1,199 matches
-
epidermidis se tratează cu cefalosporină I, iar în caz de rezistență sau recădere (50 % din cazuri), cu vancomicină sau clindamicină. Peritonitele repetate cu S. epidermidis sugerează colonizarea porțiunii intraabdominale a cateterului de dializă peritoneală și necesită, de regulă, înlocuirea cateterului. Peritonitele cu E. coli, Klebsiella sau Proteus se tratează cu ceftazidimă, dacă antibiograma indică sensibilitate. Peritonitele cu Pseudomonas și cu Stenotrophomonas (Xanthomonas) necesită asocierea ceftazidimei cu (cel puțin) un al doilea antibiotic: piperacilina, ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cazuri), cu vancomicină sau clindamicină. Peritonitele repetate cu S. epidermidis sugerează colonizarea porțiunii intraabdominale a cateterului de dializă peritoneală și necesită, de regulă, înlocuirea cateterului. Peritonitele cu E. coli, Klebsiella sau Proteus se tratează cu ceftazidimă, dacă antibiograma indică sensibilitate. Peritonitele cu Pseudomonas și cu Stenotrophomonas (Xanthomonas) necesită asocierea ceftazidimei cu (cel puțin) un al doilea antibiotic: piperacilina, ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice se inițiază cu flucitozină în asociere cu fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B.
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cateterului. Peritonitele cu E. coli, Klebsiella sau Proteus se tratează cu ceftazidimă, dacă antibiograma indică sensibilitate. Peritonitele cu Pseudomonas și cu Stenotrophomonas (Xanthomonas) necesită asocierea ceftazidimei cu (cel puțin) un al doilea antibiotic: piperacilina, ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice se inițiază cu flucitozină în asociere cu fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu Pseudomonas și cu Stenotrophomonas (Xanthomonas) necesită asocierea ceftazidimei cu (cel puțin) un al doilea antibiotic: piperacilina, ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice se inițiază cu flucitozină în asociere cu fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice se inițiază cu flucitozină în asociere cu fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă, de regulă, lăsarea unui interval liber de minimum trei săptămâni până la implantarea unui nou cateter
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă, de regulă, lăsarea unui interval liber de minimum trei săptămâni până la implantarea unui nou cateter peritoneal, timp în care pacientul este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă, de regulă, lăsarea unui interval liber de minimum trei săptămâni până la implantarea unui nou cateter peritoneal, timp în care pacientul este tratat prin HD. 3
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă, de regulă, lăsarea unui interval liber de minimum trei săptămâni până la implantarea unui nou cateter peritoneal, timp în care pacientul este tratat prin HD. 3. Complicații mecanice Durerea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rapidă, de temperatura inadecvată, pH-ul acid ori de hipertonicitatea soluției de dializă. Durerea severă și progresivă, proporțională cu volumul de lichid introdus, sugerează existența unor cloazonări peritoneale. Durerea abdominală difuză asociată cu lichid de drenaj tulbure indică diagnosticul de peritonită. Scurgerile de lichid de dializă din cavitatea peritoneală pot apărea precoce, sub 30 zile (5 - 10 %), sau tardiv, la peste 30 zile după implantare (2 - 4 %). Pot fi exteriorizate la nivelul orificiului de ieșire al cateterului, subcutanate, vaginale sau pleurale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
constipație și de inactivitate fizică. Caracteristică este scurgerea în jeturi intermitente a dializatului și ameliorarea drenajului după clamparea parțială a tubului de eflux. Obstrucția orificiilor cateterului cu depozite de fibrină poate apare după migrarea cateterului sau după un episod de peritonită. Tulburarea de drenaj se caracterizează inițial prin influx normal sau scăzut al dializatului și eflux mult redus, progresând rapid spre ocluzia cateterului. Obstrucția lumenului cateterului cu fibrină se manifestă prin oprirea completă a scurgerii dializatului prin cateter. Poate ceda după
