348 matches
-
află cu stupoare că nu; el era singurul. Nu dormi două nopți, întrebându-se cu ce a greșit, cine ar fi putut să-l reclame, dacă a întârziat în ultima vreme, dacă a repezit vreun client. În ziua respectivă se perpeli ca pe jăratec. Marcu nu-și amintea să fi avut așa un gol în stomac, un puls atât de agitat și o paloare atât de pronunțată. Când sosi, în sfârșit momentul, Marcu își verifică ceasul pentru a mia oară, își
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
vise... era dus cu tot ce însemnase... Și nici în rugi să-i zică să se-ntoarcă nu putea... Și-l îndemna la urmă să-mbrace viața ce-o duce în petice din fibră de urzică... Și tot așa se perpelea... Acum e vindecată cât de cât?! Chiar sper! -Era până mai de curând! I-au revenit durerea și regretul... A reînceput lupta cu sine. Se teme c-o nouă apariție a lui Arthur, deși așa bolnav, amenință cu altă despărțire
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
și să te iert De toate ce-ai greșit în astă viață. Dar e ceva ce nu pot să accept Când mi se râde chiar de-a dreptu-n față. În ignoranța ta nu ai văzut Un suflet ce acum se perpelește. De tot ce-a fost și de al său trecut Nu vezi că el continuu ... te iubește ?! Căci recunosc ! ... E totuși timpuriu ! Să trag concluzii uneori pripite. Dară constat că este prea târziu Să-ntoarcem sentimente rătăcite. Din visul nostru
IGNORANȚĂ TOTALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383913_a_385242]
-
s-a legat sentimental de vreun exemplar al sexului frumos. Are o idee fixă derivată din experiența de viață a sa ori a altora “a iubi înseamnă a suferi, iar eu nu vreau să ajung până acolo încât să mă perpelesc după o fustă care nu mă mai vrea“, își spune el adesea. Desigur, după un timp care variază, dar nu prea mult ca întindere, el face primul pas și fără explicații abandonează “victima“. Rămâne inflexibil rugăminților, lacrimilor, nostalgiilor într-un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-a îndepărtat o clipă de la firul poveștii noastre dacă el n-ar ilustra, mutatis-mutandis, tendința omului de jos de a vrea ceva situat mai sus. Extrapolată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămână secretul lui, ea va vedea numai că aduce din nou bani acasă. Treaba asta îi va face plăcere, o va mulțumi și îi va mai și lua apa de la moară în ceea ce privește reproșurile. În noaptea aceea nu putuse dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un ton care nu admitea nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
idol din von Hindenburg? — Ce dă naștere acestei situații? — Timpul, naiba s-o ia! Și istoricul. Ce bine-ar fi dac-am putea Învăța să considerăm răul drept rău, indiferent dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru a mă face remarcat. Cred ca nu m-a băgat în seama vreodată! Sufeream... În vara aceluiași an, eu fiind în vacanță, am ieșit plin de nerăbdare și speranță în oraș. Nu am văzut-o. Toată noaptea m-am perpelit și m-am gândit la ea. Poate că am și visat-o. Bineînțeles, în visul meu, nu putea să apară decât în maro! A doua zi am căutat-o din nou cu privirea la aceleași ore. Doar se întipăriseră în
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
eu stau închisă în casă!... - Nici să nu te gândești!... Dacă mai încerci, iei bătaie!... Fata s-a pus pe bocit. Credea că o poate îndupleca pe maică-sa. - Doar câteva case, până la pod, și mă-ntorc!... În timp ce fata se perpelea de jale că nu e lăsată la urat, la poartă apărură doua fete, care veniseră după Eliza, s-o ia la urat. Fetele chiar începură o urătură copilărească. - Du-te și dă-le drumul în casă! zise mama către Eliza
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
culegătorii de cartofi au adormit pe lan, toropiți de soarele lânced, oploșiți de răsuflarea bourilor din însemnele heraldice? Parcă sunt țăranii lui Corneliu Baba ațipiți între răzoare cu mâna dreaptă sub cap, cu pălăria decolorată pe ochi, cu picioarele strânse, perpelindu-se pe țărâna fierbinte. Asociații neașteptate de imagini, dau un efect spectaculos acestor mici tablouri după natură, cu oameni, bouri și ceai de soc fiert la primus. De fapt, ce sunt aceste mici instantanee lirice altceva, decât bucăți sfâșiate din
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
coloană care ieși din gura metroului cânta: <Libertate, te iubim. Ori învingem, ori murim!> Fluturau steagurile și tinerii erau de o exuberanîă extraordinară. O pușcă mitralieră le tăie elanul și gloata se împrăștie ca potârnichile. în urma lor un tânăr se perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul, zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ieșită de undeva, ca din pământ striga ca ieșită din minîi: <Huoooo, ne-mpușcaîi, criminalilor!!> Doi tineri se târâră
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților. - Dar ce necaz, omule, spune odată! S‑a oțărât Vasile spre el cu mâna pe sticla cu țuică pe care tocmai o destupase și începuse să toarne în păhărele. Nu ne mai perpeli atâta. Ce boacănă a făcut băiatu’ meu? - Ai răbdare, omule! Ce, am zis eu c‑a făcut boacăne? Nu face ăsta prostii. E flăcău cuminte, lasă că‑l știu eu. Ca și ăl mic. Pe unde e Prâslea, că nu
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
