248 matches
-
de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul - șopti el, zâmbind, - și pământul era nelocuit și gol, întuneric era deasupra adâncului și duhul
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
de Dragobete. Iar povestea lui am scris-o sus, în munții mei cărunți. unde dorul și iubirea e și-n inimi , e și-n frunți Și vă-mpart la fiecare câte un surâs șăgalnic și vă dau s-aveți sub perini dragobetele ...năvalnic. Leonid IACOB Poezia a fost publicată pe mai multe sit-uri virtuale, recent în ziarul NAȚIUNEA și în alte reviste și cotidiene http://www.youtube.com/watch?v=RGnjwiPUqhI&feature=plcp&context=C3314741UDOEgsToPDskJY dFKjhmerq4OO5YvCyet Referință Bibliografică: poveste de Dragobete
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu pot să spun că „m-am trezit” scriind. Din mărturisirile mamei știu doar că la nașterea mea, acolo, într-un leagăn viu din Apuseni, mi-a fost pusă sub perină, pe lângă alte lucruri folositoare în viață, și o carte anume, să îi placă pruncului, când o fi mare, să citească din ea și din alte biblioteci. Era pesemne, o carte de rugăciuni, într-o vreme în care ele, rugăciunile, erau
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
popii dacă nu-ți bagi mințile-n cap! Nu știi că apa oceanului e otrăvită? - Tu ce zici, George? - Eu i-aș asculta pe medici, răspund. Slavă Domnului că n-au fost și rechini! Voquin își lasă ostenit capul pe perină. -Nu de rechini mă tem eu, zice, ci de oameni ca Thomson! Uitați-vă la dânsul, pare aproape fericit! Thomson zâmbește. - Întodeauna am fost sincer, nu mi-am ascuns niciodată sentimentele! De ce-aș face-o acum? - Unchiule! protestează Ingrid
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
viața cealaltă mi-e dor și mi-e foame ți-e sete de mine nicicând nu-i mai bine de când sunt cu tine mă las pustiită de-a vântului pală tu bei fără milă a nopților smoală Referință Bibliografică: între perini / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
fustele toamnei și râd ca buimacii.te-aștept pe covorul ce-și plimbă privireaîn cernerea nopții și-și bea odihnireami-e dor să te mângâi ce dor mă apasăpe creștetul minții un fir de mătasăse-așează pe sânul cu mințile dusepierdut între perini de mofturi sedusete-ating peste vise cu-a mâinii zveltețete pierzi în marasmul de basm si blândețeeu pipăi o boare ce curge prin tinete-nchizi în amorul ce fierbe în minem-aplec peste tine în cernerea nopțiila poarta tăcerii cu ivărul sorțiiînchid
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
suplini efortul vostru de atunci. Iți multumesc pentru toate nopțile pierdute, pentru toate orele și zilele în care ai fost și rămas lângă mine, fără ca eu să iți cer acest imens sacrificiu. Doamne, îți mulțumesc că atunci când pun capul pe perină mai am încă posibilitatea când mă trezesc dimineața,să mai am încă odata șansa ca înâinte să plec spre cabinetul medical pentru o noua zi de muncă să iți spun “Bună Dimineața! Sărut mâna Giculeț”, să mai am motivația de
HORIA ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ PRIN RUPEREA VARICELOR ESOFAGIENE DIN CIROZA HEPATICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379751_a_381080]
-
vrei... n-ajută nimic. În fiece zi văz trecând pe mumă-sa cu ochii plini de lacrimi, și orice privire e o dojană pentru mine. Nici ea n-a spus nicicând față cu noi acel nume pe care-l șoptește perinei ei când plânge nopțile, acel nume pe care-l spune codrilor și vânturilor. Dar eu știu ce știu. De ce s-a ascuns? De, ce ne-a mințit? Îți aduci aminte de vânătoarea aceea, când eu, știind că el are un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pumnalul, se repede la el, dar, limpezită, îl scapă și se repede c-un țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SCENĂ O casă de țară. O vatră mare cu cuptoru[l] plin de cenușe. Petre stă-n cenușa cuptorului, rupt, cu cămașă, negru, cu părul prin căciulă - alături un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte de perini puse pe o ladă cu colori vie - pe pat baba Marină* șede pe călcâie torcând din