216 matches
-
toată AlGEria // nu există decît o SINGURĂ categorie de locuitori /// (Aplauze) nu există decît francezi // (Apl.) în întregime // (Apl.) francezi în întreGIME // cu aceleași drepturi // și aceleași îndatoriri /// La fel se întîmplă, fără întreruperi generatoare de repetiții, și în celebra perorație a acestui discurs: T65 Niciodată // mai mult ca aici // și mai mult ca-n astă-seară // nu am simțit // cît de frumoasă // cît de MARE // cît de generoasă // este FRANȚA /// (Aplauze) Fie o structură periodică binară la început și ternară în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ranchiuna, tensiunile, poftele, vă veți gîndi că este vorba de altceva și că, oricine ați fi, necunoscuți sau celebri, slabi sau Faptul că finalul acestui discurs este saturat de segmente explicative nu este nicidecum o întîmplare. Enunțul (75a), la începutul perorației, pune un prim fapt problematic (un fapt de discurs): "Am făcut-o, ați văzut și voi, cu o anumită gravitate". Fie enunțul problemei [P.expl.0], confirmat de enunțul următor: "Trebuie să vă spun DE CE p" [P.expl 1]. Explicația-justificare a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau teza rezumată a discursului), împreună cu diviziunea sa (anunțarea planului). Dezvoltarea are ca parte principală confirmarea (care dovedește adevărul avansat în propoziție), care poate fi precedată de o narațiune (expunerea faptelor) și care este urmată de respingere (eliminarea argumentelor contrarii). Perorația (concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența istorică la un gen sau sub-gen al discursului. Dar planul de text al unui editorial, al
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
foarte interesant, planul de text. Titlul mare este o formulă de adresare <1>, subtitlul în italice corespunde exordiului <2>, corpul "scrisorii" <3> acoperă paragrafele de la 1 la 3, cele două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură și de adăugarea indicației de loc <1>. Amestecul planurilor retorice și epistolare confirmă extrema structurare a lui T63. Un sonet de Baudelaire: "Parfum
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
toate, reglată la un nivel superior de genurile discursului. Se întâmplă frecvent ca genurile să determine planurile de texte fixe: structura sonetului, cea a comediei clasice în trei acte și a tragediei în cinci acte, dispositio oratorică (exordiul, narațiunea, confirmarea, perorația), planul dialectic al dizertației (introducerea, teza, antiteza, sinteza, concluzia). Rețetele de bucătărie, planurile pentru traseele de escaladă și expediții urmează modele aproape identice și am putea spune același lucru și despre prezentările de film din programele de televiziune sau despre
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
identice și am putea spune același lucru și despre prezentările de film din programele de televiziune sau despre cadrul general al unei scrisori: deschiderea (termeni de adresare, indicații de timp și de loc), exordiu, corpul scrisorii (zonă de extremă variație), perorația, încheierea (formula de politețe și semnătura). Planurile de texte ocazionale sunt foarte frecvente, avînd rolul de a structura textele, în ansamblu. Proprii unui anumit tip de text, aceste planuri ocazionale sunt mai mult sau mai puțin identificabile în funcție de felul în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
plan moral, angajează boierimea, care ar da semne de degenerescență, și țărănimea. Împovărat de o „ereditate păcătoasă”, tânărul Ștefan se zbuciumă, cu mințile tulburate. Intriga se complică prin introducerea unor revendicări ale țăranilor care, sătui de „strâmbătate”, vor pământ. În perorații moralizatoare, care îi sunt proprii, autorul stigmatizează și păgubitoarele, vinovatele convenții. Teatrul lui, vădind și oarecare preocupări de psihologie, este unul cu tendință, nu numai etică, dar și socială - și amândouă, de altminteri, se întrepătrund. O „dramă socială” ambiționează să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
amestecat într-o imensă mămăligă plutitoare : „Muzica din aer îi atrage ! Aud muzică, sunt curioși, vor să vadă ce se întâmplă. Le place, rămân. Se aduc unii pe alții, de la an la an. Vin ca muștele”. Urmează apoi o lungă perorație, neașteptată, ce-i drept, împotriva preoților din bisericile bucureștene, „au avut legături cu fosta Securitate, lumea fugea de ei, aveau bănuieli, cum să mai vină să stea și la rând pentru ei ? Lumea vine pentru sfinți !”. După ce continuă mai multă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mult decât să scriu îmi place să citesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac prezentări de cărți, nu neapărat critice... „Așa mai merge“, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație,schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea împrejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat, nu ca Petru, de trei ori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
altor negocieri conexe aflate pe agenda organizației și în atenția guvernelor noastre... Făceam o echilibristică periculoasă, dar îmi căutam un prilej să pot arunca ideea consultărilor celor două delegații la Geneva. A fost imposibil să-l întrerup pe ambasador în perorația lui de "învățământ politic de partid" la nivel foarte scăzut și să-l determin să își îndeplinească mandatul transmis de conducerea M.A.E. de la București. Ministrul se uită de câteva ori la ceas, destul de ostentativ, semn că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai mari solidarități și a unei voințe de luptă mai accentuate. Și dădeam mereu exemplul colegilor noștrii din țările nordice, iar amicii mei, criticii de excepție care au fost - și sunt! - Lucian Raicu sau Matei Călinescu, Își amintesc cu siguranță perorațiile mele din seri târzii când Îi băteam la cap să Încerce să scrie și să propună spre publicare o sinteză, cât de necesară!, o istorie a literaturii române de la al doilea război Încoace, de la Călinescu. Iar faptul că