109 matches
-
nucleu are diametrul de circa 10 km. Cea mai recentă trecere a sa la periheliu a avut loc în 1992, iar următoarea va avea loc în 2126. Meteorii pe care-i vedem acum sunt particule eliberate în timpul trecerilor cometei la periheliu. Ploaia este vizibilă din mijlocul lunii iulie, în fiecare an, atingându-și apogeul între 9 și 14 august, și depinde de localizarea în particular a fluxului. La apogeu, rata meteorilor atinge 60 și chiar mai mulți pe oră. Ei pot
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
Sistemul solar care este slab populată de planete minore înghețate, un subgrup a celei mai mari familii de obiecte transneptuniene. Obiectele din discul împrăștiat au o excentricitate orbitală mai mare ca 0,8, înclinație mai mare de 40° și un periheliu mai mare ca 30 UA (4,5×10 km). Aceste orbite extreme se consideră a fi rezultatul „împrăștiererii” gravitaționale de giganții gazoși și obiectele care continuă să fie supuse perturbării de planeta Neptun. În timp ce cea mai apropiată distanță de la Soare
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
cel mai curând în 2028. Dacă sonda ar putea atinge viteza maximă atinsă de Voyager 1, adică 17 km/s, și dacă traiectoria va fi cea mai scurtă, adică dacă Planeta a Noua va fi cel mai aproape de Soare, la periheliu, sondei i-ar trebui 57 de ani pentru a parcurge distanța de 30 de miliarde de kilometri care o separă de Terra, pentru un survol în 2085. Însă dacă planeta a cărei revoluție este între și de ani, este la
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
ESA). Inițial, misiunea trebuia să fie sprijinită de Statele Unite ale Americii, dar cum acestea s-au retras, ESA a continuat singură misiunea pentru a nu pierde trecerea cometei, care nu s-ar mai fi repetat înainte de 75 de ani (următorul periheliu va avea loc la 28 iulie 2061). Giotto reamintește de pictorul florentin (Italia) Giotto di Bondone care, pe una dintre fresce care reprezintă „Adorația Magilor” / „Închinarea Magilor”, a ilustrat Steaua de la Betleem sub forma unei comete. Giotto a fost inspirat
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
Pons în 1808, apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup. În 1972 au fost descoperite Pi Puppidele, o ploaie de meteori asociată trecerii la periheliu a acestei comete. Într-un târziu, în 1987, astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că "" este cometa observată, în 1808, de astronomul francez Jean-Louis Pons. În anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va avea loc la 1
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va avea loc la 1 octombrie 2018. Cometa a fost survolată de sonda spațială Giotto, la 10 iulie 1992, la o distanță de 200 de kilometri, cu viteza de 13,99 km/s. Din nefericire, nicio fotografie nu a putut
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
Pi puppidele sunt o ploaie de meteori asociată cometei periodice 26P/Grigg-Skjellerup. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, dar doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a "cometei precursoare" / a "corpului părinte", ultima fiind în 2003. Totodată, cum planeta Jupiter a respins de atunci periheliul cometei dincolo de orbita terestră, intensitatea ploii de meteori poate fi modificată puternic. În 2008 cometa s-a reînvecinat cu Pământul. "Pi
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
26P/Grigg-Skjellerup. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, dar doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a "cometei precursoare" / a "corpului părinte", ultima fiind în 2003. Totodată, cum planeta Jupiter a respins de atunci periheliul cometei dincolo de orbita terestră, intensitatea ploii de meteori poate fi modificată puternic. În 2008 cometa s-a reînvecinat cu Pământul. "Pi puppidele" își au denumirea din faptul că radiantul lor este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
7h 20m și o declinație de -45 de grade. Acest fapt o face vizibilă doar observatorilor cerului austral. Aceste ploi de meteori au fost descoperite în 1972 și au fost observate cam la fiecare 5 ani, la fiecare trecere la periheliu a cometei, dar adesea cu o intensitate slabă. În anii 1977 și 1982, indicele ZHR a fost de 40 de meteori pe oră.
