425 matches
-
Capacitatea de a recunoaște o tumora mezenterica și de a o identifica în achiziția CT - Identificarea caracteristicilor chisturilor mezenterice în evaluarea CT - Cunoașterea aspectului normal al peritoneului la examenul CT și sonografic; recunoașterea diferitelor modificări ce pot apare în afecțiunile peritoneului (noduli, îngroșări, colecții fluide) - Capacitatea de a recunoaște prezența ascitei libere sau cloazonate în CT sau în cursul examinării ultrasonografice - Capacitatea de a identifica următoarele afecțiuni la examenul CT: peritonita, carcinomatoza peritoneală; tuberculoza peritoneală, limfomul mezenteric; infarctul mezenteric. 1.7
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
suprarenale măsurarea glandelor suprarenale Tubul digestiv identificarea segmentelor accesibile ultrasonografiei (esofag abdominal, stomac, duoden, intestin subțire și gros) măsurarea pereților, evaluarea conținutului Structurile mezentero-epiploice identificarea mezenterului și a vaselor mezenterice identificarea recesurilor peritoneale și a spațiilor de acumulare lichidiană identificarea peritoneului parietal 3. Organe aflate la nivelul micului bazin a) vezica urinară ... identificarea în condiții de depleție și de vacuitate evacuarea și măsurarea pereților identificarea organelor învecinate b) prostata (explorare suprapubiană) ... identificare, măsurare precizarea lobilor identificarea organelor cu care prostata intra
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
histopatologică din patologia testiculului: 100 20. Examinarea histopatologică din patologia epididimului: 100 21. Examinarea histopatologică din patologia prostatei: 200 22. Examinarea histopatologică din patologia glandelor mamare: 900 C. Diagnosticarea frotiurilor (citologie): 8000 1. Frotiuri cervicovaginale: 6000 2. Frotiuri epansamente pleura, peritoneu, pericard, articular, etc.: 1000 3. Frotiuri puncție cu ac fin (tiroida, glanda mamară, ganglioni, etc.): 1000 MODULUL DE BIOETICĂ TEMATICĂ CURS (20 ore) I. Introducere în Bioetică - 2 ore 1. Morala, etica, etica medicală - definire, delimitarea obiectului de studiu 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
probleme legate de biocompatibilitate - Alte metode de epurare extrarenală. Ultrafiltrarea, hemofiltrarea, ultrafiltrarea secvențială: generalități, bazele teoretice, probleme tehnice, proceduri, avantaje și dezavantaje, perspective - Administrarea medicamentelor la bolnavul dializat - Epurarea extrarenală în intoxicațiile acute ● Dializa peritoneală - date generale - anatomia funcțională a peritoneului - fiziologia peritoneului - bazele fizico-chimice și factorii care influențează eficiența dializei peritoneale - soluțiile folosite în dializa peritoneală - tehnica dializei peritoneale - determinarea eficienței dializei peritoneale - indicațiile și contraindicațiile dializei peritoneale - complicațiile dializei peritoneale. ● Plasmafereza - bazele teoretice ale plasmaferezei - principii de tratament - probleme
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
de biocompatibilitate - Alte metode de epurare extrarenală. Ultrafiltrarea, hemofiltrarea, ultrafiltrarea secvențială: generalități, bazele teoretice, probleme tehnice, proceduri, avantaje și dezavantaje, perspective - Administrarea medicamentelor la bolnavul dializat - Epurarea extrarenală în intoxicațiile acute ● Dializa peritoneală - date generale - anatomia funcțională a peritoneului - fiziologia peritoneului - bazele fizico-chimice și factorii care influențează eficiența dializei peritoneale - soluțiile folosite în dializa peritoneală - tehnica dializei peritoneale - determinarea eficienței dializei peritoneale - indicațiile și contraindicațiile dializei peritoneale - complicațiile dializei peritoneale. ● Plasmafereza - bazele teoretice ale plasmaferezei - principii de tratament - probleme tehnice - aplicații
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
suprarenale. ● măsurarea glandelor suprarenale. Tubul digestiv ● identificarea segmentelor accesibile ultrasonografiei (esofag abdominal, stomac, duoden, intestin subțire și gros). ● măsurarea pereților, evaluarea conținutului. Structurile mezentero-epiploice ● identificarea mezenterului și a vaselor mezenterice. ● identificarea recesurilor peritoneale și a spațiilor de acumulare lichidiană. ● identificarea peritoneului parietal. 3. Organe aflate la nivelul micului bazin a) vezica urinară ... ● identificarea în condiții de repleție și de vacuitate. ● evacuarea și măsurarea pereților. ● identificarea organelor învecinate. b) prostata (explorare suprapubiană) ... ● identificare, măsurare. ● precizarea lobilor. ● identificarea organelor cu care prostata intră
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
