225 matches
-
imagine este contrazisă chiar de statutul sursei unora dintre „poveștile pentru copii și casă” culese de Frații Grimm de la „die alte Marie”, pe numele ei Maria Müller, născută Clar, îngrijitoarea copiilor unui farmacist din oraș. Înainte de a privi b. ca performare, ca act de comunicare (Mihai Pop), folcloriștii au arătat interesul cuvenit povestitorilor, subliniindu-se ocaziile zicerii, structura repertoriilor, raporturile cu auditoriul, particularitățile stilului individual în limitele stilului local, zonal, național. Rolul povestitorului în contextul socio-cultural căruia îi aparține a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de la toilette récente. Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
perceput ca specific în raport cu primul: MC: < Î apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
italiene etc., impuneau un nivel al prestanței care nu mai trebuia anunțat sau prefigurat prin diferite coduri deontologice. Activitatea didactică era mai puțin codificată, „ghidonată” de indici de performanță (inclusiv pe plan european), calitatea rezultând ca un proces natural, de performare a unei normalități În exercitarea unei misii culturale sau a unui angajament profesional. Chestiunea standardelor de calitate și a excelenței Învățământului superior a apărut de câteva decenii și o punem pe seama „complicării” educației universitare (instituirea unei piețe de formare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
lui Platon ne apare ca o deschidere fără precedent și un ansamblu speculativ plin de rafinament asupra raporturilor practice dintre cunoaștere, credință și putere. Întreaga meditație esențială a Occidentului asupra vizibilului își poate afla încă la Platon sursa unor neașteptate preformări. Platon este, în acest orizont, mai mult decât un precursor de complezență. În spațiul Occidentului elenizat, mitologiile (ca repere acționale) reprezintă resortul civilizației citadine (ale civilizației burg-ului, literal a civilizației burgheze). Preocuparea constantă a exponenților puterii politice (din toate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Schimbarea mediului cultural ar fi un fenomen complex care s-ar datora în parte dezvoltării multiculturalismului, prin proliferarea indicilor diversității culturale în mediul urban, în parte dezvoltării televiziunii ca formă a culturii de masă și apariției unor noi stiluri de performare a culturii și în parte apariției unor noi servicii și bunuri de consum care au facilitat diversificarea petrecerii timpului liber. În opinia lui Chaney, schimbarea culturală fără precedent s-ar datora multiplicării practicilor de reprezentare exercitate prin expansiunea literaturii de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
risipite, sculpturii îngropate, artei teritoriului (earth art), artei ecologice (ecological art), artei sistemelor (systems art), artei procesuale (process art), sculpturii corporale (body sculpture), artei prin poștă (mail art), artei auto-destructive, artei denominării unei părți a lumii ca fiind artă, artei performării (performance art), artei limbajului (language art) și a altora. Ideea cea mai importantă împărtășită de artiștii post-obiectualității este aceea că arta reprezintă o activitate care se manifestă în continuitatea vieții și nu este separată de ea, câtă vreme își extrage
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
armonioase. Prin strategiile politeții pozitive vorbitorii accentuează relația de colaborare cu interlocutorul, prin strategiile politeții negative vorbitorii atenuează potențialul agresiv al unor acte de vorbire care pot afecta dorința de independență a interlocutorilor. Printre strategiile politeții negative se numără: (i) performarea de acte de vorbire expresive (a cere scuze, a exprima regretul, a cere iertare); (ii) performarea de acte de vorbire indirecte prin care sunt diminuate constrângerile vorbitorului asupra interlocutorului, pentru a-i lăsa posibilitatea unor opțiuni (Vrei să închizi geamul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbitorii atenuează potențialul agresiv al unor acte de vorbire care pot afecta dorința de independență a interlocutorilor. Printre strategiile politeții negative se numără: (i) performarea de acte de vorbire expresive (a cere scuze, a exprima regretul, a cere iertare); (ii) performarea de acte de vorbire indirecte prin care sunt diminuate constrângerile vorbitorului asupra interlocutorului, pentru a-i lăsa posibilitatea unor opțiuni (Vrei să închizi geamul, te rog? în loc de Închide geamul!) sau se evită un refuz (Vii mâine? Aș veni, dar, din