mai dumirit și, zice-se, ne-am luat porția de ... libertate! Care n-a ajuns, însă, pentru toți. Pentru că, nu toți stăteau la rând. Și nici toți socoteau de-mpărțitul, că nu-l știau. Era ținut la secret, în „boaghe”. Să perpelească.. „Împărțitorul” (horribile dictus!) era la ei. Era pe apucate și dând din ... coate! Ca și suitul în balconul ... primăriei ( prin analogie cu al C.C.-ului ) la „circul” din decembrie! Ăia de la „Bucale”, după fuga lui Ceașcă, aruncau cărțile, „operili” și
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
total pentru că nu a fost atât de matinal (am să vorbesc cu vecinul din spate să-l tragă de creastă, cocoșul nu-i al meu!) cum îi este renumele! Dar vorba românului care nu pripășește (doar mai lenevește...), ci se perpelește, niciodată nu este ora prea ... târzie, ca să mai apuci să faci ceva. „Aflatul în treabă” tocmai de o asemenea specie a fost descoperit, s-ar zice că este ieșirea noastră din „înțepeneală”, că anchilo(a)za gândului ar face rău
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
totu-i fum,că nici n-ai fost! Să simți în brațe sufletu-mi că-l iei! Să-ți simți iubirea fără nici un rost ! Să simți că dacă nu mă ai...nimic nu ești! Să simt de doru-mi că te perpelești! Să simt cum arzi mocnind zi după zi Să simți cum mor când te aștept să vii ! Referință Bibliografica: Blestem / Roznovan Amelia Lavinia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
BLESTEM de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368632_a_369961]
-
totu-i fum,că nici n-ai fost! Sa simti în brațe sufletu-mi că-l iei! Să-ți simți iubirea fără nici un rost ! Să simți că dacă nu mă ai...nimic nu ești! Să simt de doru-mi că te perpelești! Să simt cum arzi mocnind zi după zi Sa simti cum mor când te aștept să vii ! Citește mai mult Să-mi simți privirea sufletu-ti arzând!Să-ți simți în goană inima-alergand!Să-mi simți pe tample-ti buzele
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
totu-i fum,că nici n-ai fost!Să simți în brațe sufletu-mi că-l iei!Să-ți simți iubirea fără nici un rost !Să simți că dacă nu mă ai...nimic nu ești!Să simt de doru-mi că te perpelești!Să simt cum arzi mocnind zi după ziSă simți cum mor când te aștept să vii !... XIII. RUGA, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017. Iubirea ce o simt mă poartă cu sfiala În
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
dulceața. Cât ne-om iubi, topită eu zăpadă Pe trupul tău lasciv mă voi prelinge, Iubirea mea sortită-i a te ninge Și gură mea e singura dovadă. Din fericiri eu una-aleg din toate - Ca să petrecem noaptile-mpreună! Pe cer, se perpelește mândră luna, S-ar coborî și plânge că nu poate, Când vrea în tine amoru-i să aprindă, Iubirea mea trufașa, începe să te ningă. Referință Bibliografica: Cât ne-om iubi , topită eu zăpadă / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CÂT NE-OM IUBI , TOPITĂ EU ZĂPADĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364634_a_365963]
-
familiei ori prieteni buni? - Nu, nu are cine... cum să mi‑o ia din curte? Fără să știu eu? Hm! Ăsta‑i furt... Mi‑au furat mașina, domnule ofițer? Au prădat și casa și eu nu știu?... Nu mă mai perpeliți atâta... Am dat o groază de bani pe ea și e singura mea... - Stai liniștit, nu te perpelim, dar trebuie să ne și convingem... Poftiți, continuați domnule comisar, s‑a retras magistratul. Totuși aș dori să... Un moment, vă rog
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
eu? Hm! Ăsta‑i furt... Mi‑au furat mașina, domnule ofițer? Au prădat și casa și eu nu știu?... Nu mă mai perpeliți atâta... Am dat o groază de bani pe ea și e singura mea... - Stai liniștit, nu te perpelim, dar trebuie să ne și convingem... Poftiți, continuați domnule comisar, s‑a retras magistratul. Totuși aș dori să... Un moment, vă rog! A făcut semn ambilor polițiști să se apropie și, aplecați toți trei asupra hârtiilor primite pe parcurs, au
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TRECUT-AM APA Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului TRECUT-AM APA... Trecut-am apa dintre plaiuri În obcina cea soră și străbună Și dealurile se perpeleau în valuri, Mânate ca de-o strună. Se tânguia surata, plânsă... Căci tare greu i-a fost Când fragedă și galeșă mireasă Ne-a fost furată-n zi de post. Și obidită prin străini, Umblat-a tot să fie-un
TRECUT-AM APA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348568_a_349897]
-
pe acești monștri ai neamului și lăsîndu-i într-o libertate lipsită de orice control? Ne sunt mâncate rădăcinile de către coropișnițele necombătute, ne sunt ronțăite frunzele de omizile și lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, ne sunt perpeliți mugurii cu spoieli nocive... Nicio nație de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu și-a autodistrus propria populație, cultură, civilizație și demnitate. Numai așa a fost posibil să existe azi în lume popoare cu istorie mai veche decât
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
rândul său să ofere acelui ales. Încă nu a întâlnit persoana despre care putea spune că i-a răscolit sentimente de iubire, să-i dispară pofta de mâncare și să-i pună inima pe jar, să o facă să se perpelească și să nu o lase să se odihnească noapte în patul său de țară. Acum îi era somn după noaptea și ziua ce a urmat, destul de zbuciumată. S-a pregătit pentru o nouă săptămână de muncă în sectorul său, mai
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]