului. Dar cum Alex Cetățeanu este de multă vreme un glob trotter, el se oprește Încântat În țările lumii ca să identifice frumusețea de jar a bujorilor. De fapt a unei specii de bujor, cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina), cunoscută sub denumirea de bujor românesc, specie ocrotită de lege. În platforma subtextuală a poemului Bujor, peony, pivoine, botan...(denumiri lexicale diferite ale aceleiași plante erbacee În atâtea limbi ale lumii) se simt impulsurile lui Macedonski din Rondelul crinilor („În
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
și "To a God Unknown", Unui Dumnezeu necunoscut, 1933), nu s-a bucurat de succes sau de atenția criticii. De remarcat totuși, că în "Pășunile Raiului", scriitorul se oprește asupra obiceiurilor și miturilor regiunii în care a trăit și a peregrinat, ceea ce a constituit apoi filonul întregii sale epici. Cu noua sa carte, "Tortilla Flat" (Cartierul Tortilla), din 1935, istorisire a aventurilor unei fictive comunități de vagabonzi excentrici din Monterey, Steinbeck devine un nume cunoscut în literatura americană. Scrisul romancierului se
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]
-
numai 25 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filosofia antică greacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle. Din motive de sănătate, abandonează învățământul universitar și, începând din anul 1879, peregrinează între Veneția, Torino, Nisa și Engadin, în căutarea unei clime prielnice. În 1882 o cunoaște pe Lou von Salomé, pe care o cere în căsătorie, fiind însă refuzat. În același an, în timp ce se găsea la Nisa, începe să scrie lucrarea
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
jos spre lagărele și ghetourile organizate în Transnistria. Tatăl l-a purtat adesea pe umeri. Ajunși in Transnistria, Appelfeld a fost curând despărțit de tatăl său. În cele din urmă a fugit din lagăr și vreme de doi ani a peregrinat prin păduri, fiind in cele din urmă adoptat de o bandă de hoți și prostituate ucrainieni. O vreme a găsit adăpost în casa unei femei ucrainiene. Despre acea perioadă din viața sa scriitorul a remarcat ulterior: Odată cu revenirea în regiune
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
limba mării ("Iberis saxatilis"), lăptucă ("Lactuca viminea"), merinană ("Moehringia grisebachii"), coada racului de stâncă ("Potentilla bifurca"), talpa leului ("Gymnospermium altaicum"), poala "Sfintei Mării" ("Nepeta ucranica"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis purpurea"), pribolnic ("Orchis simia"), bujor românesc ("Paeonia peregrina"), bujor de stepă ("Paeonia tenuifolia"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), trandafir ("Rosa turcica"), lăptiucă ("Scorzonera austriaca"), brei ovat ("Mercurialis ovata"), milițea dobrogeană ("Silene compacta"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), tavalgă ("Spiraea crenata"), colilie ("Stipa ucrainica"), tătănesă ("Symphytum tauricum"), fetică ("Valerianella coronata"). Turismul
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
conducerea imperiului comercial și cu acest prilej s-a dovedit în continuare o bună administratoare și femeie de afaceri. În 1544 împreună cu o familie numeroasă, inclusiv fiica, sora, și nepoata ei de soră, Dona Gracia a părăsit Antwerpen și a peregrinat vreme de câțiva ani prin mai multe țări europene. Banca ei a avut legături financiare cu multe din casele domnitoare din vremea aceea, cu regele Henric al II-lea al Franței, Henric al VIII-lea al Angliei, Carol Quintul al
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
crestini. Mai mult, cruciada destinată inițial să facă din creștinii muriți în luptă martiri, a reînviat martirologia evreilor, care credeau acum că jertfa lor va duce la izbăvirea poporului pentru care se împlinise un mileniu de când își pierduse statul și peregrina prin lume. Cruciații înaintau anevoie, iar țelul final-Ierusalimul-rămânea la o depărtare pe care mulți încetaseră să spere că o vor străbate.Pe măsură ce vremea se scurgea, mizeria creștea în rândul cruciaților; istoviți de mers și foame, roși de boli, ei mureau
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
