532 matches
-
ea recunoaște „această limbă românească senzitivă ce-și împlântă cuvintele cu o simplitate imperativă de-a dreptul în inima lucrurilor”. Vorbește și scrie cum puțini au făcut-o despre Blecher, Maria Tănase, Oskar Pastior și Cioran. Sunt pasaje în care perplexitățile iau forma unor declarații de dragoste: „N-am înțeles nici până azi cum de reușesc aceste cântece să te aline în jalea lor”, spune despre cântecele Mariei Tănase, prețuind, totodată, „gramatica afectivă” a limbii române; consideră Întâmplări în irealitatea imediată
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Barbu, nu avea cum să ne cunoască. A intrat în sală cu sentimentul ciudat că lumea de după închisoare era alta decât cea dinainte. Nu va afla niciodată că seria întâlnirilor publice puse la cale de George Bălan, care îi stârniseră perplexitatea, s-a încheiat în acea seară memorabilă: cenzura va constata că se mersese prea departe și le va interzice. Există, privind raporturile mele, rare, dar excepționale, cu Steinhardt, și o urmare a debarcării proaspătului eliberat din infernul carceral în paradisul
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
animalele se treziră față în față. De această dată, încremeniră amîndouă: și Lupino, surprins să se trezească dintr-o dată în fața mamei, și căprioara, înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu seamă Între complici, Între Îndrăgostiți, Între doi oameni care au decis să-și asume Împreună un drum, o fărâmă de drum... Și l-a privit pe Siboiu tulbure, cu priviri albe, din care discernământul fusese șters și Înlocuit de perplexitate. Siboiu era un adolescent Înalt, mai Înalt decât Vasile, bine clădit, cu trăsături fine, cu zâmbet clar, ai fi zis că numai ție Îți este adresat, fără umbră, iar părul, dacă și l-ar fi lăsat să crească, i-ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
audă viguros, până departe, sau prin mașinile second hand care stârnesc panică pe ulițe și din care răsună același glas plângăcios al lui Florin Salam. Nepoții veniți de la oraș și crescuți în atmosfera jocurilor PC și a desenelor animate stârnesc perplexitate prin agresivitatea excesivă și teribilismul comportamental. Un mod de viață perpetuat vreme de sute de ani este pe cale să moară definitiv, sub loviturile de precizie chirurgicală ale postmodernității. Mutatis mutandis, Curcubeul dublu poate fi citit și ca o versiune literară
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Ion Simuț Un cititor obișnuit (adică oricine altcineva decât un critic literar) se uită cu perplexitate la anii de după 1989: i-ar fi greu să spună ce s-a întâmplat. Am fost de mai multe ori solicitat să răspund pe scurt, cât mai pe scurt, la o asemenea nedumerire: Cum trebuie să înțelegem starea literaturii române
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și mai ciudat decît celălalt, în continuă plimbare, aproape mută, prin oraș, fără
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
plata Domnului. Ei bine, fizicienii nu o lasă în plata Domnului și merg mai departe. Și merg pînă într-atît de departe încît nu acceptă nici una din cele două variante anterioare. Și din acest moment începe vraja fizicii actuale, dubaltă de perplexitatea cu care trebuie să urmărim felul cum încearcă fizicienii să înțeleagă cosmosul. Spuneam că mintea noastră nu poate concepe ca un lucru să aibă un început fără să aibă, mai devreme sau mai tîrziu, un sfîrșit. E de neconceput o
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
face frizează mereu meditația speculativă. Se pare că în toate cazurile în care vrei să descrii cu precizie niște procese fizice a căror simplitate depășește orizontul comun de așteptare, rezultatul la care ajungi este o descumpănire mentală în urma căreia, vrînd-nevrînd, perplexitatea pe care ți-o dă neputința de a înțelege un fenomen te silește să reflectezi pe marginea lui. Iar ceea ce obții e filozofie autentică, iar nu speculație lingvistică. În al doilea rînd, pentru Feynman singurul test în stare să verifice
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ca și un idol, iar pentru bătrînețea muzicii savante a constituit unul dintre ultimii corifei. De acum în colo nu va mai purta pe umeri povara universului încîlcit de sunete (naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și deschise), adoptînd perplexitatea unui personaj în afară de timp și spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a funcționat nu pentru că e
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
simpatie și speranță de oficialii de la Bruxelles. Dovadă interviurile reproduse în ultima secțiune a cărții. Îndepărtarea ei din guvern și reluarea tentativelor noului ministru de a-i revoca din funcție pe procurorii care cercetau faptele de mare corupție au produs perplexitate în Parlamentul European. Dar originalitatea Justiției românești nu se oprește aici. Incompatibilitatea dintre calitatea de parlamentar și cea de avocat (evidentă peste tot, mai puțin în România) naște monștri, iar exemplul dat de autor, avocatul-parlamentar Sergiu Andon, probează cu asupra
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
mamei că doamna învățătoare le-a spus, în clasă, că trebuie să cumpere cărțile cutare și cutare. Tânăra posesoare de copil îi răspunde ferm, cu mânie chiar: "Te omor, dacă îți cumperi cărți! Auzi? Te omor!" Voiam să ies din perplexitate, cum mergeam în urma acelui cuplu - mamă și copil -, întrebând-o: "Dar ce rău i-ar putea provoca copilului dumitale poveștile lui Creangă, poeziile lui Alecsandri și Coșbuc?" Am renunțat. Ca la orice idee himerică. O întrebare, însă, tot stăruie: La
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
rețeaua lor intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus în treacăt, străduindu-mă să mi păstrez un ton neutru și să mă preocup de adunarea în sine, deși apariția ei fascinantă, într-o rochie bleu cu alb
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Roman, a jucat un rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc cumanii au avut o partitură decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu creionul trei norișori puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Întoarcă În Franța, unde izbucniseră binecunoscutele mișcări studențești. Astăzi avem suficiente dovezi pentru a afirma că ele fuseseră provocate de agenți americani. Așadar, În 1969, președintele de atunci al Statelor Unite a venit În România Într-o vizită care a produs perplexitate În mediile politice internaționale - și pe bună dreptate. Să spunem lucrurilor pe nume: ea a rămas Învăluită În mister pînă În ziua de azi, cînd cei mai mulți analiști politici Încă o consideră surprinzătoare și inexplicabilă. Afară, bineînțeles, de cazul cînd am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am terminat - de parcă experiența prezenței mele înlăuntrul mai curând decât în afara acestor perdele goișe n-ar fi îndeajuns de copleșitoare, de parcă incredibila experiență a urărilor mele de ceasuri plăcute adresate goimilor din această casă n-ar fi suficient motiv de perplexitate, iată, pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se vede. Și totuși nimic nu se comparcă cu crichetul. Să-i luăm, de exemplu, pe Hobbs și pe Sutcliffe... — Sărutări. Veșnic sărutări. — Dar eu nu cunosc jargonul, Amy. — Spui Întotdeauna care-i valoarea unui lucru? Știi cât valorez eu? Perplexitatea și teama ei se transformară În iritare. — Sigur că știi. Cele zece lire date pe bilet. — Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost fata de colo... Myatt se Întoarse, văzu femeia cea subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă. În situația dată, Czinner cântărea dimensiunea acestui al doilea eșec. Știa că e pe moarte. Fusese adus În simțiri de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
critică reflexivă, cum indică însuși autorul în "Prelegerea a patra". Uneori chiar m-am întrebat dacă toată cultura, atît de vastă, pe care o are mama, i-a folosit la ceva, spiritual vorbind. Absorbit de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]