133 matches
-
pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. (Trad. Tudor Măinescu, ESPLA, 1956: 311) IMP, PS și corespondenții lor compuși (MmcP1 și TA) sînt timpurile preferențiale ale acestui mod de enunțare în care privirea retrospectivă se construiește gradat, cu ajutorul formei perifrastice a "trecutului recent" cu IMP (venait de + INF [adv. abia, tocmai... + MmcP], apoi cu ajutorul MmcP2 a cărui valoare aspectuală de fapt încheiat slăbește în favoarea valorii temporale. Privirea prospectivă se realizează cu ajutorul verbelor aller și devoir la IMP [a avea sau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de-IMP + INF] [aller/devoir-IMP + INF] COND PC narativ (PC2) și IMP sînt, împreună cu formele lor de aspect încheiat (MmcP1 și PS), timpurile de bază pornind de la care se marchează continuitatea diegetică. La aceste forme de bază se adaugă forma perifrastică a "trecutului recent" construită cu venir la IMP (Elle venait d'écrire [Tocmai/Abia scrisese]) și cu MmcP2. Ambele marchează o mișcare retrospectivă în timp ce privirea prospectivă este realizabilă cu viitorul apropiat (construit cu aller sau devoir la IMP) și cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus: Adam și Lugrin 2000, Adam 1997, cap. 7. Paginile 233-254
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mâine seara."19 În acest caz, se vede îndepărtarea de situația enunțiativă inițială și "necesitatea de a trece peste un obstacol, de a umple golul dintre situația prezentă și realizarea sa", valori semantice atribuite de lingvistică acestui viitor simplu. Viitorul perifrastic presupune contiguitate, continuitate, certitudine: "VP presupune contiguitatea, iar VS ruptura cu situația de enunțare. Recurgând la VP, enunțătorul își prezintă enunțul drept sigur, validat, în timp ce cu un VS l-ar plasa în afara validării."20 În text, această formă apare odată cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
romanești. 2.3. Cele două sisteme După cum am văzut, timpul de bază al "discursului" este prezentul, care distribuie trecutul și viitorul în funcție de momentul enunțării. Se adaugă deci paradigmei indicativului prezent două paliere de viitor, viitorul simplu (va veni) și viitorul perifrastic (are să vină), ale căror valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vină), ale căror valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
era necesară pentru simplii muritori, însă pe care naratorul și le asumă, el care se presupune că are acces la legile misterioase ale destinelor. Existența a două tipuri de viitor în limba franceză, viitorul simplu (VS: voi dormi) și viitorul perifrastic (VP: am să dorm) constituie o resursă interesantă pentru scriitori. Aceste două forme nu se înlocuiesc reciproc în toate contextele; însă, contrar unei prejudecăți răspândite, cauza nu este reprezentată de distanța temporală: viitorul perifrastic nu se referă doar la un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simplu (VS: voi dormi) și viitorul perifrastic (VP: am să dorm) constituie o resursă interesantă pentru scriitori. Aceste două forme nu se înlocuiesc reciproc în toate contextele; însă, contrar unei prejudecăți răspândite, cauza nu este reprezentată de distanța temporală: viitorul perifrastic nu se referă doar la un proces apropiat. Cu J.-J. Franckel 94, am putea rezuma contrastul dintre VS și VP, subliniind câteva diferențe: VP presupune contiguitatea, iar VS ruptura cu situația de enunțare; recurgând la VP, enunțătorul își prezintă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
173 tematizare, 306 temă constantă (progresie cu ~), 311 temă derivată (progresie cu ~), 312 temă vs remă, 307 temă/titlu, 167 text (gramatică de ~), 285 tip (enunț ~), 56 tip de discurs, 287 trecere, 310 trop, 179 tu, 71 U-V viitor perifrastic, 109 viitor simplu, 109 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îndeosebi cea din provincie, precum două din surorile poetului) n-are nici unul; ea e condamnată la o așteptare care, cu o vorbă folosită încă în epocă, o răstopește. Aluziile la cea de-a doua categorie sînt mai multe: în formulări perifrastice, în poezie; directe, de cîteva ori, în proză. Autorul lui Cu voi... e, după Al. Depărățeanu, Al. Macedonski, Traian Demetrescu, Mircea Demetriade, D. Th. Neculuță și Radu D. Rosetti, unul dintre poeții care îndrăznesc să scrie despre prostituate. în „De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care nu au caracteristica stabilității (a lua măsuri îmbinare stabilă "a acționa" vs. a lua măsuri [pentru a-i croi o haină] două cuvinte noționale: verbul și substantivul); locuțiunea 42 se