932 matches
-
regulate indicativul prezent al verbelor neregulate (actualizare) perfectul compus al verbelor regulate (actualizare) perfectul compus al principalelor verbe neregulate verbele impersonale care indică fenomene atmosferice viitorul simplu al verbelor regulate; viitorul auxiliarelor avere și essere imperfectul și mai mult ca perfectul verbelor regulate imperativul cu persoana a doua a verbelor ● Adverbul Formarea adverbelor din adjective cu sufixul -mente Adverbele de loc și de timp (cele mai frecvent utilizate) ● Prepoziția prepoziții articulate (reluare) folosirea celor mai uzuale prepoziții; di, a, da, su
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205826_a_207155]
-
cercetarea cauzelor obiective și subiective care au influențat „"ordinea clipelor" existenței sale, spre căutarea greșelii/greșelilor care au perturbat succesiunea ordonată și previzibilă, inducînd un destin dezordonat, imprevizibil și tangent tragicului. Victor Petrini își povestește viața apelând mai ales la perfectul simplu al indicativului, trecutul cel mai apropiat de prezent pe axa timpului, ceea ce menține tensiunea relatării și îngăduie cititorului o participare afectivă intensă. In 1947, la douăzeci și cinci de ani, Victor Petrini este asistent universitar la catedra de filosofia culturii, într-
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
energia de ionizare sau afinitatea pentru electron ea este de asemenea sperioasa si plangacioasa tot în această perioada sistemul educațional din localitate a fost modernizată cele mai multe grupări au fost exterminate deși unele au supraviețuit până astăzi în locul imperfectului se folosește perfectul compus al verbelor imperfective stadioane actuale ce pot găzdui meciurile dintre supraviețuitorii găsiți au murit în următoarele câteva săptămâni de tifos sau malnutriție circa zece mii masculii și femelele imit diferite specii de furnici deoarece femela este cu mult mai mare
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
noului preterit-t. În mod asemănător, preteritul de tip s este format prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
majoritatea sunt etimologice, introduse de scribi care cunosc limba latină. De exemplu, echivalentul lui „douăzeci” se scria "vint", dar s-a recurs la scrierea sa "vingt", cu g din etimonul său , pentru a-l deosebi de "vint", „(el/ea) veni”, perfectul simplu al lui "venir". Litere nepronunțate se introduc și pentru a distinge omografe care nu sunt și omofone. Astfel, pentru că /y/, /ɥ/ și /v/ se scriu cu aceeași literă u, de exemplu în "uile" [ɥilə] „ulei” și "uile" [vilə] „demnă
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
etimologic, adică unul care desparte apele, interesat de legitimitate prin recurs la metodă și de canonizare ca operațiune finală a unui demers prin care impresionismul empiric lasă loc transformării textului într-un obiect de cunoaștere și reflecție teoretică; (...) un critic perfect conștient de unelte și cu o agendă alimentată de studiul peisajelor generice: contextualizare a lui Caragiale în istoria ideilor, a curentelor, a tipologiei dramatice, a stilurilor contemporane internaționale." În lectura lui Gelu Negrea, care operează cu concepte de antropologie culturală
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
și față de el însuși, ca și cum, moartea apropiindu-se, l-a făcut să simtă cât de fericit fusese. Meursault este prolix atunci când vine vorba de exprimarea sentimentelor sale și a revoltei. Stilul romanului, mai degrabă neutru și alb, redă acțiunea cu perfectul compus, despre care Sartre va spune că „accentuează solitudinea fiecărei bucăți de frază”, punând în centru solitudinea personajului în raport cu lumea și cu el-însuși. Fără îndoială, Camus, prin acest roman aparținând „Ciclului absurdului”, a transpus în plan romanesc teoria din "Mitul
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
pe de o parte a aspectului verbal imperfectiv și a celui iterativ, pe de altă parte a celui perfectiv și a celui incoativ. Cât despre formele temporale trecute, imperfectul, care exprimă implicit și aspectul imperfectiv/iterativ, a dispărut aproape total. Perfectul compus, care exprima implicit aspectul perfectiv/incoativ, există, dar în istroromână, la această formă, verbul poate fi de aspect imperfectiv/iterativ sau perfectiv/incoativ. Exprimarea acestor aspecte s-a extins și la alte forme verbale. Exemplu la perfect compus: Aspectele
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
deplină securitate a podului de peste Dunare. Acest ansamblu al descoperirilor masive de monedă romană, unelte agricole, fibule si ustensile de tot felul, arme, castre, sugerează că în regiune, romanizarea a fost extrem de accentuată. Un alt indiciu, este utilizarea frecventă a perfectului simplu în vorbirea populară, perfectul simplu fiind un timp al verbului specific doar limbilor de origine latină. În secolele IV-XII sudul Olteniei a fost un important culoar de trecere a diveselor popoare migratoare. Vestigii slave au fost descoperite la Ostrovu
