133 matches
-
pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri de structuri cu auxiliar (nonpasiv): (a) structuri în care auxiliarul/auxiliarele marchează modul și/sau modalitatea, păstrate în trecerea la româna modernă; (b) structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului, eliminate diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate prin object shift indică faptul că strategia de deplasare a verbului în româna veche este deplasarea ca grup (VP-movement); această strategie prezice că în structuri perifrastice deplasarea la C se manifestă în mod sistematic prin ridicarea verbului lexical, gramatica V-la-C (care vom argumenta în secțiunea următoare că este o gramatică de tip V2, specifică limbilor romanice vechi) manifestându-se în mod sistematic prin inversiune; corelația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a concentrat mai ales (dar nu exclusiv) asupra accesării domeniului C de către formele verbale sintetice. În această ultimă secțiune rezervată prezentării gramaticii V2 din limbile romanice vechi, prezentăm pe scurt două fenomene romanice relevante pentru accesarea domeniului C în structurile perifrastice: structurile cu inversiune verb-auxiliar și structurile cu ridicarea auxilarului la C. Existența structurilor cu inversiune are o relevanță de netăgăduit pentru sintaxa românei vechi, întrucât arată că inversiunile din româna veche reprezintă un fenomen romanic, nu un fenomen de contact
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că gramatica V2 a românei se manifestă în mod sistematic prin inversiune: opțiunea de deplasare a centrului nu este disponibilă în gramatica limbii vechi, după cum nu este disponibilă nici în gramatica limbii moderne (v. §III.3.2). Astfel, în structurile perifrastice, auxiliarul rămâne in situ, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv sau, mult mai rar, gerunziu) se deplasează în domeniul complementizator. 3.1.4.1. Deplasarea V-la-C prin inversiune V-AUX Discutând influența slav(on)ă asupra sintaxei românei vechi, Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
diferențele între sistemul bogat, diversificat de auxiliare al românei vechi și sistemul relativ sărac de auxiliare al slavonei bisericești 27(v. Olteanu 1974: 23-25) și (ii) libera ordonare în latina târzie a componentelor care se vor fi gramaticalizat ca structuri perifrastice în română (și în limbile romanice) (v. §3.2.1.1), este puțin probabil ca fenomenul de postpunere a auxiliarelor să fie influențat masiv de texte slavonești (spre deosebire de fenomenul postpunerii pronumelor clitice (mai ales reflexive); în §2.1.2 supra
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ar fi CM.1567 (28.79%), DDL.1679 (27.38%) și, poate cele mai interesante, LC.~1650 (55%) și Fiz.1693 (56.25%) în care rata inversiunilor depășește rata structurilor neinversate (45% și, respectiv, 43.75%); numărul mic de structuri perifrastice de tipul celor analizate (20 în LC.~1650 și 32 în Fiz.1693) diminuează într-o oarecare măsură caracterul spectaculos al proporției inversiunii în aceste două texte. Relevanța analizei statistice. Rezultate de reținut • gramatica V2 este opțiunea reziduală în româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o structură diferită de construcțiile perifrastice cu auxiliar (Nicolae 2013d: §4, 2015d), ceea ce explică în bună măsură posibilitatea de dislocare păstrată în româna modernă: (i) Acicea popa, să va vrea poate cununile pune pre capetele lor(CM.1567: 263r) (ii) a. Poate el veni. (română modernă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
16-17-lea, și este în general coocurent cu viitorul perfect:de va fi și fost cinevași scris și va fi lăsat, ca și noi (...) să știm, iată nicicum nu să află (CIst.1700−50: 6r; Zafiu 2016). 5 Forme de subjonctiv perifrastic bazate pe fi plus participiu (i) sau gerunziu (ii) sunt, de asemenea, atestate: (i) a. cuvine-ți-se ție să dai argintul meu târgarilor și, să viiu, să-mi fiu luat al mieu cu asupră (CC1.1567: 108r) b. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