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a pluralului, a titlurilor academice (Domnule academician, vă rog să îmi acordați un interviu.); (vii) exprimarea subordonării față de interlocutor (Vă rămân dator; Aș fi onorat să...); (viii) neimplicarea comunicativă (tăcerea, replici scurte, imobilitate). Printre strategiile politeții pozitive se numără: (i) performarea unor acte de vorbire expresive de tipul complimentelor, flatărilor (Ce bluză frumoasă ai!); (ii) folosirea de intensificatori de expresie pentru a exagera interesul față de interlocutor (Te rog, atenție la scări, sunt extrem de alunecoase! Întotdeauna ai fost cel mai bun!); (iii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
propuse de Bernstein (cod elaborat / cod restrâns) și Tannen (culturi scrise / culturi orale) sunt pandantul distincției de natură sociologică teoretizate de E. Hall (culturi cu grad scăzut de dependență contextuală / culturi cu grad ridicat de dependență contexuală). 2.4.3. Performarea actelor de vorbire Interacțiunea verbală apare ca o succesiune ordonată de acte de vorbire. Actele de vorbire sunt universalii comunicative: în toate culturile se regăsesc toate tipurile de acte de vorbire. Ceea ce diferă este sistemul actelor de vorbire (modul specific
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de vorbire Interacțiunea verbală apare ca o succesiune ordonată de acte de vorbire. Actele de vorbire sunt universalii comunicative: în toate culturile se regăsesc toate tipurile de acte de vorbire. Ceea ce diferă este sistemul actelor de vorbire (modul specific de performare și funcționare a acestora, precum și relațiile reciproce dintre ele). Conținutul literal și implicaturile conversaționale ale actelor de vorbire ritualice prezintă variație culturală. În Europa, de pildă, când se așază la masă, oamenii folosesc formule echivalente cu Poftă bună! Bon apetit
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este o autentică formulă de salut cum o consideră G. Caragață [...]. În română, întrebarea ce mai faci? nu se adresează direct decât cunoscuților [...]. Ea se folosește de obicei numai după ce a fost spusă o formulă de salut” (1984, p. 131). Performarea unui act de vorbire are semnificații diferite pentru membrii diverselor culturi. De pildă, în culturile occidentale promisiunea presupune că vorbitorul se angajează să facă ceea ce se prezintă în conținutul propozițional al actului de vorbire (Voi veni mâine înseamnă că vorbitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nerespectarea promisiunii este așteptată de către membrii grupului, în schimb un refuz spus direct interlocutorului, în locul unei promisiuni „de politețe”, poate prejudicia imaginea vorbitorului și poate deteriora relațiile sociale. Deci în culturile africane promisiunile funcționează ca acte de vorbire indirecte în performarea unui refuz politicos. Față de promisiunile „de politețe”, promisiunile sincere se fac în această cultură prin negocierea de către interlocutori a condițiilor de succes implicate în actul de „a promite”. Astfel, negocierea se realizează printr-o pereche de adiacență (interlocutorul întreabă Vorbești
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de cuvânt, de a-și cere scuze dacă nu s-a ținut de cuvânt etc.). Același conținut propozițional poate semnala acte de vorbire diferite, chiar opuse. Astfel, „Mulțumesc” semnalizează acceptarea în culturile europene continentale, dar refuzul în cultura britanică. Pentru performarea aceluiași act de vorbire oamenii din diverse culturi apelează la conținuturi propoziționale diferite. De pildă, în cultura spaniolă, refuzarea unei invitații se argumentează cu elemente din sfera sănătății și a vieții personale, niciodată din sfera serviciului; în cultura română, „a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
serviciu”, „a fi reținut la serviciu” sunt însă argumente valide pentru un refuz; dacă în cultura română sunt acceptate scuze doar parțial argumentate („am avut o problemă”), în cultura spaniolă este necesară particularizarea, concretizarea, explicitarea problemei respective (Mihăilescu, 2006, ms.). Performarea unui act de vorbire cu același conținut propozițional poate genera implicaturi contextuale diferite de la o cultură la alta. De exemplu, în culturile africane, a te întâlni pe stradă cu o femeie și a-i spune că s-a îngrășat este
