308 matches
-
Natură, Om - Dumnezeu. Credințele au fost viciate de către speculațiile comunisto bolșevice, mai întâi, apoi de către cele pragmato occidentale. Contrar unei păreri mai generale, conform căreia postmodernismul ne situează într-o epocă a relativismului generalizat, a dominației unui spirit de totală permisivitate de everything goes moral, autori precum Gilles Lipovetsky, Anthony Giddens, David Brooks, Luc Ferry, Peter Wagner conturează postmodernismul etic mai degrabă prin tendința de reapropiere a moralei în urma perioadei marcate de contra-morală, de contestare, de refuz al normelor represive și
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
din vid. În plus, principiul vidului se manifestă în multe alte moduri subtile în Tao pentru Cultivarea Vieții, cum ar fi superioritatea reținerii față de agresiune, a liniștii față de zgomot, a nonacțiunii față de acțiune, a nemișcării față de viteză, a abstinenței față de permisivitate și așa mai departe. Atașamentul uman față de forma materială este cel care creează atât de multă lăcomie și iluzie în viață și care determină oamenii să aprecieze câștigul material, și nu virtutea spirituală, numai ca să-și dea seama în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
socialiștilor militanți de a-și impune viziunea despre viață și oameni aproape asupra fiecărei instituții americane au cunoscut progrese foarte mari". Rezultatul acestor realități, a declarat Helms, este "existența școlilor ateiste, infracționalitatea dezlănțuită, casele uitate de Dumnezeu, drogurile, avorturile, pornografia, permisivitatea, cinismul și dezolarea spirituală fără precedent în istoria țării noastre"64. Când mi-am luat în primire funcția la Națiunile Unite, dreapta creștină era deja o forță politică în ascensiune. Senatorul Helms era vicepreședintele Comitetului pentru Relații Externe din cadrul Senatului
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
fel de țară își doresc locuitorii săi: un bastion izolat guvernat de tradiții conservatoare, sau o țară modernă (deși profund religioasă), deschisă către lume și în același timp o parte a acesteia. În timp ce unii saudiți sunt nerăbdători să exploreze limitele permisivității Islamului, alții sunt hotărâți să impună cât mai multe. Nu este surprinzător faptul că mulți dintre ei nu reușesc să se poziționeze în mod clar în nici una dintre cele două tabere. Nevoia de modernizare este în mare măsură recunoscută, la
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
resursele materiale disponibile. Nu există o ierarhie clară în ceea ce privește relațiile și rolurile în educația familială. Practicile și stilurile parentale nu au unitate și coerență, neexistând exigențe, control și sancțiuni specifice pentru rolurile copiilor în familie. Stilurile educației familiale oscilează între permisivitate și autoritate, uneori îmbrăcând forme de neglijență parentală. Degradarea condițiilor socioculturale, are drept consecință în familiile preponderent tradiționale, la supraîncărcarea mamei cu sarcini în educația copiilor. Are loc „un declin al paternității”, specific familiilor moderne, în care autoritatea de control
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
în favoarea principiilor liberale din proiectul constituțional concludea prin evocarea aceluiași pericol evreiesc și a necesității limitării participării acestora la viața politică 614. Dorind să arate că argumentația sa nu era una antisemită, Voinov vorbea tot acum de posibilitatea ca o permisivitate prea mare în privința dobândirii cetățeniei românești să atragă atenția asupra teritoriului românesc și a elementelor germane 615. Deși numărul deputaților care vorbeau despre normalizarea relațiilor dintre evrei și români era minor, faptul că în Constituantă se luase în discuție acordarea
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
România marea bătălie pentru impunerea economiei de piață. Îi spunem "bătălie" deoarece o mare parte din societatea românească nu era pregătită și nici nu dorea transformări economice profunde. Ne aflăm într-un paradox: dorința de libertate politică era maximă, iar permisivitatea față de transformările economice era minimă. 8. Inflația din economia românească în tranziție Folosința monedei în perioada de tranziție la economia de piață reprezintă un capitol aparte al instaurării noului sistem politic, al libertăților. Așa cum spuneam, dorința de libertate politică și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
club. Acest model se va repeta mai târziu în viața ei - când, fiind tânără învățătoare necăsătorită, locuiește aproape de școală și de casa părintească, sau chiar în prezent, când predă la școala din cartierul ei. Cu toate acestea, datorită dragostei și permisivității familiei, Sara se aventurează, încă din copilărie, mult mai departe de casă. Își amintește astfel cu mare plăcere de excursiile la munte împreună cu cei din mișcarea de tineret și reflectează asupra acestui paradox aparent: „Deși eram... fata casei, nu mi