folosește, "clasic", cu precădere în analiza morfologică, pentru concretizarea perifrastică (sub forma unei expresii) a unei părți de vorbire: a o lua la sănătoasa (locuțiune verbală), în fața (locuțiune prepozițională), sinapsa trimite către succesiunea determinant determinat, succesiune interpretată unitar (bună ziua) etc. Formal, expresia este alcătuită din mai multe cuvinte, așadar nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este partea gramaticii care studiază forma cuvintelor și regulile care guvernează modificarea, în cadrul flexiunii 78 (acolo unde este cazul), a acestei forme prin raportare la categoriile gramaticale. Conceptele centrale ale nivelului morfologic al limbii române sunt, așadar: * cuvântul (sintetic sau perifrastic, altfel spus, cuvântul propriu-zis și expresia/ locuțiunea) subsumat unei clase cu anumite caracteristici de ordin semantic, morfologic și sintactic clasa semantico-gramaticală79 (altfel spus, cuvântul ca "parte de vorbire"); în această accepțiune, cuvântul ca unitate dintre sens (lexical/ gramatical/ logic/ stilistic
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
speranță, iubire etc.) vs. substantive proprii (cele care denumesc un anumit element dintr-o clasă de elemente: Matei, Austria, Munții Bucegi etc.; * formă/ structură: substantive sintetice (concretizate într-un singur cuvânt, simplu sau compus: copil, Tudor, Ana-Maria, atent) vs. substantive perifrastice (locuțiuni substantivale) concretizate în expresii care transmit o anumită informație semantică și se comportă gramatical ca substantive: băgare de seamă, luare în râs, învățătură de minte, părere de rău etc.; * origine/ proveniență: substantive moștenite din latină (pâine, om, casă etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
substantivul determinat și categoria gramaticală a gradelor de comparație; sintactic, îndeplinește funcția sintactică-tip de atribut adjectival. Adjectivele din limba română se diferențiază 95 în funcție de: * formă/ structură: adjective sintetice: simple (frumos, politicos etc.) și compuse (gri-bleu, alb-negru etc.) vs. adjective perifrastice (locuțiuni adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
puțin frumos; * gradul superlativ absolut: foarte frumos; acest grad de comparație poate fi realizat în limba română și printr-o serie de mijloace expresive, precum: folosirea unor adverbe de tipul: grozav/ extraordinar/ nemaipomenit de frumos; folosirea unor substantive (sintetice sau perifrastice): frumoasă foc, frumos de mama focului etc.; folosirea unor substantive în cadrul unor comparații: frumos ca soarele; repetarea adjectivului: frumos-frumos; lungirea unui sunet (consoană sau vocală) din componența adjectivului: frumooos; folosirea unui enunț exclamativ: ce frumos!; prefixarea neologică: super-/ hiper-/ ultra-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de apropiere celălalt/ cestălalt etc.) vs. pronume de întărire (însuși, însăți etc.) vs. pronume posesiv (ai mei, al său, ale noastre etc.); * formă/ structură: pronume sintetice simple (el, voi, unul, care, ce, acesta) și compuse (dumneavoastră, ceea ce, nici unul) vs. pronume perifrastice / locuțiuni pronominale: cine știe cine, cine știe ce; * raportarea sau nu la categoria persoanei: pronumele personale pronumele personal propriu-zis (el, voi); pronumele personal de politețe (dumneaei, Înălțimea Ta); pronumele reflexiv (pe sine, se, își); pronumele de întărire (înșiși, însăți); pronumele posesiv (ai voștri, a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de câte ori se realizează o acțiune/ în ce măsură se diferențiază o acțiune/ însușire de alte acțiuni/ însușiri: o dată, de șapte ori etc.); * formă/ structură numerale sintetice, simple (doi, dublu, treime) și compuse (unsprezece, o sută treizeci, al doilea, câte trei) vs. numerale perifrastice: prima oară; * origine/ proveniență: numerale moștenite sau împrumutate din alte limbi (doi, mie, milion, cvadruplu etc.) vs. numerale formate pe teritoriul limbii române prin derivare (înmiit) sau compunere (treizeci, a doua, câte trei, tustrei, câteșipatru); * valoarea morfologică numeral cu valoare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și număr; sintactic, îndeplinește contextual fie funcția sintactică-tip de predicat verbal, fie funcția de marcă de tip categorial. Verbele din limba română se diferențiază 108 în funcție de: * formă/ structură: verbe sintetice (a împlini, a vrea, a iubi etc.) vs. verbe perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.); în cadrul clasei verbelor sintetice, se diferențiază verbe de conjugarea I (terminate în -a: a spera, a comunica etc.) vs. verbe de conjugarea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în unitate sintactică de sine stătătoare (de exemplu, în substitut de propoziție sau frază 115). Adverbele din limba română se diferențiază 116 în funcție de: * formă/ structură: adverbe sintetice, simple (mâine, sus, cum etc.) sau adverbe compuse (după-amiază, ici-colo etc.) vs. adverbe perifrastice/ locuțiuni adverbiale (pe neașteptate, din zi în zi, de jur împrejur, din când în când, nici pe departe etc.); * origine/ proveniență: adverbe primare, moștenite (unde, sus etc.) sau împrumutate (basta, barem, crescendo etc.) vs. adverbe formate pe teritoriul limbii române
