103 matches
-
doar divinităților. În 340 î. Hr s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală Liceul (Lykeion sau școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr, odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
provoca cugetătorul, de a-l ghida într-un labirint și după un itinerariu dificil să realizezi un discurs profund, coerent, referitor la istorie, literatură, filozofie, mitologie, istoria artelor, folclor, psihologie, sociologie etc." (George Bădărău). "Neîndoios, cartea ne amintește de spațiul peripatetic al lui Aristotel și de grădinile lui Akademos, fapt recunoscut de către autorul însuși. Eseurile, dense în idei și expresie, panseurile și dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului. Ajungem împreună până în celebra stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și mă întreabă dacă acesta a fost un „aristocrat, un intelectual de elită”. Îi spun că, după părerea mea, ultimul intelectual -„aristocrat” - pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a istoriei sale, ideea de eternitate a lumii a fost tratată mai curând că o propunere legată de materie și fizica, decât de timp și cronologie. Afirmația că lumea este eternă a fost, de obicei, legată de Aristotel și școala peripatetica (Sorabji, 1983, pp. 193-318 ). Daniel Graham (Aristotel, 1999, 166) în comentariul său la Cartea 8 a Physics Book VIII, concluzionează: "Aristotel are o neîncredere profundă în infinit. El va permite unei linii să fie potențial divizibila ad infinitum, dar nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lumii a fost prezentată că identică cu credința să în eternitatea mișcărilor circulare ale cerului și cu credința că primul motor este mai degrabă contemplativ, decat activ 6. Deși Averroes a afirmat ca toti filosofii antici au fost eternaliști, eternalismul peripatetic a fost fără îndoială universal acceptat, chiar dacă doctrina impunea respect și a generat un interes intens în alte școli filosofice. Stoicii susțineau că lumea este în permanență consumată de foc și renăscuta, iar epicurienii că lumea, la fel ca toate
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acceptat, chiar dacă doctrina impunea respect și a generat un interes intens în alte școli filosofice. Stoicii susțineau că lumea este în permanență consumată de foc și renăscuta, iar epicurienii că lumea, la fel ca toate lucrurile, vă pieri. Puterea argumentului peripatetic pentru eternalism se datorează faptului că neo-platoniștii de mijloc, cum ar fi Taurus și neo-platoniștii de mai tarziu, cum ar fi Proclus, s-au angajat în reinterpretări inventive ale dialogului Timaios, încercând să demonstreze că în ciuda aparentelor, Platon a fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
iscau tot felul de probleme, din ce în ce mai clar, încercând să ajungă la un consens: o prietenie calmă - un fel de oază în acele timpuri grele și tulburi - un umăr la umăr de nădejde, discutând pe parcurs, după cele mai bune tradiții peripatetice, toate chestiunile de cultură și de artă ce ni se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a acestor probleme ale spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gorilă femelă care a fost coruptă de contactul cu oamenii”, în orice caz, un capitol ce „ar putea prezenta mai mult interes unui laborator, decât oamenilor normali”. Hélène Cixous consideră capitolul, dimpotrivă, o cultivare benefică a pasiunii și a imaginației peripatetice, polimorfe, eliberate de convenții, un exemplu veritabil de „scriitură feminină” ("écriture féminine"), care se opune discursului patriarhal. Sub lumina acestei interpretări, Molly Bloom nu mai este femeia vulgară, lascivă, ci femeia care respinge clișeele patriarhale legate de castitate și virginitate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(în greacă: Αριστοτέλης, "es") (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
se aduceau doar divinităților. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală - Liceul Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
n-au putut s-o descopere, o inventează și o numesc "contra-Pământ" (antichthon), planetă invizibilă, opusă Pământului, dincolo de focul central. Noutatea acestei teorii era că centrul lumii nu mai era privit Pământul (geocentrism), cu un alt astru, pe care un peripatetic de mai târziu, Aristarh din Samos, îl socotește Soarele (Helios), și astfel se apropie de concepția heliocentrică, ce se impune la începutul istoriei moderne prin Copernic.