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de orice natură, semnificative pentru dezvoltarea personală a acestora sau al căror nivel de manifestare este remarcabil; b) valorizare: este vorba despre activitățile prin care se asigură, la nivelul organizațiilor și instituțiilor sociale, cu deosebire al celor educaționale și lucrative, permisivitatea pentru manifestarea specificului aptitudinal individual; exemple în acest sens pot fi activitățile de planificare care să asigure curriculumului asemenea caracteristici precum „diferențierea” (Department of Education and Science, 1989; Lisievici, 1997) sau programele de sensibilizare sau perfecționare profesională a managerilor; c
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
să fie dezvoltate printr-o experiență și o educație profesională adecvată. Învățământul contemporan cere profesorilor să posede trăsături de personalitate, cum sunt: * autoritatea reală (dobândită prin profesionalism, moraliatate, flexibilitate, consecvență) și nu impusă prin diferite forme de constrângere; * tact pedagogic; * permisivitate. Semnul cel mai sigur al talentului pedagogic este măsura în care profesorul reușește să trezească motivația elevilor săi pentru problemele propuse spre studiu și pentru disciplina de învățământ predată. Această capacitate de motivare a elevilor se corelează, de cele mai multe ori
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
a doua situație, Iordan (1943: 398) precizează că trebuie folosită prepoziția dintre, "din cauză că substantivul de care atârnă circumstanțialul este articulat". Uneori, regula utilizării prepozițiilor "simetrice" este formulată strict de către lingviști, alteori, explicațiile suplimentare care o însoțesc lasă loc unei anumite permisivități. De exemplu, Ciompec (1974: 302-304), referindu-se la unele aspecte ale întrebuințării prepozițiilor în limba actuală, atrage atenția asupra utilizării riguroase a prepozițiilor dintre și între: "[...] în construcțiile nominale, introducând un atribut, cele două prepoziții sunt aproximativ sinonime (ambele exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
al actorilor educaționali; modele și practici curriculare moderne, echilibrate și stimulative pentru elevi. 7.5. GRUPUL DE ELEVI: sintalitate; stil de activitate, coeziune; ethos; balanța competiție cooperare; acceptarea diferențelor, a individualității; reactivitate pozitivă la succes și insucces; asumare de responsabilități; permisivitate la noi experiențe, la noi constrângeri, la noi standarde de învățare și evaluare; comunicare pe orizontală și pe verticală etc. 7.6. GRUPUL, ECHIPA DE PROFESORI: coeziune, forță persuasivă, valori sinergetice în conduita față de elevi; cultura ethosului instituției școlare; pragmatism
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
doar prin prezența lor mută dar elocventă. Căci tainele le pătrunzi și te pătrund, te Împărtășești cu ele și le Împărtășești altora. Iar cu tîlcurile lor (sensuri adînci, noime și rosturi) te cumineci, chiar fără să le poți rosti. Această permisivitatea osmotică se petrece Însă doar ca urmare a unei Îndelungi conviețuiri În preajma celor care nu cuvîntă. Prin familiarizare, ucenicie, sensibilizare, inițiere. Printr-un fel de umilitate răbdătoare a ascultării ( În tăcere, sărăcie și candoare). În fond, genul acesta de poezie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bazele unei abjurări teologice, care, chiar dacă e foarte prudentă, face în ciudă Vaticanului), când vorbesc despre avort, omit să rostească vreun cuvânt despre ceea ce-l precedă în mod logic, și anume copularea. Omisiune extrem de semnificativă. E limpede: copularea - cu toată permisivitatea din lume - continuă să rămână un subiect tabu. Dar în ceea ce-i privește pe radicali, lucrul nu se explică prin tabu, ci indică omisiunea unui examen politic sincer, riguros și complet. Într-adevăr, copularea este politică. Practic, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
E însă vorba despre o contradicție doar aparentă. În primul rând, aproape toți autorii unei asemenea campanii goliardice, vulgare și demne de dispreț împotriva „diversității” sunt oameni în vârstă, care s-au format înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus și am repetat întotdeauna, consumismul nu e altceva decât o nouă formă totalitară, întrucât este alienantă până la limita extremă a degradării antropologice - genocidul (Marx) -, așadar, permisivitatea sa este falsă: el reprezintă masca represiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus și am repetat întotdeauna, consumismul nu e altceva decât o nouă formă totalitară, întrucât este alienantă până la limita extremă a degradării antropologice - genocidul (Marx) -, așadar, permisivitatea sa este falsă: el reprezintă masca represiunii celei mai cumplite pe care puterea a exercitat-o asupra maselor de cetățeni. Într-adevăr (aceasta este replica unuia dintre protagoniștii viitorului meu film1, inspirat de scrierile lui De Sade și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acestuia: cel care nu are pereche nu este un om modern, la fel ca și cel care nu bea Petrus sau Cynar. Apoi, impune o precocitate ce provoacă nevroze. Băieței și fetițe abia ajunși la pubertate - în spațiul