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și în unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română se diferențiază 120 în funcție de: * formă/ structură: interjecții sintetice, simple (ura, bravo, miau, bis, halt, wow etc.) sau compuse (hodoronc-tronc, tic-tac, cip-cirip, lipa-lipa etc.) vs. interjecții perifrastice/ locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!; ei, asta-i!); * informația transmisă/ redată: interjecții propriu-zise (care transmit sentimente/ acte de voință: o, of, wow, hai etc.) vs. interjecții onomatopee (care imită zgomote din natură trosc, vâj, pic-pic etc., sunete produse de viețuitoare cip-cirip, miau
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
neflexibile, îndeplinind rol de marcă de tip categorial, respectiv raportual. Prepozițiile din limba română se diferențiază 123 în funcție de: * formă/ structură: prepoziții sintetice, simple (cu, în, spre, pe, sub, contra, conform etc.) sau compuse (de la, de pe, de pe la, până la etc.) vs. prepoziții perifrastice/ locuțiuni prepoziționale (alături de, în mijlocul, de-a lungul, de jur împrejurul, în dreapta etc.); * origine/ proveniență: prepoziții primare (pe, la, de, cu etc.) vs. prepoziții formate pe teritoriul limbii române prin compunere (din = de + în, de pe, de la, de pe la, despre, înspre etc.), respectiv prin conversiune
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale, invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă preponderent de tip raportual. Conjuncțiile din limba română se diferențiază 125 în funcție de: * formă/ structură: conjuncții sintetice, simple (și, că, să etc.) sau conjuncții compuse (ca să) vs. conjuncții perifrastice/ locuțiuni conjuncționale (din pricină că, cu toate că, măcar că, măcar să, cum că etc.); * origine/ proveniență: conjuncții primare (că, să, și etc.) vs. conjuncții formate pe teritoriul limbii române prin compunere (deci = de + aci, ca să, fiindcă, deoarece etc.), respectiv prin conversiune (De vrei, poți. de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvinte, îmbinările de cuvinte în curs de stabilizare, respectiv îmbinările libere de cuvinte. Pentru expresii, vezi și Dumistrăcel, 1980. 42 Vezi, de exemplu: locuțiuni substantivale (părere de rău), locuțiuni adjectivale (cu scaun la cap), locuțiuni pronominale (cine știe cine), numerale locuțiuni/ numerale perifrastice (prima oară), locuțiuni verbale (a o șterge), locuțiuni adverbiale (de jur împrejur), locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!), locuțiuni prepoziționale (de-a lungul), locuțiuni conjuncționale (din cauză că), în condițiile în care "constituirea în unități/ grupări stabile cuvinte compuse sau locuțiuni se realizează în timp
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sau locuțiuni se realizează în timp și presupune pierderea autonomiei componentelor" (Gramatica, 2005, p. 9). 43 Cf. și Șerban & Evseev, 1978, p. 121; Zugun, 2000, p. 33 etc. 44 Cf. Zugun, 2000, p. 33. 45 Vezi Dimitriu, 1999, pentru realizările perifrastice ale diferitelor clase semantico-gramaticale și, implicit, pentru informațiile transmise de acestea. 46 În literatura de specialitate se folosesc, alternativ, doi termeni lexic și vocabular care trimit fie către același referent (totalitatea cuvintelor unei limbi), fie către două unități interdependente, dintre
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Dimitriu, 2002; Dănilă, 2011 etc. 137 Cf. Dimitriu, 2002, p. 1243 ș.u.; Iordan & Robu, 1978, p. 572 ș.u.; Gramatica II, 2005, p. 238 ș.u. etc. 138 Pentru toate părțile de vorbire, se are în vedere și realizarea perifrastică (prin locuțiune). 139 Pentru repere importante în teoria stilului, cf. Irimia, 1999, pp. 35-58; Miller, 1959, pp. 165-174 etc. 140 Cf. Zafiu, 2003; Irimia, 1999; Coteanu, 1985; Irimia, 1984; Iordan, 1975; Coteanu, 1973; Miller, 1959 etc. 141 Preponderent, după Irimia
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]