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
1:3 cu Jupiter, ceea ce le oferă o rezonanță apropiată de 4:1 cu Pământul. Un obiect cu o asemenea rezonanță își vede crescând excentricitatea orbitală prin interacțiunile cu Jupiter, până când o puternică apropiere de o planetă interioară sparge rezonanța. Periheliul unor membri ai grupului Alinda este foarte aproape de orbita Pământului, de aici rezultă o serie de puternice apropieri la fiecare patru ani, cunoscută fiind rezonanța 4:1. Prin urmare, dacă un asemenea asteroid nu poate fi obsevat când este aproape de
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]
-
Ciuriumov-Gherasimenko, oficial denumită , este o cometă cu o perioadă orbitală curentă de 6,45 ani și o perioadă de rotație de aprox. 12,7 ore. Cometa va ajunge la periheliu (cea mai scurtă distanță de Soare) la 13 august 2015. Cometa este numită după descoperitorii ei, Klim Ciuriumov și Svetlana Gherasimenko, primii care au observat-o pe plăci fotografice în 1969. Această cometă a fost descoperită de astronomul Klim Ivanovici
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
interesantă.<br> Când cometa se apropie de unul din giganții gazoși, Jupiter sau Saturn, orbita sa este deseori modificată. S-a putut calcula, pentru această cometă, că, înainte de 1840, ar fi fost aproape imposibil să fie observată, distanța sa la periheliu fiind de circa 4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
S-a putut calcula, pentru această cometă, că, înainte de 1840, ar fi fost aproape imposibil să fie observată, distanța sa la periheliu fiind de circa 4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita cometei, distanța la periheliu ajungând la valoarea actuală, 1,28 ua. Ciuriumov-Gerasimenko este destinația misiunii Rosetta a Agenției Spațiale
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita cometei, distanța la periheliu ajungând la valoarea actuală, 1,28 ua. Ciuriumov-Gerasimenko este destinația misiunii Rosetta a Agenției Spațiale Europene, lansată la 2 martie 2004. Rosetta a intrat pe orbită în jurul cometei pe 6 august 2014, după care o va studia și va identifica
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
cunoscută anterior ca D/1819 W1 (Blanpain), este o cometă cu perioadă scurtă, care a fost descoperită de astronomul francez Jean-Jacques Blanpain la 28 noiembrie 1819, la observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august 2014, iar apoi la 20 decembrie 2019. Cometa se află pe o orbită care are o mică „Distanță Minimă de Intersecție cu o Orbită”, prescurtat: "DMIO" (în engleză; "Minimum orbit intersection distance", precurtat: "MOID"), cu
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
prescurtat: "DMIO" (în engleză; "Minimum orbit intersection distance", precurtat: "MOID"), cu planeta Jupiter, ceea ce conduce la întâlniri relativ strânse cu această planetă și, în consecință, i se schimbă orbita la fiecare întâlnire, apropiindu-se sau îndepărtându-se de Soare, la periheliu. "" are o "DMIO" cu Pământul ceva mai mult de km. Cometa se va afla cel mai aproape de Pământ la întâlnirea din decembrie 2035. Descoperirea cometei, care a avut loc 28 noiembrie 1819, a fost facilitată de o trecere aproape de Pământ
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
va afla cel mai aproape de Pământ la întâlnirea din decembrie 2035. Descoperirea cometei, care a avut loc 28 noiembrie 1819, a fost facilitată de o trecere aproape de Pământ, după care a fost pierdută pentru cel puțin 34 de treceri la periheliu, timp de 183 de ani, până la redescoperirea întâmplătoare la 22 noiembrie 2003, care a avut loc cu puțin timp înainte de o altă trecere în apropiere de planeta noastră (cometa ajunsese după 12 decembrie 2003 la un pic peste de kilometri
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
dintre cele mai strălucitoare comete din această perioadă.. Are o colorație între albastru și verde datorată fluorescenței moleculelor de carbon excitate de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Cometa are o perioadă estimată la 11.000 de ani înainte de a trece la periheliu, prevăzut pentru data de 30 ianuarie 2015, la 1,29 UA. După ce va trece la periheliu, perioada cometei va fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
fluorescenței moleculelor de carbon excitate de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Cometa are o perioadă estimată la 11.000 de ani înainte de a trece la periheliu, prevăzut pentru data de 30 ianuarie 2015, la 1,29 UA. După ce va trece la periheliu, perioada cometei va fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din 12 ianuarie au conferit cometei o magnitudine ușor superioară lui +4, între 3,5 și 4
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
fiind asteroizi. Prin 1846, discrepanțe în orbita lui Uranus au determinat pe mulți astronomi să suspecteze prezența unei planete mari în „apropiere”. Calculele lui Urbain Le Verrier în cele din urmă au condus la descoperirea lui Neptun. Precesia excesivă a periheliului de pe orbita lui Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existenței planetei intra-Mercuriene, Vulcan în 1859, însă ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevantă. Deși este discutabilă perioada când sistemul solar a fost cu adevărat „descoperit
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
și Jupiter, și care prezintă o activitate cometară pe o porțiune a orbitei lor. Jet Propulsion Laboratory definește aceste obiecte drept asteroizi a căror semiaxă majoră este cuprinsă între 2 u.a. și 3,2 u.a., și al căror periheliu este mai mare de 1,6 u.a. Spre deosebire de comete, ale căror orbite sunt, în cea mai mare parte, la o distanță superioară sau egală cu cea a lui Jupiter, cometele din centura principală urmează practic orbite circulare, similare celorlalte
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
din gheață, care s-ar fi format pe o orbită apropiată de poziția lor actuală și că numeroși alți asteroizi ar putea să prezinte aceleași caracteristici. Unele din aceste comete prezintă o coadă pe o porțiune a orbitei lor din apropierea periheliului, cum a demonstrat-o 133P/Elst-Pizarro în timpul ultimelor sale trei perihelii. Această activitate poate dura una sau mai multe luni, pe o perioadă de cinci sau șase ani, cât durează revoluția, și este probabil datorată aflorimentului straturilor de gheață ca
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]