obligatoriu al permisivității care face ca normalitatea să devină paroxistică - au o experiență a sexului care îi eliberează de orice tensiune tocmai în domeniul sexualității, iar în celelalte domenii, de orice posibilitate de sublimare. S-ar spune că societățile represive (după cum spunea un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de jos, în infernul a ceea ce nu este permis, al tabuului care stârnește râsul și ura. Se poate vorbi în continuare despre cei „diferiți” cu aceeași brutalitate ca în vremurile clerico-fasciste, doar că, vai, această brutalitate a crescut proporțional cu permisivitatea privitoare la coitul normal. După cum am spus cu alte ocazii, pentru a compensa prezența unei elite de persoane tolerante (care își gratifică astfel propria conștiință democratică), în Italia se găsesc cincizeci de milioane de persoane intolerante, gata de linșaj, lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre familie, constrânsă fără întrerupere din vremea fascismului la spirit de economie și la moralitate: acum puterea consumurilor îi impunea schimbări radicale, până la acceptarea divorțului și, la modul potențial, a tuturor celorlalte, fără limite (sau măcar în limitele îngăduite de permisivitatea noii puteri, mai rea decât puterea totalitară, întrucât era violent totalizatoare). Democrat-creștinii au suportat toate acestea, crezând că le pot administra. Nu și-au dat seama că era vorba despre „altceva”, ceva incomensurabil nu doar pentru ei, ci pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mic-burghez. Rezultatele sunt evident dureroase, deoarece un tânăr sărac din Roma nu este încă în stare să realizeze aceste modele, iar acest fapt îi dă neliniști și frustrări ce îl aduc în pragul nevrozei. Sau există modelul falsei toleranțe, al permisivității. În marile orașe și la țară, în centru și în sud, încă mai era în vigoare un anumit tip de morală populară, mai curând liberă, desigur, dar cu tabuuri ce erau ale sale, și nu ale burgheziei; nu ipocrizie, de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe care întregul popor îl respecta. La un moment dat, puterea a avut nevoie de un altfel de supus, unul care să fie înainte de toate un consumator, și nu era un consumator perfect dacă nu i se acorda o anumită permisivitate în domeniul sexual. Dar și la acest model, tânărul din Italia înapoiată încearcă să se conformeze într-un fel stângaci, disperat și care pentru el este o sursă de nevroze. Sau, în fine, există un al treilea model, cel pe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
uneori identice trebuie să recunoaștem realități profund diverse. Altfel, ajungem inevitabil la teoria „extremismelor opuse” sau la „stalinism egal fascism”. Totuși am numit aceste episoade „terorism”, și nu „intoleranță” deoarece, după mine, adevărata intoleranță este cea a societății consumurilor, a permisivității acordate de sus, dorite de sus, constituind adevărata formă de intoleranță; cea mai rea, cea mai josnică, cea mai rece și mai nemiloasă. Deoarece este o intoleranță mascată de toleranță. Deoarece nu este adevărată. Deoarece este revocabilă ori de câte ori puterea simte
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
absolute de judecata coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie, date fiind credințele bogate și mitologiile păgâne ale tinerelor regate medievale. Istoria motivului purgatoriului (emergent din secolul XI), venit dintre mediul monastic irlandez (Sf. Patrick), oglindește permisivitatea pe care dogma catolică a fost nevoită să o manifeste față de soluțiile "populare" (pe lângă lupta permanentă cu modelul regelui-sacerdot, de inspirație bizantină, preluat și de monarhi occidentali, cu consecințe pentru teoria și exercitarea puterii catolice). Imaginarul pe care îl sondăm
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și cazul unor obiecte artificiale, așa cum ar fi mecanisme cu feed - back, situație în care putem discuta despre măsura în care suntem îndreptățiți să le atribuim intenționalitate. Desigur, pentru a evita unele consecințe absurde în etica mediului, cred că o permisivitate exagerată generată de definirea conceptelor într-un sens foarte slab este de evitat, cel puțin din considerentele unei atitudini teoretice precaute. 3.1.4. Argumentul ignoranței Acest argument apare în contextul discuțiilor despre efectele diverselor activități omenești asupra mediului înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa mai departe, până la epuizarea întregului univers de discurs ce poate fi investigat pe baza respectivului criteriu. Structura argumentului pantei alunecoase presupune trecerea de la dihotomic la gradual prin spargerea dihotomiei și instituirea unui continuum pe care criteriul merge în direcția permisivității, asemenea unui cursor, prin admiterea unor cazuri care inițial erau îndepărtate. Sensul argumentului poate fi însă schimbat prin acceptarea unui criteriu mai puternic, care restrânge domeniul de aplicabilitate presupus inițial. Logicienii vorbesc despre asemenea situații paradoxale în cazul grămezii sau
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]