suprarenale ● masurarea glandelor suprarenale Tubul digestiv ● identificarea segmentelor accesibile ultrasonografiei (esofag abdominal, stomac, duoden, intestin subțire și gros) ● măsurarea pereților, evaluarea conținutului Structurile mezentero-epiploice ● identificarea mezenterului și a vaselor mezenterice ● identificarea recesurilor peritoneale și a spațiilor de acumulare lichidiană ● identificarea peritoneului parietal 3. Organe aflate la nivelul micului bazin a) vezica urinară ... ● identificarea în condiții de depleție și de vacuitate ● evacuarea și măsurarea pereților ● identificarea organelor învecinate b) prostata (explorare suprapubiană) ... ● identificare, măsurare ● precizarea lobilor ● identificarea organelor cu care prostata intră
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
suprarenale ● măsurarea glandelor suprarenale Tubul digestiv ● identificarea segmentelor accesibile ultrasonografiei (esofag abdominal, stomac, duoden, intestin subțire și gros) ● măsurarea pereților, evaluarea conținutului Structurile mezentero-epiploice ● identificarea mezenterului și a vaselor mezenterice ��� identificarea recesurilor peritoneale și a spațiilor de acumulare lichidiană ● identificarea peritoneului parietal 3. Organe aflate la nivelul micului bazin a) vezica urinară ... ● identificarea în condiții de depleție și de vacuitate ● evacuarea și măsurarea pereților ● identificarea organelor învecinate b) prostata (explorare suprapubiană) ... ● identificare, măsurare ● precizarea lobilor ● identificarea organelor cu care prostata intră
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
suprarenale ● măsurarea glandelor suprarenale Tubul digestiv ● identificarea segmentelor accesibile ultrasonografiei (esofag abdominal, stomac, duoden, intestin subțire și gros) ● măsurarea pereților, evaluarea conținutului Structurile mezentero-epiploice ● identificarea mezenterului și a vaselor mezenterice ● identificarea recesurilor peritoneale și a spațiilor de acumulare lichidiană ● identificarea peritoneului parietal 3. Organe aflate la nivelul micului bazin a) vezica urinară ... ● identificarea în condiții de depleție și de vacuitate ● evacuarea și măsurarea pereților ● identificarea organelor învecinate b) prostata (explorare suprapubiană) ... ● identificare, măsurare ● precizarea lobilor ● identificarea organelor cu care prostata intră
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
de apă. Colorația este verde-măsliniu pe spate, argintiu pe burtă și înotătoare sângerii.Capul scobarului are caracteristică (de unde i se trage numele latinesc) că maxilarul superior este mai lung decât cel inferior, având o proeminenta de tip "nas". În interior, peritoneul este negru că și cavitatea matelor, de aici este poreclit în popor: "mațe-negre". Este un pește care are activitate continuă pe parcursul întregului an. În sezonul rece trebuie caută în locurile de iernat, în sezon rece scobar nu se deplasează foarte
Scobar () [Corola-website/Science/318646_a_319975]
-
neinfectios; - hepatită toxică post alcoolică sau alte substanțe cu toxicitate hepatică; - patologia obstructiva de căile biliare sau hepatită și icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei. d) Infecțiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliara și ficat - excepție hepatită -, splina, pancreas, peritoneu, cavitatea subfrenica sau subdiafragmatica și alte țesuturi intraabdominale) ... Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puțin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Din secreția purulenta recoltata intraoperator sau din aspirat intraabdominal cultură microbiologica este pozitivă Criteriul 2: Intraoperator sau prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164624_a_165953]
-
și în macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se așază între celulele bazale. Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind în contact cu membrana bazală. Celulele sale au un nucleu mare situat apical. La polul apical sunt dispuse granule de melanină
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
fiind aparatul sfincterian). Rectul are 12-15 cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie (Kohlrausch) corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter. Vascularizația arterială a rectului este asigurată de artera hemoroidală superioară, dar și de surse arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
la verde albăstrui. Flancurile sunt argintii, cu nuanțe de bronz sau de aur la exemplarele de talie mai mari. Burtă albicioasă, cu reflexe aurii sau argintii. Între flancuri și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