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Dunare. Acest ansamblu al descoperirilor masive de monedă romană, unelte agricole, fibule si ustensile de tot felul, arme, castre, sugerează că în regiune, romanizarea a fost extrem de accentuată. Un alt indiciu, este utilizarea frecventă a perfectului simplu în vorbirea populară, perfectul simplu fiind un timp al verbului specific doar limbilor de origine latină. În secolele IV-XII sudul Olteniei a fost un important culoar de trecere a diveselor popoare migratoare. Vestigii slave au fost descoperite la Ostrovu Mare, Plenița, Vârtop, Coșovenii de
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
senatorii aveau să se bucure de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Discursurile sale au fost scrise de Seneca, un distins filosof stoic, exilat în Corsica de Claudius și rechemat să se ocupe de Nero, ca preceptor, alături de Afranius Burrus, perfectul pretoriului. Britannicus, fiul lui Claudius, a fost otrăvit la o cină în anul 55. Mama să, Agrippina, a exercitat o enormă influență asupra fiului său, prin intermediul căruia speră să conducă imperiul. Nero a tratat-o cu considerație și se presupune
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
folosit în locul viitorului: Prezentul poate fi folosit și în locul imperativului: Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ar") "hablar" ('a vorbi'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("er") "comer" ('a manca'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ir") "vivir" ('a trăi'): Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătură cu prezentul. Legătură poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
păstrează legătură cu prezentul. Legătură poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
și percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
care poate avea loc simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp complet scursa: Este un timp folosit mult în vorbirea curentă. Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp complet scursa: Este un timp folosit mult în vorbirea curentă. Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acțiune trecută, imediat anterioară
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp complet scursa: Este un timp folosit mult în vorbirea curentă. Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acțiune trecută, imediat anterioară față de o altă acțiune trecută ( redata prin perfectul simplu): În limba spaniolă actuala, acest timp este destul de puțin folosit. Viitorul (Futuro) poate exprima, printre altele: a) o posibilitate, o îndoială, o
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut, într-o perioadă de timp complet scursa: Este un timp folosit mult în vorbirea curentă. Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acțiune trecută, imediat anterioară față de o altă acțiune trecută ( redata prin perfectul simplu): În limba spaniolă actuala, acest timp este destul de puțin folosit. Viitorul (Futuro) poate exprima, printre altele: a) o posibilitate, o îndoială, o aproximație: b) un ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
o acțiune viitoare în raport cu o acțiune realizată în trecut: Acțiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetica. Condiționalul poate fi folosit și ca formă de exprimare politicoasa în cazul unei rugăminți, a unei dorințe, întocmai ca formele indicativului imperfect: Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte de a avea loc un alt fapt cu care este în relație: Modul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoană a II-a
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc. impun și ele folosirea modului conjunctiv în subordonată: Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul și două forme de imperfect în -ra, și -se) și trei timpuri compuse (perfectul, viitorul anterior și două forme de mai mult ca perfect). Viitorul și viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba spaniolă actuala. Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu: Prezentul conjunctiv
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba spaniolă actuala. Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu: Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziții temporale care exprimă un fapt eventual: Conjunctivul perfect (Pretérito perfecto de subjuntivo). Exprimă o acțiune într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului (formă în -ra și forma în -se) poate fi de prezent
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
în -ra și cele în -se sunt substituibile între ele. Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni de asemenea trecute: În propoziția introdusă prin și într-o frază condiționala, mai mult ca perfectul conjunctivului arată că într-un moment din trecut un fapt a fost considerat unul eventual, improbabil: Viitorul perfect al conjunctivului (Futuro perfecto de subjuntivo). Indică o acțiune eventuală terminată înaintea alteia din prezent sau viitor: ::Și pară entonces (mañana por
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]