până atunci: Din inadvertență, distracție sau curiozitate, s-a pomenit în variate avataturi, care i-au sporit mult de tot cunoștințele despre lume și viață. În privința aceasta, fără nici o modestie, se pretinde într-adevăr priceput.". Numai în acest domeniu, împachetat perifrastic, al detenției în lotul Noica-Pillat ar avea semnatarul o anumită competență. În rest, el își declară un amatorism multilateral. Spiritul și litera "nu e o adevărată carte de critică", autorul ei "nu îndrăznește" să-și revendice titlul de critic și
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
ca orice deschidere, unei piese care miza enorm, chiar total, pe comunicarea cu publicul, ca să-i lămurim cât mai deplin adevărata semnificație, ar trebui să apelăm la serviciile arheologiei lexicale. Dar, până una-alta, putem încerca un exercițiu de amatorism perifrastic: sigur că papugiu nu poate fi decât un personaj care poartă papuci, pentru care acest detaliu vestimentar reprezintă un semn caracteristic, cel mai probabil în comparație cu un alt sau alte semne caracteristice, din același domeniu. El nu poate fi decât un
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
a redus-o la esențial. (De altfel, lucrul se poate observa și dintr-un detaliu stilistic. Dintre cele opt categorii, doar puține au apucat să se decanteze. Să atingă, ca formulă, un maximum de precizie. Restul sună descriptiv, excesiv sau perifrastic.) Nu e un secret pentru nimeni că, definind așa experimentalismul, Octavian Soviany încearcă să atace pe flancuri postmodernismul. (Care, astăzi, și-a pierdut, în presa culturală de la noi, strălucirea de acum un deceniu.) Numai că, reproșându-i corect acestuia din
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
sub forma unei ediții, publicul și-a însușit spontan noua formă, răspîndind-o, parafrazînd-o și adaptînd-o, pînă la pragul trecerii ei în folclor. După Conachi, perioada pașoptistă, reticentă în compunerea unui limbaj pasional, a rămas însă la Romantismul lamartinian, edulcorat și perifrastic. Poeții pașoptiști nu au strălucit nici pe departe în exprimarea poetică a erosului, zonă la ei extrem de palidă și puțin reprezentativă (cîteva excepții, precum Bolintineanu, nu modifică esențial peisajul). Abia mult mai tîrziu, Eminescu, renunțînd la ceea ce pașoptismul cultivase pe
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
al unei problematici și tipologii (care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară și modalități estetice specifice: tehnica variațiunilor, cultivarea arabescului lingvistic, procesul de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
de bătrîni, unde Teoctist se ducea din cînd în cînd. Emisiuni de televiziune, cu interminabile transmisiuni în direct. Iar din spatele elogiilor și din spatele întrebărilor adeseori prostești ale reporterilor răzbăteau din cînd în cînd vechi acuzații la adresa Patriarhului, formulate voalat sau perifrastic. Apărătorii de profesie ai BOR în general și ai Patriarhului în special săreau în sus: "Nerușinare! Blasfemiere!! Inamicii stabilității Bisericii nu se astîmpără nici acum, încearcă din nou să-i tulbure pe credincioși și să semene îndoială printre slujitorii săi
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
cronicar muntean" nu se simte cîtuși de puțin dezlegat, ci mai curînd des legat de poetul ce-l delectează pînă și prin definițiile sale rebusistice, care nu pot fi decît unele de ordin metaforic. Pentru piatra numită "opal", găsim o perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
240) Alteori, cuvintele sar din paginile prea multă vreme necitite, iradiind paznicul de serviciu, sau părăsesc, unul câte unul, mintea limpede a câte unui poliglot lipsit de talent. Situațiile sunt, și una, și cealaltă, pledoarii aplicate pentru nașterea unui discurs perifrastic nelimitat. Practic, lumea încetează să mai existe în determinările ei realiste o dată cu momentul în care, numeric, cuvintele ajung să fie depășite de propriile lor definiții aproximative. În întregul lui, capitolul 56 conține toate premisele, oprite la praguri nominale, pentru o
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