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
de orbire sau de distracție pentru echipaj. Deși Arhimede nu a inventat pârghia, el a dat o explicație principiului implicat în lucrarea sa "Despre Echilibrul Planelor". Descrieri mai vechi despre pârghii au fost găsite la urmașii lui Aristotel din școala peripatetică, dar câteodată descoperirea îi este atribuită lui Archytas. Conform celor spuse de Pappus din Alexandria, lucrarea lui Arhimede despre pârghii l-a făcut să exclame: "Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc". (în greacă δῶς
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
din Canterbury, care găsise acele rațiuni necesare pentru adevărurile de credință, fără a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al logicii: ea nu face decât să ne ajute în elaborarea filosofiei practice și teoretice. Urmându-l pe Ammonius, Boethius optase pentru ambele variante. Invocând analogia cu părțile corpului omenesc (de exemplu mâna), spusese că logica este
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
pariziană, combătând ideea unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral. Conferințele sale nu vor viza numai pe Siger din Brabant ci și pe Toma din Aquino și pe Albert cel Mare, prin respingerea idealului de recuperare a tradiției peripatetice. Cele două serii de conferințe, alături de tratatele "Despre unitatea intelectului împotriva averroiștilor" (al Sfântului Toma) și "Despre cincisprezece probleme" (al lui Albert cel Mare) se vor afla la originea listei condamnărilor episcopului Tempier din 1270. În 1273 Bonaventura se implică
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Aceasta este teoria dublului adevăr. Într-o primă etapă interpretările lui Averroes au găsit adepți în lumea creștină pentru ca apoi să fie puse la îndoială. Sfântul Toma din Aquino, deși utilizează intens comentariile sale, avertizează că ele au pervertit tradiția peripatetică.
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
ales simțind nevoia de a se salva, a încercat să se apropie întâi de un stoic. Acesta însă nu credea el însuși în existența unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit pentru un pitagorician, care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei, cu astronomie și geometrie, motiv pentru care, simțind că mântuirea este
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
templu al lui Apollo "Lykeios" care data dinainte de secolul al VI-lea î.Hr.. Aristotel a înființat această școală în anul 335 î.Hr. și, în timp ce preda se plimba prin curtea școlii înconjurat de discipoli, astfel că școala a primit numele de "peripatetică". Aristotel a fost mentorul acestei școli până în anul 322 î.Hr.. A fost urmat de Teofrast, principalul său discipol. Alți profesori importanți de aici au fost Strato din Lampsacus (288 - cca. 269 î.Hr.) și, în epoca romană, Alexandru din Aphrodisias (cca.
Liceu () [Corola-website/Science/312930_a_314259]
-
VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
a Peripatetismului, crezuse de cuviință să deosebească între adevărul filosofiei și adevărul teologiei într-un sens disjunctiv, ceea ce nu era cazul la Albert. Aceasta este „himera” numită Peripatetism, atât pentru Albert cât și pentru Siger din Brabant: o tradiție numită „peripatetică” dar asimilabilă în momentul respectiv, ca un întreg ale cărui părți cuprindeau și interpretări neoplatonice arabe. Problema fundamentală cu care se vor confrunta Albert și Toma din Aquino, elevul său, este prin urmare cea a raportului dintre filosofia aristotelică și
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon ,Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de Saxonia a formulat paradoxurile care îi poartă numele. A revizuit unele teze ale fizicii peripatetice și a studiat căderea liberă a corpurilor. A ajuns la concluzia că este posibil să se construiască cu rigla și compasul un pătrat de arie cu a unui cerc dat. Albert de Saxonia a scris numeroase lucrări științifice și filozofice
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
elemente și poziții diferite. Cel mai faimos reprezentant al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etică să, o mare parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de Academia platonica și de școală peripatetica. Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]