fuior de lână albă. Bătrână cu părul alb și cu catrința mohorâtă. [PETRE] Mamă, știi tu povestea ceea de unul prost-prost, care era altfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești om cinstit (s-aduce un atentator asupra vieții marelui logofăt) Asta e pieirea mea... [PETRU] Iartă-mă; căci ești om cinstit! (îi îmbrățișează) (vine călăul... ) [PETRU] Nu! Această necinste, pretine, nu ți-om face-o... Ridică acea coroană de pe perină și ia cu vârful sabiei perina, de-o aruncă în foc! A fost atinsă de mâna lui. {EminescuOpVIII 198} 2277 [PETRU] Apăr drepturile mele când le văd lovite-n alții, Când lovești însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atentator asupra vieții marelui logofăt) Asta e pieirea mea... [PETRU] Iartă-mă; căci ești om cinstit! (îi îmbrățișează) (vine călăul... ) [PETRU] Nu! Această necinste, pretine, nu ți-om face-o... Ridică acea coroană de pe perină și ia cu vârful sabiei perina, de-o aruncă în foc! A fost atinsă de mâna lui. {EminescuOpVIII 198} 2277 [PETRU] Apăr drepturile mele când le văd lovite-n alții, Când lovești însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce scări acum clădește din pietre și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu dorinți gigantici. Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am făcut-o aceasta demult; însă m-am rugat ca un copil evlavios, ca atuncea când maică-mea îmi unea mînile și mă învăța a mă ruga. Ah, așa trebuia să fie totdeuna. El tăcu și puse capul său pe perină și căută la mine cu privirea sa blândă și îngerească. Eu căzusem în genunchi înaintea patului său și mă rugam pentru repausul sufletului său și mulțămeam lui Dumnezeu pentru raza de lumină și speranță ce o aruncase în noaptea unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domiciliat în satul Drenovo, promițându-i drept dotă 60 de napoleoni care îi vor fi numărați cu o săptămână înainte de celebrarea căsătoriei. În afară de menționata dotă, din care se vor confecționa hainele de nuntă, îi mai dau totodată așternuturi, plăpumi și perine după obiceiul locului nostru. Domnul Tomas Sotir Țoghiu acceptă înțelegerea de mai sus pe care o face valabilă prin semnătura-i proprie. Căsătoria va avea loc peste două săptămâni, anul curent. Prin urmare, drept asigurare a ambelor părți, s-a
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca cânele și tace ca boul și el împlinește birul. Ai să vezi mata mâne ce avere au în casă : că acuma e iarnă și fiștecare își ține la îndemână țolul, perina, poclatul, pănura și lăvicerul, ce-a avut vara prin poduri ori în tindă. Vita-i în șură, oile în ocol, porcul la coteț și găinile în poiată. Toate jivinile sunt în privală. Primarul se opri să vadă dacă oaspetele n-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l întreb, cum aș putea să-mi revăd surorile mele dragi? Așteaptă ora prânzului și enigma se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
juvățul de gât. Ea și-a lăsat mânile în jos și privea neclintită, cu sprâncenele ușor încruntate, în juru-i. Ș-au tras ștreangul! Cuconu Ștefan Leu tăcu. După un răstimp rosti domol: —Stăi... Caii se opriră. Ne întoarserăm în loc, pe perinile trăsurii. În urmă, tapșanul singuratic, între muncele, se deslușea cu tufișurile, cu arborii lui pitici și răsuciți, deasupra mormintelor pierdute și uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei; din vreme în vreme un fior îi alerga prin trup și buzele ei pline și roșii aveau un tremur ușurel. Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese plângând cu capul cufundat în perine. Femeia tremura: Ce pot să fac? Eu îs un cap slab de femeie.... Învățați-mă și voi cum să fac... Așa pacat, așa pacat cumplit cum să cadă peste noi?... Nici din neamul nostru n-a fost, și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cere pietre și foc... Ș-o cățea, Haie, acuma-i mai curată decât tine!... Fata se ridică deodată în cot, c-o privire stranie, puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în chilote: — Nu mai pot! mă arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]