Eugen Simion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar trebui să vegheze la sănătatea populației. Din cinci metri cubi de apă - zice - trei sînt cu noxe. Au apărut cazuri de hepatită virală, de encefalită - toate provocate de poluare, de alimentația proastă. Lumea nu știe proporțiile răului! După terminarea perorației, parcă strigat de cineva, intempestiv, a plecat ca din pușcă. *Am trecut, cu popasuri, prin cîteva numere de anul trecut (’85) ale revistei „Lettres soviétiques”. Sînt prea multe lucruri de spus, așa că n-am să notez aci decît opinia lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și avea, deci, răspunderea pentru toate activitățile vieții locale. Mergeam cu el în diferitele colțuri ale județului, împreună cu toți parlamentarii, și organizam întruniri publice. Vorbeam fiecare despre problemele zilei și seria cuvîntărilor o termina el. Inculeț vorbea fără îngîmfare, fără perorație, fără atacuri violente. Știa să vorbească țăranilor pe înțelesul lor și ornamenta cuvîntarea, mai totdeauna, cu glume care plăceau și de care sătenii făceau mult haz. Pronunția lui de caldă limbă moldovenească îl făcea să fie și mai bine înțeles
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mimează că face parte din el. Prin urmare, pentru ca micul ecran să se transforme întro unealtă eficientă întru celebritatea lor, oamenii de cultură trebuie săși adapteze discursul la cerințele televiziunii. Dacă vor veni doar cu lecția învățată de acasă, cu perorațiile culturale cu care sunt obișnuiți, nu au făcut nimic: chiar dacă imaginea lor va fi transmisă în eter, ea nu va ajunge, practic, la public, căci el va prefera să schimbe imediat canalul. Deci un discurs neadecvat în fața camerelor de luat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
curând, la cum trebuie să ne purtăm fiecare dintre noi cu cei ajunși, în ierarhiile disperării, sub nivelul nostru. Mai întâi, e limpede că discursul nu ajută. Când cineva e în pragul prăbușirii interioare, nici o teorie a redresării nu funcționează. Perorațiile înalte despre sensul nobil al suferinței, despre curaj și despre neobosita protecție dumnezeiască nu sunt nici măcar auzite, darmite asumate terapeutic. Efectul lor e mai curând iritant. Disperarea se preschimbă rapid în blasfemie: cu alte cuvinte, din dramă circumstan țială, ea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun anonimă, șeptel bun de jertfit. Mai grav e că vorbitorul egolatru disprețuiește, fără să vrea, subiectul propriei perorații. Nu contează despre ce sau despre cine vorbește. Că tema e Shakespeare, Newton, doctrina corporatistă sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează e „expertul“ de la pupitru, vasta lui pricepere, farmecul lui inegalabil, măreția prezenței sale, fragedele lui trăiri și sentimente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mine în timp ce primesc e-mail-urile astea ciudate din LA care au ceva de-a face cu tata, cred, și toți băieții ăia dispăruți de-acasă mă sperie de moarte și-mi declanșează conflictele astea psihice uriașe. Am făcut o pauză, în mijlocul perorației. O, și labradorul nostru crem mă urăște teribil. Am scos un oftat imens. Așa că am destule pe cap - mai slăbiți-mă. După care m-am întins după foaia pe care o ținea în mână: Dați-mi-o. O ținea ferm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se sărutau înfrățindu-se; pe când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești De când se scria musca pe perete Mai mincinos cine nu crede". Perorațiile sunt totodată formule de uz, care sunt ca semnalul sfârșitului și începutului, un ite missa est al acestor ședințe recreative: "Eram și eu pe acolo și căscam gura pe dinafară pe la toate serbările, căci nici pomeneală nu era să fiu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
-se pe măsură ce scrie și înflăcărîndu-se cu atît mai tare cu cît amețeala sporește și mai mult, și asta pînă cînd atinge acel punct dincolo de care nimeni nu-l mai poate ține în frîu. Din acest moment, ești izbit de o perorație desfășurată în gol al cărei elan este întreținut de simpla sonoritate a cuvintelor. Asta ar fi de spus în privința gazetarului noastru. Cît despre lucrarea de față - teza lui de doctorat - , ne înclinăm cu înțelegere în fața caznelor profesionale din rîndurile ei
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
preschimbat filozofia în tot ce poate fi mai nesuferit. Cu verva pe care o are, Vianu Mureșan poate să fie o soluție la paralizia de azi a lexicului academic: el poate aduce o tresărire de viață în cimitirul dărăpănat al perorației filozofice. Iată de ce, străbătînd Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas - o mostră de ireproșabilă și indigestă scorțoșenie universitară - m-am simțit coleg de suferință cu autorul ei. Contemplîndu-i efortul pe care l-a făcut, l-am compătimit cu gîndul la
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
centru, Istrati admira cel mai mult pe Rakovski, deși avea cu el dese ciocniri principiale. Prin el se exprima teoreticianul mișcării, dar vorbind stricat românește - era bulgar de origine - provoca ilaritate. I se întîmpla să se întrerupă în focul unei perorații și s-o rateze negăsind imediat termenul cel mai potrivit pentru realizarea efectului și atunci îl salva Istrati, suflîndu-i la timp expresia căutată, dar destul de tare ca să fie auzită în sală, ceea ce aveam impresia că-l irita pe orator, judecînd
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
care este pus artistul român de aceste împrejurări ostile și chiar de inconsecventele și de dezinteresul Uniunii însăși. Dar nu de explicații ducem noi acuma lipsa și nici nu trebuie să transformăm niște relații pur economice, de natură financiară, în perorații sentimentale sau în cereri de clementa. Nu s-a achitat la timp de obligațiile economice care derivă din deținerea atelierului, François Pamfil n-are decît să și le achite pe toate în termen de 30 de azile. Nu și le
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]