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
4. Complicații metabolice Tulburările metabolismului glucidic. Glucoza din dializat se absoarbe în cantitate de 100 - 200 g/24 ore. Absorbția este variabilă de la un individ la altul, crește în cazul utilizării de soluții concentrate, al stazelor lungi și în cursul peritonitelor și poate induce hiperglicemii de până la 160 mg/dl la pacienții nediabetici, și chiar 300 - 400 mg/dl la diabetici. Consecințele pe termen lung sunt: hiperinsulinismul, agravarea dislipidemiei, obezitatea și malnutriția proteică. Prevenirea hiperglicemiei se poate face prin limitarea folosirii
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și instalarea unei malnutriții severe, dacă această pierdere nu este compensată prin creșterea dozei de dializă. Bioincompatibilitatea soluției de DP determină o reacție inflamatorie cronică, ocultă, din partea organismului, care stimulează, la rândul său, catabolismului proteic. Fenomenul se accentuează în cursul peritonitelor. Pierderile de nutrimente în dializat constituie un inconvenient major al DP. în medie, se pierd 5-15 g proteine/zi, dar până la 30 g/zi în cazul unei peritonite. Se pierd, de asemenea, aminoacizi (2-3 g/zi), vitamine hidrosolubile și microelemente
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care stimulează, la rândul său, catabolismului proteic. Fenomenul se accentuează în cursul peritonitelor. Pierderile de nutrimente în dializat constituie un inconvenient major al DP. în medie, se pierd 5-15 g proteine/zi, dar până la 30 g/zi în cazul unei peritonite. Se pierd, de asemenea, aminoacizi (2-3 g/zi), vitamine hidrosolubile și microelemente. 15.8. Transplantul renal transplant preemptiv: pacient stabil clinic, nedializat, fără complicații majore ale uremiei (situație ideală, rar practicată, datorită ofertei relativ reduse de organe de la cadavre și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
polichistoză renală, nefronoftizie, pielonefrită cronică, IRC terminală cu ocazia unui regim desodat, sindromul ridicării obstacolului; • maladie extrarenală: poliurie osmotică: diabet zaharat decompensat, perfuzie cu manitol, hipercalcemie, utilizarea diureticelor, insuficiența suprarenală acută. 3. pierderi în al treilea sector, fenomen observat în peritonite, pancreatite acute, ocluzii intestinale și rabdomiolize traumatice. 16.3.2. Fiziopatologie Pierderea de sodiu și apă în cantitate izoosmotică antrenează o diminuare a volumului compartimentului extracelular fără modificări de osmolalitate și deci fără modificări de volum intracelular. Osmolalitatea plasmatică și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
revedere, spuse domnul Frazer. Domnul Frazer nu-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre lo cul care se va numi livada școlii. Și am simțit o săgetătură în dreapta, la stinghie. Nu, nu era prea plinul inimii, era apendicita care chema spre ea peritonita. Gata de drum spre Brașov, spre spital am fost condus de gândurile bune ale tuturor și mai ales de promisiunile elevilor străjeri și ale soției că livada va fi ridicată în lipsa mea. La Spitalul “Gh.Mârzescu” m-a operat directorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și șase. Slavă Domnului, tabla Înmulțirii funcționa Încă În mintea mea. Doctorul nu ținea să discute chestiuni mai „profunde” cu mine - sau probleme legate de stadiile recuperării mele. În copilărie, la opt ani, a trebuit să mă refac după o peritonită complicată cu pneumonie. Când am revenit acasă de la spital, a trebuit să hotărăsc dacă o să rămân un invalid pe viață, cu doi frați mai mari care mă urau pentru că monopolizam afecțiunea și atenția părinților. Cum de se pot lua asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
epigastrice este sugestivă pentru stenoza pilorică). Se urmărește dacă abdomenul urmează mișcările respiratorii, deci mobilitatea acestuia. · Efectuarea reflexelor abdominale (superior, mediu și inferior), poate fi concomitent utilă pentru evidențierea unui eventual dermografism. Abolirea reflexelor cutanate abdominale poate fi întâlnită în peritonită (semnul Rosenbach). Palparea va fi inițial una superficială, care apreciază turgorul pielii (atenție la extremele de vârstă care se deshidratează ușor), tonicitatea peretelui abdominal sau formațiuni la nivelul acestuia, a hiperesteziei cutanate, ce se asociază cu inflamația acută sau cronică