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu o femeie și a-i spune că s-a îngrășat este un compliment („arată bine și este sănătoasă”), în timp ce în culturile din Europa, America de Nord și Australia aceeași remarcă este considerată nepoliticoasă. Există constrângeri pe care culturile le exercită asupra performării actelor de vorbire: astfel, în Thailanda, vorbitorii nu-și exprimă niciodată ândoiala, japonezii pot vorbi ore întregi fără a-și exprima clar o opinie, performează acte de vorbire expresive atenuate (spun Bine! în loc de Fantastic!, Nu foarte bine... în loc de Groaznic!), pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ca de pildă în cultura japoneză) (Kotani, 1994). Matsumoto (1988, p. 27, apud Kotani, 1994, p. 74) este de părere că în culturi de tipul celei japoneze, rolul hotărâtor în persuadare nu îl joacă argumentul logic, ci forța propriei personalități, performarea unor acte de vorbire prin intermediul cărora vorbitorul se poate impune în fața interlocutorului. De asemenea, s-au observat diferențe culturale în felul în care negociatorii abordează subiectul: în cultura arabă negocierea este precedată de o lungă conversație fatică, în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
respectiv regulile accesului la cuvânt într-o cultură dată. Stilul A (specific Europei continentale și țărilor din America Latină) se caracterizează prin luări de cuvânt relativ lungi și un echilibru relativ între strategiile politeții negative și cele ale politeții pozitive în performarea actelor de vorbire; deosebit de frecvente sunt acte de vorbire de tip directiv, precum și plângeri, diverse expresii ale nemulțumirii. Stilul B (întâlnit la locuitorii din Asia de Sud) se caracterizează prin luări de cuvânt relativ lungi, în care sunt etalate expresii ale formalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt uneori implicite, redate prin intonații și pauze, nu prin conectori. Nu întâmplător în stilul informal apare un număr mare de termeni neaoși, comparații și metafore de sorginte populară, proverbe și zicători; este evocat astfel stilul conversațional autentic, românesc. În performarea actelor de vorbire există câteva tendințe generale. Aserțiunile se performează adeseori atenuat, eventual modalizate ca incertitudine, consultare a interlocutorului. Lipsa de asertivitate este, în cultura română, consecința prudenței; atenuarea aserțiunii dă posibilitatea revenirii asupra ei, modificarea ei fără a afecta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
discursiv Relativismul; relativismul lingvistic; relativismul funcțional; Relația comunicare-cultură; nivelul lingvistic al relației limbă-cultură; nivelul discursiv al relației limbă-cultură; relația cultură-lexic; relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de vorbire; cooperarea; negocierea; structura interacțiunii; inițiativa verbală; accesul la cuvânt; semnalele de recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pornind de la cunoașterea publicului țintă al bibliotecii și continuând cu formarea acestuia ca utilizator al serviciului public; * redimensionarea rolului și locului lecturii în era informațională parcursă de omenire, care presupune persuadarea pe formarea deprinderilor de lectură, îndrumarea și permanentizarea ei; * performarea sistemului informațional propriu și a accesului la alte rețele, încât să asigure rapid și complet cerințele utilizatorului; * implicarea în proiectele de importanță națională și internațională prin valorificarea fondurilor: educație adultă, civilizație, conștientizarea civică etc.; * asumarea unui rol de influență benefică
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
fițe sau/și diplome (se crede că reușise să ajungă la nivel academic). Am rămas și eu cu ceva de la el: o leacă de tupeu+mult argou" ne spune portretistul elpifanicaaa. Admirația se explică nu doar prin natura personajului și performarea în spațiul public: Fanache reușește să scape chiar "organelor" abilitate ("nici tovarășul colonel Rotaru nu i-a dat de capăt") ceea ce era un "nec plus ultra" în lumea ființării exotice/exotopice prin raportare la "codul eticii și echității socialiste" ("pesemne
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
naturală a entității obiectului de artă. Mai mult, indiferent de natura obiectului, opera poate fi supusă dispariției, chiar și în cazul cazul muzicii, unde obiectul artistic se prezintă ca o entitate abstractă. Transformările obiectului implică și anumite grade diferite de performare. De exemplu: dacă manuscrisul unui roman s-a pierdut sau a fost distrus, el poate fi înlocuit cu o copie ulterioară a sa, iar în cazul muzicii, o simfonie poate fi interpretată de diverși artiști, în diferite locuri și în
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect fizic, întrucât ea este o creație imaginară ce poate rămâne doar la nivelul imaginației așa cum se întâmplă în cazul muzicii. Pentru a exista, muzica nu are nevoie de un obiect fizic evident, ea poate exista temporal pe durata executării (performării) sale. În același timp, o operă de artă, indiferent de forma sa, are nevoie de imaginație pentru a face posibilă concretizarea sa. Un obiect artistic nu poate exista decât prin intermediul experienței sale, adică prin intermediul experienței imaginative. Iar în cazul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]