potrivit spuselor lui Ted Morgan a hotărât să se întoarcă în Statele Unite. Deși Burroughs scria și înainte de a o împușca pe soția lui, Vollmer, acest eveniment îi marchează viața și întreaga operă argumentează biografii. După ce a părăsit Mexicul, Burroughs a peregrinat prin America de Sud căutând un drog numit yage care le promitea consumatorilor senzația de telepatie, acesta scriind și o carte compusă din corespondența dintre el și Ginsberg numită The Yage Letters publicată în 1963 de editura City Lights Books. Burroughs a
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
mențină până la moarte voluptosul și periculosul său echilibru. "După ce voi muri și n-am să mai fiu printre voi - spunea el -, nu știu ce va face fratele meu. Mi-e tare teamă că după ce va ajunge rege, va fi obligat iarăși să peregrineze...Și totuși, voi avea grijă să-i las regatele mele în ordine." La 2 februarie 1685 Carol a suferit un atac de apoplexie. A murit după patru zile, la vârsta de 54 de ani, la Palatul Whitehall. Pe patul de
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
pământ pentru a cerceta ceea ce este mai departe și am văzut cele mai multe țări și laturi ale cerului, am ascultat cei mai mulți filozofi, iar în demonstrațiile și construcțiile geometrice nu m-a întrecut nimeni; nici chiar geometrii Egiptului, printre care eu am peregrinat timp de cinci ani ca străin. ” — Clement din Alexandria - Stromates, cartea I. Nu cunoaștem cauza care a făcut ca în filozofia greacă Democrit să nu fie tocmai așa de apreciat. Posibil ca lipsa lui Democrit de ambiție să fi contribuit
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
Nahum Sokolov), „Hador”,„Hazman”, „Reshafim” ,„Sifrut”, precum și în gazeta lui Itzhak Frenhof „Sefer Shaashuyim”. Prima sa carte - „Tzileley Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții:povestiri și schițe) a apărut în 1904 în editura „Tushiya” („Istețime”) din Varșovia. În acea perioadă a peregrinat prin mai multe orașe:Varșovia, Ekaterinoslav, Wilno și Kiev. În 1906 Gnessin a înființat împreună cu Shimon Bychovski editura „Nisionot” („Încercări”). În 1907 Gnessin s-a aflat la Londra și a editat împreună cu Brenner revista „Hameorer” („Deșteptătorul”). Nereușita antreprizei a dus
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
autorul a trei cărți 1, în care evocă aspecte, esențiale, din existența sa și a altora. Scrise cu talent și cu pasiune, izbutesc să rețină prin farmecul evocării, al portretizării și, desigur, prin observații de ordin estetic, moral și filosofic. Peregrinând prin două continente, posedând o bogată cultura umanistă și uzitând necontenit de cunoștințele sale filologice și juridice, Nicolae Țimiraș ne surprinde prin arta de a nara și de a evoca, convingător, realități, sentimente și, mai ales, oameni. Unul dintre prietenii
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
necesară textului. Una dintre situații, probabil cea mai veche, are în vedere dialogul tânărului păcurar cu turma oilor agitate: “Când cu apa o-nturnat / Oile tăte-o zderat” sau cu oaia năzdrăvană: “Oaia lui cea oacheșă”, “Zbiară oaia cea pistruie”. Această temă, peregrinând prin Transilvania, a dezvoltat, în sudul țării, episodul mioarei năzdrăvane. Vasile Latiș ("Păstoritul în Munții Maramureșului", 1993) consemnează: “Oaia-i sfântă. Oile la începutul vremurilor vorbeau ca oamenii și pășteau în grădina Domnului, neînțărcate. Dar ele au mâncat florile și
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
abandonat numele ce i se părea fără strălucire Hookham în favoarea celui, mai exotic, al bunicului Fontes, ulterior schimbându-l în Fonteyn (așa cum a procedat și fratele ei, fotograful Felix Fonteyn). Și prenumele și l-a preschimbat în Margot. Familia a peregrinat multă vreme dupa necesități impuse de munca tatălui. Conștientă de talentul fetiței, mama ei a înscris-o pe Margaret (la început și pe fratele ei, Felix) la lecții de balet, încă de la vârsta de patru - cinci ani. Mai întâi la
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
din portul Constanța. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la tranzitarea tezaurului Poloniei pe teritoriul României și la consecințele acesteia: "„Odiseea tezaurului polonez a început la 5 septembrie 1939. Ea s-a încheiat în anul 1947. Aurul polonez a peregrinat pe trei continente. Patru tone de aur care au ajuns ulterior în România, au fost salvate de capturarea lor de către fasciști, păstrate în secret și restituite după război Poloniei. La două zile după plecarea aurului din portul Constanța, președintele Poloniei
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