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
lichide permise /24h = diureza (din 24h în ml) + volumul de ultrafiltrat (cantitatea scoasă în plus din cavitatea peritonială prin DP) - 500 ml; - la persoanele diabetice se continuă tratamentul cu insulină și alimentația, care sunt prescrise de medic. Complicațiile DP: 1. Peritonitele sunt cele mai frecvente și mai grave complicații. Semne și simptomele trebuie cunoscute de bolnav: - durere, febră, anorexie, greață, vărsături și lichid tulbure de dializă; - la determinarea celularității lichidului peritoneal se constată > 100 de celule /mm3 (VN = 50 celule/mm3
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
și simptomele trebuie cunoscute de bolnav: - durere, febră, anorexie, greață, vărsături și lichid tulbure de dializă; - la determinarea celularității lichidului peritoneal se constată > 100 de celule /mm3 (VN = 50 celule/mm3). - Celularitate reprezintă nr. de leucocite / mm3. În caz de peritonită pacientul trebuie internat în spital pentru se va face tratament cu antibiotice conform antibiogramei. În caz de infecție gravă durata tratamentului poate fi prelungită. Calea de administrare a antibioticelor este IP (intraperitoneal). 2. Complicații cardiovasculare: HTA, IVS (insuficiență ventriculară stângă
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
corporală b. TA c. Respirația d. Uree, creatinină, ionogramă, hemogramă, hemoglobină. 44. Dializa peritoneală se execută la domiciliu de: a. Bolnav b. Alt membru al familiei c. Asistent medical la domiciliu. 45. Complicațiile DP pot fi: a. Insuficiență respiratorie b. Peritonită c. Insuficiență de membrană. 46. Colica renală este cauzată de: a. Obstacol pe traiectul urinar b. Migrarea unui calcul c. Hipertensiune d. Deshidratare masivă. 47. Atitudinea de urgență în colica renală: a. Aplicații reci b. Administrare de analgezice IM sau
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
imunosupresoare din această perioadă. Sursa cea mai frecventă de infecție o constituie focarele endogene, dar poate fi contactată și de pe mâinile personalului. Spectrul de forme clinice include forme mucocutanate, esofagite, infecții ale plăgii operatorii, cistite, pielonefrite, obstrucții ureterale, infecții intraabdominale (peritonite, abcese). Forme mai rare: pneumonie, endovasculită a vaselor grefonului, diseminări hematogene cu endoftalmite. Consecința acestor infecții o reprezintă laparatomiilor exploratorii repetate și riscul de pierdere a grefonului. Mortalitatea asociată acestor infecții este de peste 20%. Pneumocystis carinii: este o infecție caracteristică
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
ceapa, consumate În stare crudă. "Spălarea" sângelui se făcea și prin consum de fructe: anason, cireșe, vișine, ienupăr, măceșe, merișoare. ASCITĂ (apă În burtă) Acumulare de lichid În burtă (cavitatea abdominală), care apare În boli precum ciroza hepatică, insuficiență cardiacă, peritonită, tumori etc. Tratamente populare O dietă bazată pe hrană cât mai uscată, mestecată foarte bine. În timpul mesei nu se bea nici un lichid, iar apa se poate bea numai la o oră după masă. Fructele și roșiile trebuie să ocupe un
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
diskinezii biliare (tulburări de evacuare a bilei); constipații; tulburări ale motilității stomacului; ptoze ale viscerelor abdominale; periviscerite (aderențe ale organelor). Masajul abdominal este contraindicat în următoarele afecțiuni: inflamații ale organelor din cavitatea abdominală (acute sau subacute); ulcere în faza activă; peritonită; tumori maligne; la sugari. Masajul este destul de puțin folosit în acest tip de afecțiuni, deoarece nu are indicații în toate cazurile, iar medicii specialiști preferă mai mult medicația decât o serie de măsuri igieno dietetice printre care s-ar putea
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]