că jubilează în momentele "execuției", Antonio Patraș se investește afectiv în paginile sale critice, scriind preponderent despre cărți și oameni care i-au plăcut. Tonul e de o civilitate absolută, iar punctele nevralgice ale unei opere sunt ocolite cu grație perifrastică. Textul ia mai degrabă forma prefeței sau a studiului ce-și propune să susțină, nu să dinamiteze un autor. Și cu cât autorul este mai valoros, cu atât receptarea lui critică e mai bogată în intuiții și definiții. Iată motivul
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
mult stilistic, câteva bucăți de proză savuroasă. Personajele înseși sunt din cuvinte - fără a lăsa senzația artificialului -, căci la prozatorul basarabean, înainte de orice, se remarcă voluptatea expresiei (mai important e cum se spune) și preocuparea pentru stil și comparația fastuoasă, perifrastică, denotând un adevărat cult pentru determinările și comparațiile cele mai surprinzătoare, chiar absurde și o miză pe efectele prin acumulare: "dușurile căminului funcționau cu eficiența și entuziasmul economiei socialiste din ultimul cincinal sovietic", "cu ochiul experimentat al unui reglator de
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
presa care apără valorile democrației și demnitatea acestei meserii ar trebui să-și impună un limbaj prin care să izoleze treptat publicații de felul celor scoase de C.V. Tudor sau de altii că el. Nu un limbaj uscat sau unul perifrastic, ci un limbaj care să nu iasă din limitele exactității care, la o adică, să poată fi probata cu dovezi palpabile. v Tot pentru izolarea presei care își minte cititorii cu bună știință ar trebui că știrile care se dovedesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
peste cap părerea că limbajul criticii se învechește mai lent decât acela al prozei sau poeziei. M-am înșelat. N-a trecut decât ceva mai mult de trei sferturi de secol de la comentariile lui Aderca și un stil înflorit și perifrastic le face aproape vetuste.
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
importanță. Cert e că, în mod aproape inexplicabil, atunci când pe Calistrat îl paște ceva (o promovare sau o sancțiune), Tempfli pare a se sesiza din oficiu, convocându-l pe ambițiosul tânăr la o discuție pe cât de inteligentă, pe atât de perifrastică. Este și situația celei în care, cum anunțam, se amorsează titlul: „Nu, noi nu ne punem problema adevărului în felul în care... în felul în care și-o pune o minte... logică, să spunem, carteziană. În cazul Lui, deoarece te-
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
mai puțin.) Mai cu seamă rigiditatea aceasta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci ea îi aparține întru totul naratorului. E o intruziune rară și tocmai de aceea semnificativă. Nici unul din incubii aceștia descinși din Baltă nu poartă vina limbajului perifrastic cu care e gratulat. Unul poartă nu știu ce pălărie de paie de orez model Los Paraguayos în turneul din vara lui 1963 la Urlați, altuia îi atârnă de gât un craniu vorbitor care-i permite răsfățuri de ventriloc, altuia i se
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a atacat Vladimir Tismăneanu "dreapta tradițională"? La ce personaje, evenimente, formațiuni politice faceți trimitere? Există măcar o singură frază în opera deja vastă a lui Vladimir Tismăneanu care să susțină, fie și perifrastic, o asemenea gogomănie? Poate-ați uitat că Vadim a fost creat de Petre Roman și Iliescu tocmai cu scopul de a-i discredita pe intelectualii critici din categoria lui Vladimir Tismăneanu! Ca unul care-i cunosc suficient de bine scrisul
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre care îți spun abia acum. Mi-am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt.” Spațiul (orașul) e definit perifrastic: „orașul celor șapte coline” și, pentru a se evita confuziile, „Sala pașilor pierduți a Universității”. Proza devine haplologică, proteică, înghițind chiar un text poetic: „Iubesc orașul acesta străin / cu parcurile lui, în care nu ne-am ținut / niciodată de mână
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil, se storc struguri, obținându-se vin, din care se păstrează o sticlă. E vorba de cârlionții care se văd, în miniatură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]