suma necesară pentru 7500 de persoane adulte, restul creștinilor, cu mici excepții, au fost transformați în sclavi. Cei plecați au găsit refugiu în orașele Tripoli, Tyr, sau Antiohia, unii s-au repatriat, alții, însă, dintre cei fără bani, au pierit, peregrinând dintr-un loc în altul, sau au acceptat de bunăvoie să intre în robie. Tratamentul nu a fost aacelași pentru toți. De o deosebită atenție s-a bucurat văduva regelui Amaury I, Maria Comnena, căreia, fără să i se ceară
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
limpezime a tinereții. Reușește să plece din țară, Maria Moreanu trebuind să-i urmeze. Granițele însă se închid și urmează 10 ani de despărțire fizică, fără a-și pierde speranța revederii. Pentru Emil Marinescu reîncepe o perioadă de activitate intensă, peregrinând în orașele și teatrele de operă ale Europei. Din nou la Viena și Milano, apoi Roma, Zürich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marsilia, Bologna și altele, peste tot obține succese triumfale, consemnate în cronicile muzicale din presă. Din toamna anului 1957 se
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
Portrete și siluete din lumea operei" (1983). Cariera artistică a lui Emil Marinescu, în posesia unui registru vocal întins de la tonalitățile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflectă un permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută, de a peregrina de la un loc la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din cei mai mari tenori români. Idealul unui artist se recunoaște numaidecât în timbrul vocii
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
născut în jurul anului 1865 la București, într-o familie de muzicanți. A învățat să cânte pe un țambal mare de concert (Schunda) de proveniență ungurească. Nu se cunoaște nici formația în care a debutat, nici tarafurile pe la care s-a peregrinat. Se știe că a ajuns în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea țaristă. În 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, făcând parte din orchestra lui Cristache
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Lamparia. Rebega a salvat semințele de crospec și le-a cultivat, în pofida poruncii drastice a înțeleptului să le distrugă, pentru că în lipsa formulei de preparare a ceaiului de crospec planta aducea numai nenorociri. Chiar însuși Emar-Hud, făcând exces de crospec a peregrinat în spațiu și timp, fără putința de a se readuna "într-un unic focar", pierzându-și interminabil identitatea și trăind propriu-zis în oglindă. Din această cauză el pretindea că-și ortografiază numele Emar-Hud, însă varvarienii descopereau profilându-se doar numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am un mare respect pentru străini. E o provocare fără seamăn să cauți să te integrezi, să fii mai mult sau mai puțin la fel ca ceilalți în cadrul unei societăți străine. Părinții au luat-o de la zero... Pe unde au peregrinat? Marseille, Nice. Îmi amintesc de coasta Mediteranei, văzută de pe vapor. Emigranții n-aveau voie să debarce, așa că ni se aruncau pe vapor portocale și banane. Pentru mine, Franța are mirosul portocalilor și al lămâilor. E ceva cu totul special. Prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Tu ești singura / care mă poți / salva / dar atenție! / rolurile sunt inversate, / căznește-te să mă ridici în brațe și, ca o libelulă, / dă din picioare, / să te ridici ca mine deasupra orașului!" Alteori, trubadur medieval și imnograf zbuciumat, poetul peregrinează într-o geografie deschisă; canțonele sale nu sunt, la drept vorbind, ale unui amoroso de tip senzual. Conflictul dintre iubire și Marea Trecere acaparează; canțona devine elegie erotică ori pur și simplu dramă. Ciclurile Rod și La Baaad (va preciza
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și Milton. Știindu-se creator deplin, "nu se grăbește", și nici nu-l sperie "câmpul minat al poeziei". Câte o izbucnire în maniera Esenin, prilej de refrene patetice, transcende în cânt; turbionarul de la Riazan fusese un naturist organic. Ioanid Romanescu peregrinează fictiv Spre Capul Horn al Patagoniei din stele. Relevanta auto-imago a acestuia din Trăiască poezia și marii visători! e o pagină memorabilă: Al dracului am fost, cu patimă în toate viața mea a curs întâmplătoare atâtea drumuri am avut în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dar în chip de „reconstituire” polițienească și cu un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]