este bifidă cu lobii egali. Înotătoarea anală scobită. Coloritul corpului este cenușiu pe spate, cu o nuanță verzuie și argintiu pe laturi și abdomen. Pe laturi se află o dungă lată cenușie-albăstruie, dispusă longitudinal, de la bot până la baza înotătoarei caudale. Peritoneul este negru. Este un pește omnivor, cu componenta animală predominantă. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: crustacee (amfipodele și copepode), insecte acvatice, larve de insecte (perlide, efemeride), viermi și moluște, dar, de asemenea, și cu detritus organic, diatomee, alge filamentoase și
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
tip răpitor, îndoiți la vârf ca niște cârlige, nezimțați sau foarte ușor zimțați. Numărul dinților faringieni este variabil, mai frecvent 2.5—5.2, 2.4—5.2 sau 2.4—4.2. Spinii branhiali scurți, puțin numeroși (6—30). Peritoneul negru. Coloritul general bate în violaceu. O dungă mediolaterală întunecată cenușiu-violacee sau o linie neagră de-a lungul liniei laterale sunt printre caracterele cele mai evidente la speciile acestui gen. Cu toate că uneori dungile nu sunt clar distincte la exemplarele vii
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
ele, puțin cunoscute și greu de determinat, care necesită mai multe studii aprofundate pentru a fi confirmate. Speciile prezente în Europa se disting în mod obișnuit pe baza unor caractere morfometrice și meristice, cum ar fi forma dinților faringieni, culoarea peritoneului și numărului de solzi de-a lungul liniei laterale; însă există puține date despre biologie lor. Sunt cunoscute 14 specii
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
centrul abdomenului, ce corespunde cu locul de dezvoltare al apendicelui, ca parte a intestinului mijlociu embrionar. Această durere este de obicei opacă, slab localizată, viscerală. Pe măsură ce inflamația progresează, durerea începe să se localizeze mai clar în sfertul drept inferior, pe măsură ce peritoneul devine inflamat. Această inflamație peritoneală, sau peritonita, rezultă în sensibilitatea inversă (durerea apare la îndepărtarea presiunii, mai degrabă decât la aplicarea acesteia). În particular, se prezintă în punctul McBurney, aflat la 1/3 pe drumul de-a lungul unei linii
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
la aplicarea acesteia). În particular, se prezintă în punctul McBurney, aflat la 1/3 pe drumul de-a lungul unei linii trasă de la spina iliacă superioară anterioară la ombilic. Tipic, durerea în punct (la nivelul pielii) nu este prezentă până când peritoneul parietal nu este inflamat de asemenea și el. Febra și un răspuns al sistemului imunitar sunt, de asemenea, caracteristice apendicitei. Apendicita, de obicei, necesită îndepărtarea apendicelui inflamat, fie prin laparatomie, fie prin laparascopie. Netratat, apendicele se poate rupe, ducând la
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
pentru „bacilul de tubercul”) este o boală infecțioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de "Mycobacterium tuberculosis". Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Pfluger). Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din zece
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
excavată. Linia laterală este completă, ușor îndoită în jos, cu 33—67 de solzi. Spinii branhiali scurți, rari, puțin numeroși, în număr de 6—17 pe primul arc branhial. Tubul digestiv doar cu puțin mai lung decât corpul. Intestinul scurt. Peritoneul deschis la culoare, mai rar întunecat. Trăiesc în apele stătătoare și curgătoare de la zona inferioară a păstrăvului până la apele salmastre de la gurile râurilor. Multe specii sunt prezente în lacurile de mare altitudine. Toate speciile sunt gregare și au tendința de
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
venei cave superioare cu grefe de teflon cu bune rezultate, ceea ce este de o deosebită importantă practică în cazurile de rezecție de necesitate a tumorilor mediastinale care invadează vena cava. De asemenea, a studiat funcția de secreție și absorbție a peritoneului inflamat și iradiat (la iepuri) - cu referințe la starea de peritonita. Studiile clinice și experimentale sunt concretizate de cele peste 300 de articole și comunicări, în țară și străinătate, precum și de cele 6 monografii, pe care le amintim: - Tumorile mediastinale
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
determina depunerea de nisip, ducând la apariția calculilor biliari (litiază). O complicație și mai gravă este perforarea colecistului, urmată de peritonită. De asemenea, boala mai poate evolua și spre ciroză și ascită, icter infecțios, angiocolită acută, abcese hepatice, perforație în peritoneu sau pancreatită hemoragică. Dichinezia biliară apare ca urmare a dereglării mecanismului de eliminare a bilei în duoden. În cele mai multe cauze, afecțiunea apare deoarece vezicula biliară, sfincterul său sau canalul coledoc (cel prin care bila circulă de la vezicula biliară la duoden
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]